683 matches
-
lui... — Da. Și ce măști v-ați făcut? — Nu știu. — Mămica ta nu-i acasă, nu? Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind o revistă, ascultase distrată conversația lui Bobby. — Mătușa Susana, darling? — Dacă o prind pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzut-o stînd pe scaun, piîngînd, făcînd să se destrame durerea pe care În mod normal ar fi trebuit să i-o producă plecarea lui Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas s-o ducă În Europa chiar mîine, se gîndea descumpănită la sărutul rapid pe care i-l dăduse Julius cu cîteva clipe Înainte, cînd au intrat În palat Se gîndea și iar se gîndea biata Susan, se gîndea complet distrată, din pricina asta avea să greșească parfumul. În mod nedeslușit se simțea ca și cum ar fi rămas cu ceva, ca și cum Julius i-ar fi lăsat ceva În păstrare, zicîndu-i: „ține-mi-l puțin, te rog, mă Întorc Îndată după el“. Da. da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo erau foarte distrați, unul își fierbea ceasul la micul dejun în loc de ou, altul ieșea pe stradă cu pantofi de culori diferite, altul bătea la propria lui ușă și-ntreba dacă el însuși e acasă... Cei mai mulți păreau, de fapt, nebuni de legat. Iar scriitorii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o privire, un mers și niște salturi care spuneau tot - imediat se transmitea în toată jungla mesajul tigrului. Toți erau de părere că el e puternic, frumos, inteligent și că nu greșește. Nu-i scăpa niciodată prada. Eu sunt mai distrat, mai îngăduitor. Mie mi-ar scăpa prada dacă aș fi tigru. Nici nu mai vânez, ca pisicile, șoareci sau șobolani. În locul meu vânează PAM. Cu totul altceva. Ea îmi prepară masa din ce vânează. Iar eu mănânc tot ce-mi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-l arate, să-l apropie de lume și nimic mai mult. Măgarul de la Paști este de fapt o invitație pentru preot să nu fie un nestăpânit. Vă imaginați pe măgar alergând, atunci când Isus intră în Ierusalim? Mersul său grav, aproape distrat, cu care măgarul înaintează solemn și îl poartă pe Cristos, este ca și cum ar respecta și onora demnitatea sa regală. O pastorală grăbită s-ar semăna unei curse imaginare, care nu onorează demnitatea mesianică a lui Isus Cristos, dar care răvășește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
căuta sângele lor în mâna străjerului. Iar pe tine, fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israel. Ascultă din gura mea cuvântul și avertizează-i din partea mea!” (Ez 33,6-7). De la preot se cere să nu fie un străjer distrat, să nu ațipească, și - asta ar fi culmea să o facă - să nu lase să adoar-mă inimile și conștiințele fraților săi. b) „Vai...”, pentru că Evanghelia este necesară. Dacă un preot, ca și sfântul Paul, ar ști cu adevărat la ce
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o detașare înțeleaptă. Atunci, este clar că prezența celui în vârstă, chiar și pentru aceasta, va rezulta purtătoare de echilibru și de siguranță în interiorul comunității oamenilor și în interiorul comunității ecleziale atunci când în ea se riscă să se trăiască o viață distrată, care uită de întrebările fundamentale ale vocației, despre demnitatea și despre destinul omului. Vârsta bă-trâneții este și vârsta simplității, a contemplației. Preotul în vârstă, spre exemplu, poate percepe mai bine decât ceilalți superioritatea lui „a fi” asupra lui „a face
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau să asculte distrat radioul. Observă că solicitarea doctorilor varia după mesaj. „Atenție, vă rog luați aminte! Atenție, vă rog luați aminte! Comitetul pentru extindere anunță că după al o sută optzecelea semn de nervozitate, toate cazurile să fie considerate irecuperabile.“ „Atenție, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în ochi dacă s-ar ridica și ar pleca, așa că se amuză încercînd să rezolve două sau trei probleme, folosind cuvinte în loc de cifre și rescriind ecuațiile ca pe niște argumente dialectice, dar curînd se plictisi și, înfruntînd c-o privire distrată sprîncenele ridicate a reproș ale profesorului care-i supraveghea, îi dădu lucrarea și urcă în sala de artă. Celelalte examene au fost ușoare, așa cum se așteptase. Doamna Thaw se întremase treptat-treptat, dar în timpul examenelor răcise puțin și suferise o reșută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
relaxată în sine, pe care nimeni și nimic nu păreau să i-o clatine. Se manifesta în corpul lui liniștit și robust, în manierele și hainele lui bune, în umbrela strînsă cu distincție, pe care o ducea cu un aer distrat cînd era înnorat. Apărea înainte de toate în rarele ocazii în care vorbea despre viața lui privată, de parcă acea viață ar fi un spectacol distractiv pe care-l urmărea cu înțelegere ironică, de la distanță. — M-am purtat urît aseară, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acasă neapărat. Lorna, Lorna, Lorna! încercă să îmbrățișeze o fată, dar i se strecură pe sub braț rîzînd și zicîndu-i: — Nu în seara asta, Aitken, nu în seara asta! O fată îmbrăcată într-o haină albastră ieși și se opri, uitîndu-se distrată cînd într-o parte, cînd în cealaltă. Drummond îi luă politicos mîna și zise: — Dă-ne voie să te conducem acasă, Marjory. Fața fetei se încreți ușor într-un zîmbet amuzat. — Regret, Aitken, dar vine tata să mă ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nișă în peretele exterior al coridorului, mărginită de un enorm ecran curb turnat dintr-un metal atât de transparent, încât dădea impresia unei breșe regulate lăsată de constructori în carcasa navei. Dincolo de acest ecran se întindeau tenebrele spațiului. Grosvenor observase, distrat, că nava ajunsese la marginea micului arhipelag de stele; se mai vedeau doar câțiva din miile de sori ai galaxiei. Dădu să deschidă gura pentru a-i spune lui Korita că i-ar face plăcere să mai stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Servitorii aveau după amiază liberă, iar cei doi care n-au plecat lucrau în curte, n-au intrat, îi cunosc și-i cred. M-am gândit că l-oi fi luat eu fără să-mi dau seama - fiindcă sunt destul de distrat - și că mi-o fi căzut pe drum, de-asta am dat anunțul, însă, fie vorba între noi, e o explicație găsită în disperare de cauză, e drept că sunt distrat, dar nu iresponsabil. Mai degrabă un hoț care-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu, împărăția asta nu există." Melania își luă motanul și poșeta și se așeză lângă profesor. Mângâia aparent distrată spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te enervează, dragul meu, dar trebuie să fii furios. Am nevoie de lucrul acesta!" Agasat, motanul dădea din coada groasă atingând vestonul lui Ioniță Dragu. Bătrâna se scuză zîmbind: ― Te deranjează? E nervos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zâmbi stînjenită: N-aș putea spune asta... În orice caz, buni vecini. Nu uitați că sânt mult mai tineri. La vârsta mea nu mai interesez pe nimeni. ― Condițiile în care trăiți favorizau totuși o apropiere. Bătrâna clătină capul. Se juca, distrată, cu ceasornicul care-i atârna la gât. ― Se vede că nu locuiți în comun. Fiecare am depus eforturi să ne vedem... Nu, nu ăsta-i cuvîntul! Nu să ne vedem cât mai rar, ci să ne incomodăm cât mai puțin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în balansoar. Îl privi întunecat: ― Sânt chestiuni personale, intime, aș zice, care nu interesează pe nimeni. ― Vă asigur că voi trece peste ele. Bătrânul ezită, apoi scoase cu o mișcare silită din buzunarul de la piept altă agendă. Cristescu o răsfoi distrat (conținea notații lapidare: 16 noiembrie, de plătit chirie, întreținere; 5 decembrie ― farmacie, zaharină gratis; 7 decembrie ― policlinică, 8 ― dentist etc. ) apoi o puse pe masă. Surîse: ― Cealaltă m-ar interesa. Avu impresia că bătrânul geme. I-o întinse cu mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Miliția i-ar fi depistat pe borfașii dumneavoastră în mai puțin de 24 de ore... Și acum să ne întoarcem la domnișoara Scurtu, când ați văzut-o ultima oară? Matei se ridică nervos. ― Aseară... Cred că aseară. Sânt un om distrat. Nu dau atenție celor ce se întîmplă dacă nu mă interesează direct. Pe lângă Valerica Scurtu, mai ales, trec ca pe lângă o mobilă. M-am obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare! ― Cine? întrebă femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă Grigore Popa. Mi-a povestit totul. Tânărul ridică din umeri. ― Delirezi, papa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Marin... Ciudățeniile Melaniei m-au izbit chiar de la început. M-am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum s-ar adresa unui copil, ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești" etc. Încolo, pare o femeie de treabă. Blândă, îndatoritoare. ― Pare, într-adevăr... Și domnul Matei? ― Sculptorul? O mică lichea. Nu s-a sfiit deloc să-mi facă curte, o curte grosolană, la cinci minute după sosire. Grigore Popa e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
slăbuț. Pe vremuri... ― ... și mai ales, nu se lăsă întrerupt Cristescu, nu le putea camufla. Înțelegeți? Astfel de mișcări nu puteau scăpa ochilor vigilenți ai Valericăi Scurtu sau ai domnului Popa... Nici despre dumneavoastră n-am impresia că sînteți prea distrată... Ceva ar fi trebuit să vă atragă atenția. ― Depinde! Când mă concentrez asupra unui lucru, nu mai văd nimic în jur. Mi-amintesc că soțul meu mi-o reproșa adeseori: "Melania! Casa ar putea lua foc fără ca tu să bagi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Împărăteasa nu înțelese imediat implicațiile acestor vorbe. Era atît de deprinsă ca vărul ei să-i vorbească astfel în particular, încît n-o frapa imediat faptul că de data asta comentariile erau făcute într-o ședință oficială a guvernului. Observă distrată că ceilalți părură ușurați, însă ea se concentra prea tare asupra propriilor ei cuvinte, pentru a se lăsa pătrunsă de sensul deplin al frazelor prințului. Drept care își continuă mînioasă discursul început mai înainte. ― M-am plictisit să mi se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de febră. Grand răspunse: ― Nu cred, domnule doctor, și dacă vreți să știți părerea mea... Mașina de deratizare trecu pe sub geamul lor cu un puternic zgomot de eșapament. Rieux a tăcut până ce a fost posibil să se facă auzit și, distrat, i-a cerut părerea funcționarului. Celălalt îl privea cu gravitate: ― E un om, spune el, care are ceva să-și reproșeze. Doctorul dădu din umeri. Cum spunea comisarul, nu de asta le ardea acuma oamenilor. În cursul după-amiezii, Rieux a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DISPERĂRII ESTE MAI REA DECÂT DISPERAREA ÎNSĂȘI. ÎNAINTE, CEI DESPĂRȚIȚI NU ERAU CU ADEVĂRAT NEFERICIȚI, EXISTA ÎN SUFERINȚA LOR O LUMINĂ CARE ACUM SE STINSESE. ÎN PREZENT ÎI VEDEAI LA COLȚURI DE STRĂZI, PRIN CAFENELE SAU PE LA PRIETENI, PLACIZI ȘI DISTRAȚI, ȘI PRIVIREA LOR ERA ATÂT DE PLICTISITĂ ÎNCÂT, DATORITĂ LOR, ÎNTREGUL ORAȘ SEMĂNA CU O SALĂ DE AȘTEPTARE. CEI CARE AVEAU O MESERIE O PRACTICAU ÎN RITMUL CIUMEI, METICULOS ȘI FĂRĂ STRĂLUCIRE. TOATĂ LUMEA ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ, CEI DESPĂRȚIȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]