439 matches
-
anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este aplicabilă tuturor subsistemelor disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a condus la distingerea între forma pură și cea atenuată a politicii puterii. Pe de altă parte, un întreg mod de abordare s-a întemeiat pe atenuarea anarhiei ca atare, dînd de înțeles că domeniul internațional, deși lipsit de un guvern central, nu poate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
va fi realizat acest lucru, îngrădirea trebuia să funcționeze. Oriunde s-ar fi prăbușit dominoul, Statele Unite se vedeau singure în repararea situației. Așa cum aveau să demonstreze curînd criza de la Berlin și războiul coreean, perspectiva lui Kennan asupra îngrădirii nu permitea distingerea cu ușurință a intereselor vitale de cele nu tocmai vitale. Din motive practice, a te apăra împotriva celui mai nefericit scenariu posibil într-o situație dată presupunea implicarea în acea situație. Rezultatul a fost o politică în mare măsură universalistă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
într-un mod care seamănă cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că este consistentă (adică preferințele sînt tranzitive) și completă. Date fiind
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ales pentru că condiționează puternic semnificația structurii și înțelesul însuși al termenului de sistem." (Buzan ș.a. 1993: 72) Capacitatea de interacțiune este chiar condiția logicii structurale (Buzan ș.a. 1993: 73). Și aceasta pentru că această capacitate de interacțiune este condiția necesară pentru distingerea diferitelor tipuri de sisteme anarhice și a proprietăților lor de bază. Atunci cînd există o capacitate redusă de interacțiune, s-ar putea să nu existe deloc sistem internațional și cu siguranță nu mai sînt valabile presiunile pentru socializare și competiție
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Secțiunea ieșeana a Societății Numismatice Române, în colaborare cu Primăria comunei Cucuteni, care se etalează în legendă de pe cealaltă parte. Nu mai putem preciza însă cui aparține exprimarea din legendă plasată în registrul de jos, după cum am considerat că distingerea aversului de revers, în cazul medaliei de față, nu se poate face fără a provoca discuții. Ideea viețuirii noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri este susținută, după cum am aratat mai sus, de placheta comunei Iași, realizată de Fany Saraga, la Aniversarea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
considerare într-un discurs despre postmodernism, este acela al periodizării. Deși pare, la prima vedere, o problemă ușor de rezolvat, ea deschide de la bun început un paradox, deoarece introduce în discurs un instrument care aparține modernismului (proiectul de periodizare, de distingere, triere, ordonare etc.), instrument ce ar trebui aplicat fenomenului postmodern, care în mod esențial se opune acestui tip de "ordine". Tocmai de aceea un teoretician al curentului, Shapiro, a inventat termenul de "postperiodizare"7, de altfel un oximoron, pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acuzat, cel puțin în raportarea la modernism, considerat în cele mai multe cazuri ca fiind discreditat, dar și în perceperea și caracterizarea propriei perioade. Tocmai de aceea se subliniază, ca un factor pozitiv de această dată, importanța funcționării diacronice (care ar include distingerea, trierea între genuri, stiluri, opere care sunt apropiate din punct de vedere temporal), dar și sincronice (care ar presupune apropierea în vederea stabilirii unei legături între genuri, stiluri, opere care sunt îndepărtate din perspectivă temporală, dar care se dovedesc a avea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
orientată împotriva Iluminismului, așa-zisele "false programe ale negării culturii", pe motiv că ar fi periculoase din punct de vedere teoretic și politic. Indicând diferitele sensuri ale termenului "modern" (de la utilizarea sa de la sfârșitul secolului al V-lea, în scopul distingerii prezentului creștin de trecutul păgân, până la cea din secolul XIX), Habermas se oprește asupra "modernității estetice", și consemnând o serie de păreri din acest domeniu (inclusiv cea a lui Octavio Paz, care nota că "experimentăm sfârșitul ideii de artă modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de artă asupra destinului seducției, însă această ordonare va fi completată cu un alt stadiu în Strategiile fatale. Benjamin a analizat situația operei de artă în era reproductibilității ei tehnice, oferind o genealogie a acesteia care s-a finalizat cu distingerea a trei etape principale: prima, în care opera de artă are statutul de obiect ritual, implicat în forma ancestrală a cultului; a doua etapă corespunde unei faze culturale și estetice avansate care marchează o calitate singulară a operei, nu imanentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pop, Editura Univers, București, 1979, p. 284. 282 A se vedea Veronique Petetin, " Du sujet de l'écriture chez Roland Barthes", în Barthes après Barthes. Une actualité en questions, pp. 27-40. 283 Interpretările oferite multor autori l-au condus la distingerea mai multor tipuri de scriitură, cum ar fi scriitura enciclopedică la Rabelais, scriitura artizanală la Flaubert, scriitura realistă la Maupassant sau Zola etc. M-am oprit asupra celor două exemple pentru că mi s-a părut că ele comunică la nivelul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
știe să folosească după cum se cuvine neîntrecutele instrumente de cercetare pe care și le-a Însușit”. Dar Vitner n-a debutat În volum numai cu critică literară ci și cu istorie literară. Dacă ar fi să aplicăm același ochean În distingerea vârfurilor editoriale, am observa că, la fel ca Dan Deșliu și Petru Dumitriu În poezie, respectiv, proză. Ion Vitner deține recordul editorial detașându-se net de confrați, prin cele cinci titluri apărute, ultimele patru 86 vizând aspecte legate de reconsiderarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
publicațiile apărute în anii 1849- 1854. În Muntenia, "cea mai mare parte din junime fiind silită a se desțăra, cu dânsa emigrase și toată viața intelectuală a Țării Romînești". Constantin Negruzzi ne spune același lucru - numai că el nu face distingere între Moldova și Muntenia, ca Kogălniceanu: "Întîmplările anului 1848 au fost fatale literaturii române. Politica predominând, literatura amuți"2, lucru pe care îl spune și Alecsandri în Scrisori (p. 38), când numește pe literatori "cuci rătăcitori" în perioada de după 1848
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
005-0,02 30 Orizontală XV. Lucrări la care raportul m/l este 0,02-0,05 20 Orizontală XVI. Lucrări cu sau fără utilaje care necesită urmărirea generală atentă a producției sau a operațiunilor 10 Verticală XVII. Lucrări grosiere care necesită distingerea obiectelor mari 5 Verticală NOTĂ: În punctele din spațiile exterioare, în care se fac citiri la aparate, acționari de dispozitive, se va asigura nivelul de iluminare conform tabelului-anexa nr. 7. Notă la tabelele-anexa nr. 7 și 8 Nivelurile de iluminare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198853_a_200182]
-
Primele două nivele sunt subcomponente ale primei părți a definiției politicilor publice, având În vedere activitățile guvernamentale, iar cel de-al treilea nivel constituie ce-a de-a doua parte a definiției, ce are În vedere satisfacerea preferințelor cetățenilor. Avantajul distingerii Între aceste trei nivele În interiorul definiției politicilor publice este acela de a lămuri direcția de la mijloace Înspre scopuri, și anume activitățile guvernamentale concrete (nivelul doi) sunt mijloace pentru implementarea unor modificări sociale (nivelul unu), al căror scop este satisfacerea preferințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dintâi și limitele celei de-a doua, a fost cea care a oferit baza pentru formalizarea expresiilor gândirii etice în Islam. Într-unul dintre capitolele Coranului, intitulat Criteriul (Furquan: Sura 25), revelația - pentru întreaga omenire - devine punctul de referinț] în distingerea binelui de r]u. În același capitol, sunt citate exemple din profeții biblici și rolul de mediatori pe care il dețineau între cuvântului lui Dumnezeu și societ]țile lor. Asemenea iudaismului și creștinismului, începuturile Islamului se reg]sesc în ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care se situeaz] conduită, atracția intrinsec] a unui pol și respingerea celuilalt. Chiar prin garantarea adev]rului acestui principiu, cunoașterea nu va fi suficient] pentru a ghida o persoan] prin viat] f]r] o capacitate specific] care s] faciliteze distingerea acțiunilor bune de cele rele, iar aceast] capacitate, pe care Sfanțul Toma o folosește respectând tradiția, se identific] cu conscientia. Mai mult, ținând cont de relatarea să raționalist] legat] de cunoașterea moral] (pe care o voi discuta mai jos), nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este P: epistemologic, demersul critic are sensul dovedirii posibilității judecății sintetice a priori, adică a unei specii din genul acestui enunț. Așa încât, relația judicativă este reperul logic fundamental, matricea sistemului categorial kantian 43; identitatea rămâne doar un simplu criteriu de distingere a judecăților analitice de cele sintetice. Hegel, de asemenea, constată că judecata nu poate fi forma gândirii care să exprime adevărul: "forma propoziției, sau, mai precis, a judecății, este improprie să exprime concretul iar adevărul este concret -, improprie să exprime
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sintactic în afara proiecției maximale a verbului (VP); inacuzativelor le lipsește argumentul extern. Adoptarea și adaptarea Ipotezei Inacuzative a dus la împărțirea verbelor în trei clase (pentru română, vezi Pană Dindelegan 2003a: 104−105) − tranzitive, inergative și inacuzative −, criteriile folosite pentru distingerea ultimelor două clase fiind diferite (semantice: subiectul inergativelor este Agent, iar al inacuzativelor, Temă; sintactice: argumentul unic al inergativelor este extern, iar argumentul unic al inacuzativelor este intern/generat în poziția de complement). Aceste clase de verbe nu sunt rigide
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cunoscuți' Deze mensen zijn mij trouw − inergativ ' Acești oameni îmi sunt loiali'. Bennis (2004: 89) subliniază faptul că inacuzativ este un concept nerelevant în această situație, pentru că adjectivele nu atribuie Caz structural. Bennis (2004: 89−93) introduce criterii suplimentare de distingere a celor două clase: (a) adjectivele care acceptă un obiect indirect pot fi împărțite în adjective care permit inversiunea subiect-obiect (ergative) și adjective care nu permit inversiunea (inergative); (b) testul cu as 'precum', care funcționează în italiană și în germană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că rusa nu distinge între inacuzative și inergative. Relevanța testelor a fost și contestată. Mackenzie (2006: 182) − într-o carte care se ocupă chiar de testele sintactice folosite pentru delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
conține informații despre persoana, numărul și genul constituentului aflat în poziție S/A sau O. Marcarea morfologică a numelui prin ergativ apare numai atunci când nici informația conținută de verb, nici semantica grupurilor nominale, nici contextul pragmatic nu pot contribui la distingerea argumentului A de O. Când A și O au genuri diferite, prefixul verbal este dezambiguizator, deci nu e nevoie de marcarea morfologică ergativă a argumentului A. Chiar dacă flexiunea nominală este ergativă, prefixele verbale funcționează după sistemul nominativ-acuzativ: o serie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
b. Câteva aliniamente, mult mai limitate de această dată, ale sociologiei în ipostaza sa de știință constructivă, aplicativă sau, cum preferă mulți, de inginerie socială. Un loc aparte îl ocupă identificarea diferențierii structurale între discursul sociologic și celideologic. De altfel, distingerea sociologiei ca știință, de ideologie, nu numai de cea comunistă, ci de orice ideologie, a reprezentat una dintre constantele gândirii sociologice românești dinainte de 1989 și nu cred că este, prin natura sa, deloc perimată. c. Rolul conștiinței ca factor explicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă mai mult o condiție decât o cauză a delincvenței. În lipsa propensiunii spre delincvență, simplul fapt al unui control social mai scăzut nu este de natură să producă delincvență. Interesant este că arareori în analizele sociologice putem găsi preocuparea pentru distingerea diferitelor tipuri de cauze. Sunt și excepții (Achim, 1973). De regulă, este utilizat un termen mai general și mai neutru - factor determinant. Insensibilitatea analizei sociologice la distingerea diferitelor tipuri de factori determinanți, printre altele și a distincției dintre cauze și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
producă delincvență. Interesant este că arareori în analizele sociologice putem găsi preocuparea pentru distingerea diferitelor tipuri de cauze. Sunt și excepții (Achim, 1973). De regulă, este utilizat un termen mai general și mai neutru - factor determinant. Insensibilitatea analizei sociologice la distingerea diferitelor tipuri de factori determinanți, printre altele și a distincției dintre cauze și condiții, are mai multe surse (Vlăsceanu, 1985). În primul rând, caracterul încă primitiv al multor teorii sociologice. Ele se mulțumesc cel mai adesea să alcătuiască liste nestructurate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]