2,212 matches
-
încât vor să nu fie lucizi și atunci indiferența doare. Te umilești cu dragostea din vis orbind de fericire. Nefirească parte de lume! Punctul de sprijin susține nopțile. Greșeala susține păcatul. Simțurile se rostogolesc pe marginea realului. Umplem golul cu divin, poate că renaștem. Cine să te privească cu ochiul milei? Inima curge aceleași lacrimi de dor și de iubire. Îi cântă din palmă o viață interzisă, îi crește dorința de umbră, se vrea tot iubită, regatul ascultă. Regina le plânge
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
a-și împlini vocația sa, de a se odihni în oceanul ori abisul (adâncul) iubirii divine desăvârșite. În ipostaza și în calitatea de creaturi și chip al lui Dumnezeu, omul poartă în sine un dor divin, este insufletit de "pasiunea divinului". Toate actele sale și de fapt, întreaga sa viață este o încercare de a da "răspuns bun"la dialogul dragostei, inițiat de Dumnezeu, spre mântuirea noastră. Dar, întrucât Dumnezeu este desăvârșit, infinit, și cunoașterea Lui este infinită. "Cunoașterea lui Dumnezeu
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
în starea de curăție și cunoaștere a lui Dumnezeu. Înaintarea în virtute conduce către o proporțională cunoaștere a tainelor creștine. Pe treptele cele mai înalte, umanul eliberat de tot ceea ce este patimă sau păcat, devine un mediu de reflectare a divinului, la a cărui cunoaștere și simțire ajunge. Cunoașterea creștină nu constă în receptarea pasivă a realităților, ci una dinamică, implicând o adevărată transformare, spiritualizare a firii, în vederea receptării și experierii realităților spirituale, existând în acestă privință "o întreagă gradație, atât
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
peste care sălășluiește un Dumnezeu-flacără, dincolo de contradicțiile lor. Ei trăiesc în veacul lor o mare singurătate, drama unei mari singurătăți, încărcată de dramatism dar și extazul unirii cu divinitatea. Aventurieri ai cunoașterii, ei descifrează semnele, punând în rezonanță umanul cu divinul. Referință Bibliografică: Fauna scribilor-de Mariana Didu- / Mariana Didu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Didu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
pornește chiar din copilărie, acea secvență a existenței noastre în care suntem cel mai aproape de îngeri și de perfecțiunea ideatică a menirii noastre în teluric. Urcând treptele vieții către amurg, conștientizezi că se pierd singurele valori care te apropie de divin și de plinătatea sufletească: candoarea și deschiderea deplină către tot. Nevoia acerbă de a resimți fiorul copilăriei și de a-ți revizui pașii de-a lungul vieții, alunecă ușor, precum firele de nisip dintr-o clepsidră, din fiecare amprentă pe
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
Acasă > Poeme > Devotament > CLIPELE DEVIN REGINE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin, Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin. Se aude cum respiră-n taină stelei veșnicia, Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia. În lumina născătoare de un alb imaculat, Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat, Mă visez copil în casa
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
de voință propriu fiecăruia, să intrăm în această eternitate rezervată numai lor! Și totuși, parcă e prea mult... -Zeii sunt neâgăduitori Simbinacus, spuse Pilat oarecum plictisit. Ei nu acceptă concurență pe nemurirea și eternitatea lor. -Și totuși mărite, replică acesta, divinul Iulius Caesar, sau marele și ilustrul Augustus au fost zeificați de colegiul sacerdotal, e adevărat însă că ei înșiși nu au dorit acest lucru. Oricum, divinul Caesar și ilustrul Augustus sunt și ei prezenți și stau alături, dar pe o
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
Ei nu acceptă concurență pe nemurirea și eternitatea lor. -Și totuși mărite, replică acesta, divinul Iulius Caesar, sau marele și ilustrul Augustus au fost zeificați de colegiul sacerdotal, e adevărat însă că ei înșiși nu au dorit acest lucru. Oricum, divinul Caesar și ilustrul Augustus sunt și ei prezenți și stau alături, dar pe o treaptă mai jos, în Pantheon, alături de Jupiter - Optimus Maximus și de toate triadele divine. Caesar și Augustus au fost desigur mari personalități, iluștri, iar poporul i-
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
Hristos - Jertfitorul, Cel ce a împăcat totul în Sine. Recunoș �tința este puntea de legătura permanentă între creștin și Dumnezeu, fiindcă ea constituie o continuă și o permanentă revenire a dăruitului asupra situației sale de beneficiar, reîmprospătarea cunoștințelor sale despre divinul bine �făcător ori binefăcătărul divin, și pornirea din nou spre El, cu adâncă, profundă și sinceră mulțumire. Este - așa după cum am mai spus - o recunoaștere a stării sale minore, de dependență, dar și de subiect în atenția Tatălui. Recunoștința, ca
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
ce începuse a-și contura silueta. Răsărite din verdele codrilor, care străjuiau de o parte și de alta orașul, razele tremurânde ale soarelui cuprindeau ca un evantai nașterea a tot ceea ce putea supraviețui pe acest pământ - armonia omenescului cu a divinului. Din ceruri de voiai să cobori, pe-acolo pe unde ținutul se unea cu orizontul, dădeai de un drum de țară bătut de roți de car și de picior de om, drum care ducea pe cursul unui râu, în inima
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
grădină e vocea ta cea blândă de alean descânt alături când îmi ești mă-ndrepți înspre lumină minune ești femeie din toate pe pământ. cât te doresc o știi, cât te iubesc se vede îmi umpli clipele din noapte de divin frumoasă ești de nici nu-ți vine-a crede mă amețești precum cel mai bun vin. atunci doar mă hrănesc când dragostea ți-o sorb flamand sunt fără ține, sărac și trist și orb. În patul meu întoarce-te o
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
OCHI VERZI Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 181 din 30 iunie 2011 Toate Articolele Autorului În dar tu ai venit la mine, Frumoasa mea cu chip de înger! Balsam de mângâiere și stropi de vis, Mi-a dăruit Divinul Creator, Puterea și speranța îmi erau acum deschise, Ca să te înalt pe tine și să devii un OM. Când te cuprind în brațe , cuprind cerul, În ochii tăi cei verzi, mă adâncesc, Doresc să iubești lumea și cuvântul, Cerul și
IMN INCHINAT FETITEI CU OCHI VERZI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367020_a_368349]
-
cu importanța răsturnate (conform Psalmului din Litii, să ne amintim că „Bogații au sărăcit / Și au flămânzit / [...]”). O, cîte fluvii, mări adînci, oceane / Își plînsul lor amar în mine-ngînă! / Ci-n glasul lor își simfonia-nalță / Ea, Suverana Lumilor Stăpînă... Divinul O, cîte lumi în hău, arzînd, căzură, / O, cîte zeci de sori de-acum vor arde / Și vor cădea, la rîndul lor, în hăuri, / În alte zeci de mii de miliarde!... Nu știm dacă la egalitate și nu credem că
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
putere) pentru a răspândi Vestea Bună.” Această Veste Bună este întrupată în poezia Adinei Sas-Simoniak prin noțiunea de „har”. “Isus a văzut toată zbaterea mea,/ Și din cer, plin de har mi-a întins mâna Sa:/ “- Cum să cred că Divinul pe mine m-atinge,/ Mă iubește, mă spală în Sfântul Său Sânge?!.../ Privirea Sa caldă îmi aduce alinare,/ Iar idealurile mele sunt ancorate de soare.../ Azi harul Salvării îmi circulă-n vene/ Purtându-mi dorințele spre locuri eterne.” Satul meu
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
intervalului au loc ca o permanentă dăruire reciprocă. Acest interval îl marchează Ierusalimul pentru noi însumând, din punct de vedere axiologic, atât chemarea cât și răspunsul. Ierusalimul poate fi conceput ca spațiu al coexistenței timpului cu veșnicia, a umanului cu divinul, în care spațiul ca interval reprezintă și legătura dintre Dumnezeu și om. Așa cum timpul poate fi învins doar rămânând mai mult timp alături de o altă persoană, tot astfel spațiul presupune parcurgerea unei distanțe interioare odată cu parcurgerea spirituală a spațiului exterior
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
pot înveșmânta fioru-n nemurire, Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăli Cu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!... Renaștem...tu vers pereche sufletului meu, Unirea noastră-i sfântă la bine și la greu, Prin tine-mi trăiesc divinul, ție viață-ți dau Încolțind verde-speranță bobului de grâu. Grai îți voi dărui din tăcerea iubirii Ce-n izvoare de șoapte ne scaldă luminii, Noi nu vom muri ci vom trece-n altă lume, Urmele din astă viață ne vor
RENAŞTERE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368604_a_369933]
-
și a unor creații alese. cu care ne străduim să intrăm în fascinanta comuniune de gând și de simțire. Nu ne lipsim, desigur, țnici de plăcerea ulterioarelor „colocvii” care ne-ar permitem să devenim, în zăbava Orei, parafrazându-l pe divinul critic G. Călinescu, laolaltă și atemporali, într-o eternă primăvară a sufletului: "... dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, E cerul încă plin de stele și câmpul încă plin de roze, Și până astăzi din natură nimica n-a îmbătrânit
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
și curat! Nădejdea mea,Tu,Doamne,ești în toate, Primește-mă la Tine,când o fi să vin! Tu,Viața ce m-așteaptă după moarte, Numai iubirea Ta de oameni,mă va scoate, Din patimi,cu ale Tău har,dumnezeiesc, divin! Referință Bibliografică: Gânduri de noapte! / Constantin Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constantin Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GÂNDURI DE NOAPTE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368744_a_370073]
-
poezie „un mirajˮ, multe creații ale sale fiind „adevărate izvoare de înțelepciuneˮ. Gavril Moisa, secretarul general al LSR, a remarcat că „TM ne-a convins că o poezie creștină bună se scrie nu numai cu evlavie, trebuie să ai ceva divin în sufletˮ. Ion Constantinescu, vicepreședintele LSR, a afirmat că „poezia sa înseamnă metaforă, muzicalitate, profunzime și multă sensibilitateˮ. A intervenit Voichița Pălăcean-Vereș, editorul cărților, care a dat citire unui eseu inspirat de poezia lui Teofil Mândruțiu, despre care Antonia Bodea
SEARA POEZIEI LA LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368749_a_370078]
-
lor o experiență mult mai mare decât urmărirea unei stele. Despre importanța și semnificația spiritual - duhovnicească a nașterii Domnului nostru Iisus Hristos Nașterea lui Iisus Hristos este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac, a unirii desăvârșite a divinului cu umanul. Întruparea Cuvântului reprezintă pogorârea lui Dumnezeu-Cuvântul la creatura căzută în păcat, pentru facerea din nou a omului zidit după chipul lui Dumnezeu. Totodată, Nașterea lui Hristos din Fecioară rămâne darul cunoștinței celei mai presus de fire făcut omului
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
însă un fapt deosebit de important pentru neo-filozofia vremii noastre postmoderne, anume acela că, în conglomeratul lipsit de semnificații pe care aceasta se sprijină în mod fățiș, Ființa umană apare drept elementul prim în totalitate exclus din tabloul complex al Creației divinului, lumea ca realitate concretă devenind acum una privată în mod conștient de experiența fundamentală a Treimii, dacă facem referire, desigur, la extinsul spațiu religios creștin. Poate și pentru că “În Sfânta Treime există virtualitatea timpului în dimensiunea lui noncronologică.”, iar noi
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de Zeu să lumineze-n haos El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos Să mângâie cu raza-i de poveste Cărările spre lumile celeste. Poporul dac i-a-ncredințat destinul Să-l ducă Tronului pentru Divinul Zalmoxis, și strămoș, și Tată Sfânt Ce s-a-nălțat la cer de sub pământ Luceafăr blând al devenirii noastre, Revino pe pământ din depărtate astre Și luminează calea alor tăi Să nu fie conduși de nătărăi Îndreaptă-ți raza care plânsu-ți-s-a Să
EMINESCU RĂSTIGNIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363773_a_365102]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Corabie e viața, vâslaș abil destinul, Te urcă sus pe val sau te aruncă-n hău, În cartea vieții-i scris ce-a hotărât divinul, Degeaba te forțezi să ieși din drumul tău. Voi vârfuri ce semețe atrageți temerarii Deasupra lumii mereu încremenite, Mai drepte stați în vânturi ca stejarii, De mici și mari, la fel sunteți râvnite. Să porți pe creștet lauri, ce bărbătesc
CORABIE E VIAŢA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364741_a_366070]
-
lacrima, grăbita și puțină mea ruga Pe care o fac când am un necaz și atunci doar pe fugă. Iarta-mă, iarta-mă Doamne că pe desfrânata și ca pe tâlhar Și dă-mi să gust măcar o picătură din divinul Tău Hâr.( de Dorina Stoica) imaginea este o schiță în creion Valentin Neagu Referință Bibliografica: Rugăciune de iertare / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1308, Anul IV, 31 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dorina Stoica : Toate
RUGĂCIUNE DE IERTARE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349548_a_350877]
-
acestuia, toate cele doisprezece scuturi fiind declarate sacre poporului Romei. Fusese acela un semn ceresc respectat cu sfințenie atunci în vechime iar noul semn ceresc care se anunța trebuia cercetat și cinstit la fel. Thrassylus îi aminti împăratului cum și divinul Augustus văzuse pe cer o stea care răspândea noaptea o lumină puternică și neobișnuită. Iar Octavian Augustus crezuse că astrul acela neobișnuit nu putea fi decât apoteoza tatălui său adoptiv, mărețul și divinul Caius Iulius Cezar, care se ridicase printre
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]