695 matches
-
vehementă, l-a iscat apariția faimosului număr 4, din 1958, al Vieții ro mânești, consacrat criticii literare. Cu totul neortodox, față de criteriile de atunci, acest număr al revistei al cărei redactor-șef era l-a dus iarăși pe Crohmălniceanu în dizgrație. Au urmat din parte-i numeroase gesturi de autoînvinuire, însoțite și de altele menite să convingă forurile conducătoare că totuși se putea conta pe el în lupta ideologică. Astfel apare poate cel mai reprobabil text al lui Ov. S. Crohmălniceanu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
l-a trimis pe lumea cealaltă! Ajunsesem să mă consider „un criteriu al divinității”; cine mă supăra, o pățea... Evident, eu (V.M. - n.n. V.Cr.) nu doream câtuși de puțin moartea acestor nefericiți care intraseră, dintr-un motiv sau altul, în dizgrația mea: eu doar constatam cum ei dispar, ca niște piese de pe o tablă de șah, înlăturate, calm, de o puternică mână... Ca să vezi ce gânduri îi pot trece, uneori, omului prin cap! * Toți oamenii decedați devin, cu timpul, niște Matusalemi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn masive, sculptate), mobilele erau grele, bufetul enorm fiind încastrat în lambriul cu care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu ceea ce vedeam, impresionat, la familia Abeles). Părinții lui mă primeau cu politețe afectată, presărându-și limbajul cu expresii franțuzești; nimic în casa lor nu inspira căldură sau intimitate. Băiețașul însă, care „primea“ doar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prin care se cerea cedarea nu numai a Basarabiei, ci și a Bucovinei de Nord, nu a produs nici un efect asupra "diplomatului" sovietic. Nicolae Titulescu, îndepărtat de la conducerea diplomației române, în urma unei remanieri ministeriale în anul 1936, aflat deci în dizgrație și în exil la Cap Martin, probabil că și-a dat seama, pentru prima oară însă, în anul 1940, că a fost înșelat de "prietenii săi" sovietici, care, de altfel, după îndepărtarea sa din funcția de ministru de externe al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fără întârziere gata. Din Suceava, în ziua sfântului Pavel, luna Ianuarie în 25, anul Domnului 1475. Ștefan-Voievod, Domnul Țării Moldovei. Jder, boer care s-a luptat la Războeni, mare gospodar pe apa Bistriței și-n munți, prin intrigi cade în dizgrația lui Vodă; e pus la închisoare în Suceava. Jder are un fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la Curte. După majoratul lui Ludovic al XV-lea și după moartea regentului, Saint-Simon, căzut în dizgrație, se retrage definitiv la castelul său de la Ferté-Vidame, unde își scrie Memoriile; la cinci ani după moartea sa, în 1760, au fost confiscate din ordinul pri m-mi nistrului, cardinalul Choiseul, și depuse la Ministerul de Externe, unde n-au
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întors în Franța sub Directorat, să devină ministru de externe, post pe care și-l menține sub Con sulat și sub Imperiu până în 1807, când este revocat pentru că se opusese rupturii cu Austria, pentru a cădea apoi, în 1809, în dizgrație; în 1814 devine șef al guvernului provizoriu și ministru de externe. A jucat un rol esențial în Congresul de la Viena ă1814-1815). Spre sfârșitul Restaurației trece în opoziția liberală și, după 1830 și urcarea pe tron a lui Ludovic Filip, este
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dintre evrei și arabii palestinieni, iar ceilalți erau radicalii ultranaționaliști. Interesant ni s-a părut pasajul referitor la solidaritatea manifestată de funcționarii evrei de la Primăria Huși față de funcționarii români Sbanțu și Antonovici ce au fost „epurați” ca elemente aflate În dizgrația comuniștilor locali. După numeroase proteste, „...cei doi au fost reîncadrați” dar numai În urma unor compromisuri de natură politică, după cum relevă documentul citat: „Primul, Înainte de a se face Consiliul Politic și secundul la Consiliul Politic”. Fără dubii, cei doi năpăstuiți
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
țării ba, chiar și În fiecare sat (cazul „plugarilor”). În martie-aprilie 1953, ele sau „autodizolvat” la comanda PMR În urma unor ședințe atât de lacrimogene Încât mă văd silit să pun punct eseului. Nota bene: tot În 1953 au căzut În dizgrație și liderii comuniști evrei veniți cu tancurile de la Moscova și mai cu seamă celebra codăieșteancă Hanna Pauker (născută Rabinsohn). CAPITOLUL III CENZURA COMUNISTĂ A PRESEI Cenzură: „Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a Împiedica propagarea unor idei; organ care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mona Muscă și Theodor Stolojan. Mai dezvăluie câte un PD-ist, mai acuză câte un ministru, mai lovește în CNSAS, îndeosebi dacă acesta vrea să se atingă de „tainele” securistice ale BOR și, desigur, pe fostul său șef căzut în dizgrație: Traian Băsescu. Când o vedem pe ecran presupunem deja că vom asista la o foarte voluptoasă turnătorie despre care nu știm precis dacă este dezvăluitoare sau învăluitoare, important este că face valuri și aruncă în conul de umbră problemele anterioare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
vrut să accepte pledoaria dânsului cu privire la plecarea noastră. Din contră, pastorul nou venit a considerat acest lucru “o mascaradă”. Și astfel a apărut primul motiv pentru care dânsul nu m-a agreat și după acel moment i-am intrat în dizgrație și sub influența mentorului său, nu am mai fost folosit în Comunitate în nicio slujbă, nici măcar instructor la Școala de Sabat. A fost deranjat de toate persoanele care mi-au dat concursul în toată lucrarea pe care o făcusem cu ajutorul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de mediu ale României, care erau catastrofale chiar și în comparație cu standardele est-europene. Mariana dorea să-l prezinte pe ecologul britanic Tom Burke lui Ion Iliescu, pe care mi-l descrisese drept un om "interesant", fost ministru al apelor, căzut în dizgrație, și care conducea acum o editură obscură din bucurești, Editura tehnică. Mariana credea că ar fi bine ca Burke să-i scrie lui Iliescu, explicându-i că a citit un articol al acestuia despre poluarea apelor și că ar fi
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Barrère obținea menținerea pe lîngă el, cu avansarea pe loc, a colaboratorilor săi: Legrand, consilier ministerial, care ar fi fost un ambasador de marcă dacă în afacerea vapoarelor "Manuba" și "Cartagina" nu ar fi trebuit să plătească, prin căderea în dizgrație, reaua credință a ministrului italian al Afacerilor Externe de la acea dată Laroche, Corbin, Fontarce, Ollé Laprune, Roger, Labouret, iar mai tîrziu Charles-Roux o pleiadă de valori. Diplomații aflați în post la Roma la acest sfîrșit de secol își exercitau meseria
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
simpatia, era tipul acelor politicieni din Balcani care iau încăpățînarea drept forță și care s-ar bate pînă la moarte cu vecinul pentru un purcel mai degrabă decît să stingă mai întîi focul care îi mistuie acoperișul colibei. Danev, în urma dizgrației care a dus Bulgaria la deruta finală, se află în primele rînduri ale responsabililor acestor nenorociri. Conferința de la Londra s-a pierdut în vorbe fără rost exemplu al atîtor alte conferințe care aveau să se abată Europei ca o avalanșă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mi-a lăsat amintirea atît de vie a unei energii de fier dirijate de un creier plin de idei originale nu-mi ascundea amărăciunea de a fi suferit, din cauza lui Clémenceau și a suspiciunilor sale răutăcioase față de acei "tîrîie-sabie", o dizgrație care îl împiedicase să lucreze cu folos în Renania. Totuși, avea destulă echitate în judecata sa pentru a conchide: "Și cu toate astea a fost omul providențial în momentul cel mai critic al războiului, dacă vorbim din punct de vedere
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Întreg Centrul de specializare a cadrelor de conducere, CEPECA, de la Otopeni, fondat Împreună cu B.I.T. (Bureau International du Travailă În ’67, fusese contopit cu „Ștefan Gheorghiu”, la o decizie brutală a lui Ceaușescu, iar Dumitru Popescu, ce se afla cumva În dizgrație În postura de rector al acestei academii de partid - urmându-i ideologului stalinist Leonte Răutu - nu a mișcat un deget ca s-o ajute să plece; intimidat probabil de legătura ei notorie cu acel Breban din pricina căruia era cât p-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sorții 122. În Nietzsche, care este considerat de Berdiaev atât încarnarea umanismului, cât și victima păcatelor sale, umanismul culminează în individual. Cu el, umanismul atinge sfârșitul istoriei sale tragice și furtunoase, după cum grăiește Zarathustra: Omul este o rușine și o dizgrație". Umanismul se dizolvă în ideea Supraomului, care este respingerea omului, a valorii sale și a semnificației personalității umane. Autorul lui Dincolo de bine și rău tăgăduiește ceea ce era sursa cea mai profundă a revelației creștine semnificația sufletului uman. La Nietzsche omul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea s-o facă nimeni. O dată ce mi-am atras dizgrația „familiei” Ceaușescu, era evident pentru oricine că devenisem un „electron liber”, deranjant adesea nu numai pentru securitate, dar și pentru mulți colegi ce beneficiau însă, săracii, de firimiturile foarte vagilor privilegii ale aparatului de partid din cultură, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Balș în viața politică II.1. Preludiul anexării 42 II.2. Anexarea Bucovinei 47 II.3. Instituirea Administrației militare 55 II.4. Implicarea lui Vasile Balș în viața politică 64 III. În serviciul public la Cernăuți și Viena, boala și dizgrația III.1. Activitatea în cadrul Administrației militare din Cernăuți 104 III.2. Însărcinat diplomatic cu afaceri la Iași 108 III.3. Inspirator și participant la organizarea episcopiei Bucovinei 113 III.4. Neînțelegerile cu generalul Enzenberg 122 III.5. Concepist al Consiliului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
învățământului bucovinean 148 III.8. Susținerea dezvoltării economico-sociale a Bucovinei 161 III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare 173 III.10. Legăturile cu masoneria 179 III.11. În slujba Cancelariei Aulice Unite Austriaco-Boemiene 186 III.12. Boala și dizgrația 197 IV. Revenirea în viața publică, căpitan al Bucovinei, ultima parte a vieții IV.1. Memoriile din anii 1790-1791 201 IV.2. Căpitan al districtului Bucovina 226 IV.3. Atacul insurgenților polonezi și pericolul ciumei 263 IV.4. Ancheta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fi trimis, ca reprezentant special al Monarhiei de Habsburg pe lângă domnul Moldovei, ori de câte ori era nevoie 173. Hotărârea era făcută cunoscută și Comandamentului general al Galiției la începutul lunii septembrie 174. III. ÎN SERVICIUL PUBLIC LA CERNĂUȚI ȘI VIENA, BOALA ȘI DIZGRAȚIA III.1. Activitatea în cadrul Administrației militare din Cernăuți Întoarcerea tânărului boier Vasile Balș din capitala imperiului în provincia natală, cu trimiterea expresă de a fi folosit în cadrul Administrației militare a Bucovinei, în chestiunile privitoare la reorganizarea provinciei, avea loc într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
supraveghere temporară. În acest sens, la câteva luni după înscăunarea noului domn moldovean, pe 22 aprilie 1785, Lupu îi scria fratelui său Vasile, din Bucovina, din casa părintească de la Ruși, că s-a retras acolo o perioadă, pe motivul unei dizgrații domnești și că va rămâne aici până când stările de lucruri din Moldova vor lua o altă turnură. Totodată, îi transmitea intenția sa de a efectua, până în toamnă, o călătorie la Varșovia și în Saxonia. Călătoria pe care intenționa să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au aflat foștii lui colaboratori la traducerea actelor juridice în limba română, ardelenii Georg Oechsner și Ioan Budai-Deleanu, primul ajungând grefier la Tribunalul provincial din Lemberg, iar cel de-al doilea secretar al aceleiași instanțe 255. III.12. Boala și dizgrația În timpul îndeplinirii stresantelor sale îndatoriri oficiale la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, în primăvara anului 1788, extenuarea provocată de activitatea susținută depusă în slujba serviciului l-au făcut să aibă unele căderi nervoase, care au fost interpretate de contele Odonel referent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
când în când la spital și de a se îngriji de veniturile sale, ținându-i în ordine socoteala cheltuielilor 258. În aparență, aceasta a fost varianta oficială. În realitate însă, credem că acțiunea referentului cancelariei nu a fost decât rezultatul dizgrației imperiale în care ar fi căzut boierul bucovinean. Intrarea Austriei în război împotriva Porții Otomane, alături de Rusia, pe 8 februarie 1788, părea să deschidă pentru concepistul Vasile Balș posibilitatea transpunerii în practică a unora din promisiunile imperiale ce i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
deschidă pentru concepistul Vasile Balș posibilitatea transpunerii în practică a unora din promisiunile imperiale ce i s-au făcut anterior. Numai că, insistențele sale în această direcție, la care s-au adăugat mai vechile suspiciuni la adresa sa, i-au atras dizgrația Curții imperiale, care va căuta să scape de el într-o manieră indirectă. Instrumentul ce a pus în aplicare această hotărâre a fost contele Odonel. Unele aluzii din memoriul întocmit de Vasile Balș în noiembrie 1791 lasă să se întrevadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]