670 matches
-
pentru un principe creștin, recunoscut ca legitim, eu susțin că nu există mai mare folos decît acela de a avea în regatul său oameni lipsiți de patimi care să îi spună adevărul chiar și cu prețul de a cădea în dizgrație. Eu susțin că pentru un principe creștin nimic nu trebuie să aibă mai mare însemnătate decît conștiința că justiția există și se aplică; iar acestea sînt adevăratele avantaje ale Religiei creștine. Așadar, această funcție de a avea în scaunele Bisericii astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul văzului în întuneric li se ascuți nemăsurat de mult. Miliardarul avea o singură fiică, copia lui plăpândă și fără vocație, vădind, în afara păcatului originar, doar blestemul lumii în dizgrație asupra celor ce o zămisliseră. Încă de dinaintea Revoluției decembriste, Bibi Bleotu o dirijase către facultatea de stomatologie, încadrând-o, după absolvire, într-un un loc sigur, la policlinica Comitetului Central al Partidului (pardon de vorbă proastă!) din Capitală. Replierea de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fusese clasat. La înmormântare nu a fost decât el, în timp ce partea germană a fost reprezentată doar de un obscur funcționar al ambasadei. Foștii lui camarazi nu doriseră să mai aibă de a face nici măcar cu amintirea acestui om căzut în dizgrație. Se gândește la misiunea încredințată. Grea, cu șanse mici. De ce nu ceruse căpitanul un voluntar așa cum făcea de obicei în asemenea cazuri? Ar fi putut oricare altul dintre ofițerii companiei să o îndeplinească? Felix este un ofițer experimentat și călit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai lui Buonaparte la Constantinopole nu pregetară de a face cunoscută purtarea lui Moruzi. Când, după încheierea păcii, ei s-au văzut frustrați în speranța de-a determina pe Poartă să continue războiul au căutat să facă să cadă în dizgrație familia acestui prinț grec, pentru a putea cel puțin să hotărască pe guvernul otoman de a pune în capul Principatelor persoane alese de dânșii. Ei îl arătară pe prințul Dimitrie că e trădător, căci fusese cumpărat (suborne) de Rusia pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Bresslau: cine însă cunoaște mai de aproape ruajul dinlăuntru al gazetelor noastre acela știe că redactorii nu prea sunt atât de neatârnați față cu reporterii lor precum admite Bresslau. Multe redacții sunt cu totul în neputință de-a se espune dizgrației corespondenților lor evrei din Paris și Londra. Apoi vine menajamentul pentru abonați. "Schlesische Zeituny" ("Gazeta sileziană" ) a pierdut dintr-o dată șase sute și mai bine de abonați evrei numai pentru că îndrăznise de a-și spune de-a dreptul opinia asupra unor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui înfierbântate. Cam în același timp, Macedonski zăcea în dizgrație, uitat de toți. Vara, prin iunie, lumea făcea coadă la statui, care cu flori, care cu panglici și coronițe de brad. În fiecare an, se împlineau nu știu câți ani, ba de la nașterea, ba de la moartea poetului. Prilej de sărbătoare, cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cineva. Bucureștiul părea slab și arogant, timpul trecuse peste el cu bâte și pietre, săbii și flinte, dar mai ales camioane și buldozere, pătându-l de jeg și rușine. Locuitorii lui erau vicleni și resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le-a sărutat pe Aglaia și pe Adelaida, căindu-se de ceva față de acestea, însă ele n-au izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această împrejurare se numărase parțial printre cauzele proastei atmosfere care domnea pe atunci în casa Epancinilor, cu toate că generăleasa se exprimase tot atunci că acum, de bucurie, „și-ar face cruce cu amândouă mâinile“. Generalul, în pofida faptului că se afla în dizgrație și se simțea vinovat, se bosumflă totuși pentru mult timp; îi părea rău de Afanasi Ivanovici: „Ce avere și ce om iscusit!“ Puțin mai târziu, generalul află că lui Afanasi Ivanovici i se aprinseseră călcâiele după o franțuzoaică aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dificil consideră că strategia cea mai bună pentru creșterea productivității este să-i monteze pe angajați unul împotriva celuilalt. Are grijă ca în orice moment cel puțin un angajat să fie în grațiile sale, iar altul să fie căzut în dizgrație. Nu ar fi un lucru grav, dacă tactica sa ar transmite un mesaj motivant: cei care depun eforturi vor fi răsplătiți, iar cei care nu se implică suficient își vor primi pedeapsa. Problema e că șeful pare să facă alegerile
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
însă inițialele H.L.L.B i-au făcut pe cercetători să presupună că este vorba de Henri Louis de Loménie, conte de Brienne. Contele moștenise funcția de intendent de la tatăl său și avea un viitor strălucit în față. A căzut în dizgrație brusc, iar a doua jumătate a vieții a fost un șir neîntrerupt de călătorii, încarcerări, eliberări. Contemporanii săi au sugerat că era nebun, însă presupusele sale memorii, publicate la Amsterdam în 1726 demonstrează contrariul: H.L.L.B este un fin observator
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
guvernul sau treburile țării, o ironie, o frază scoasă din context putea însemna sfârșitul carierei politice sau al vieții sociale a oricui nu ar fi fost pe plac acestor spioni. Acuzați pe drept sau pe nedrept, numărul celor căzuți în dizgrație datorită corespondenței citită de rege este foarte mare. Tăcerea celor care luau parte la aceste practici era totală, deoarece nimeni nu dorea să intre în conflict cu autoritatea supremă. În același timp, regele, cu toate că era la curent cu toate secretele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sub influența lui Herbert Spencer, au studiat originile literaturii, diferențierea acesteia în forme literare orale și închegarea ei în creațiile epice, dramatice și lirice timpurii.*12 Evoluționismul a lăsat însă puține urme asupra istoriei literaturilor moderne și a căzut în dizgrație când a făcut o apropiere prea mare între schimbarea literară și evoluția biologică. O dată cu aceasta, idealul unei istorii literare universale a intrat în. declin. Din fericire, în anii din urmă există numeroase indicii care prevestesc un reviriment al istoriografiei literare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
l-au prevenit pe Ulugh că Abdallatif, fiul său cel mare, îl va detrona. Imediat tatăl, uitând că fatalitatea nu poate fi ocolită, ci cel mult atrasă, își îndreptă afecțiunea către Abdalaziz, cel de al doilea fiu. Cel căzut în dizgrație, temîndu-se să nu piardă succesiunea, a pornit război împotriva tatălui său. Ulugh fugi în Turkestan, dar avu proasta inspirație să se întoarcă în Samarkand, unde acum domnea fiul său. Acesta s-a prefăcut că-l primește cu bucurie pe tatăl
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de Savoia; a regelui Carol al IX-lea - 1564, și să fie numit astrologul ordinar al curții fraceze. Catherina îi ceru imediat să facă temele întregii familii regale. Printre multe altele, Nostradamus a vestit căderea papalității (ceea ce i-a adus dizgrația Vaticanului); și că în anul 2000, se va putea cu siguranță da de pomană și face parastasul ultimului rege francez (ceea ce putem să credem). (Nu se poate trece cu vederea incredibila căutare pe care au avut-o almanahurile pline de
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
să evadeze, datorită evenimentelor politice tensionate din vara acestui an. Orgolios, îndoctrionat kominternist, Alexandru Iliescu va intra în conflict cu Gheorghe Gheorghiu Dej, care avâns mare influență în partid, a reușit să-l excludă din rândurile membrilor săi. Intrând în dizgrație, a fost victimă a unor serii de asasinate politice, dictate de Moscova. A murit la numai 44 de ani, în 1945. Mâna lungă a Kominternului va atinge toate țările vecine Uniunii Sovietice. Încă din anul 1924 fusese alcătuit un ”Memoriu
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
astăzi este construcția unei dictaturi. Și este foarte adevărat că relațiile dintre cetățenii orașului, specialiștii orașului și politicienii orașului sînt bulversate de conflicte și interese meschine. Dar ieșenii au numai două variante posibile: renașterea prin proiecte comunitare sau căderea În dizgrația istoriei. Să nu uităm că la origine, atunci când oamenii vorbeau o singură limbă, ebraicul Babel Însemna „poarta lui Dumnezeu”, cu timpul el devine balal, adică babilonie, Încâlceală, confuzie și, de ce nu, nebunie. Se va Întâmpla dacă nu vom reînvăța limbajul
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
în dauna misticismului, îl apropie de științele matematice, biologice, astronomie și filosofie. Devine judecător, ca și predecesorii săi, în anul 1160, în Spania și Maroc. Din cauza invidiei celui ce i-a fost dascăl și a intrigilor acoliților săi intră în dizgrație și i se ard o mare parte din scrieri, fapt pentru care suferă până la moarte. Lasă posterității 20.000 de pagini care acoperă sfere largi ale științei și filosofiei, scrise între 1157 și 1198. În ordine descrescândă, manuscrisele aparțin filosofiei
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Iacob I, care a avut o mare contribuție la dezvoltarea lui, este înnobilat și numit Lord Cancelar, după care este numit Francis, Lord de Verulam, iar, în anul 1621, devine Viconte de St. Alban. În ciuda acestor înalte distincții, intră în dizgrația regelui Iacob I și este închis în turnul Londrei, pentru primire de mită, servilism, disimulare și datorii enorme. Francis Bacon Considerat unul dintre creatorii empirismului, acordă toată atenția experimentului. Este întemeietorul metodei inductive, numită și "metoda baconiană a scientismului". Este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu episcopii Thomas Tenison 38 și Gilbert Burnet 39 și descrie viața femeilor musulmane. Devine una din doamnele preferate la curtea regelui George I și a prințului de Wales, până când scrie o satiră la adresa Carolinei de Wales și intră în dizgrația Curții. În 1716 soțul este numit ambasador la Istanbul și ea îl însoțește; aici, ea se îmbolnăvește de o formă ușoară de variolă, care o desfigurează și îi provoacă mari dureri, care-și pun amprenta pe starea ei sufletească și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dușman pe care noi îl vom strivi, chiar dacă-i vorba de un vechi bolșevic” Astfel, chiar și centralizarea statului devine pretext al epurărilor și al represiunilor. Marea Teroare* din anii 1937-1938 dă o ultimă tușă de culoare sistemului stalinist. Iar dizgrația căreia îi cade victimă, în 1938, executantul credincios al ordinelor sale Nikolai Ejov le arată tuturor că adevăratul, singurul mânuitor al paloșului este Stalin. Acum atotputernicul Departament al cadrelor PCUS controlează numirile funcționarilor partidului, la nivelul secretarilor de regiuni și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să fie de partea celor care se preocupă înainte de toate să repună țara pe picioare. De aceea el îl sprijină pe Liu Shaogi în tentativa lui de a controla Revoluția Culturală*, în primăvara anului 1966, și îl urmează și în dizgrație. Cu o diferență de talie: Mao îl protejează de mânia „maselor” și-l trimite într-un exil mai blând. După căderea lui Lin Biao, Mao îl recheamă, în 1973, convins că el va aplica un fel de Revoluție Culturală moderată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se traduce prin redistribuirea unei părți a funcțiilor Biroului Politic în profitul Sovnarkom-ului. Stalin guvernează mânuind tehnica loviturii de stat permanente: el înființează și desființează după cum vrea diferitele servicii, îi promovează pe favoriții momentului, îi coboară pe cei căzuți în dizgrație, întreține o harababură instituțională care, suspendată la începutul războiului, reîncepe odată victoria întrezărită și va dura până în martie 1953. Cu „marile procese* de la Moscova” și cu instaurarea Marii Terori*, nicio opoziție nu se poate cristaliza în jurul unui organism birocratic. Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin încă din timpul războiului civil, și patron al industriei grele, îi urmează exemplul în februarie 1937. Jdanov moare la 56 de ani de o criză cardiacă în august 1948. Cât despre mareșalul Jukov, învingătorul în război, el cade în dizgrație încă din 1945. Aceleași practici de conducere vor fi impuse și în celelalte regimuri comuniste, și ele vor produce aceleași efecte, uneori și mai rele ca în URSS* - ca în timpul Revoluției Culturale* maoiste sau sub regimul khmerilor roșii*. în China
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apărării URSS și al susținerii Marelui Război pentru Apărarea Patriei*: „Sarcina principală este în prezent obținerea victoriei de către poporul sovietic și distrugerea completă a barbarilor fasciști”. în contextul înaintării trupelor germane către Moscova, IC se instalează la Ufa, semn al dizgrației din partea lui Stalin care, pe 8 mai 1943. Le transmite lui Manuilski și Dimitrov că IC este dizolvată. Oficial, „pentru a nu împiedica dezvoltarea independentă a partidelor comuniste; în realitate, pentru a risipi neîncrederea aliaților occidentali confruntați cu existența unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]