737 matches
-
postul de președinte ales, în 1990, liderul sovietic a convins Congresul Deputaților să-l aleagă pe el însuși, pe motiv că timpurile erau prea tensionate pentru a organiza alegeri concurențiale. În Europa Centrală și de Est, restructurarea le-a permis dizidenților să ceară schimbări radicale într-un regim comunist înstrăinat, iar deschiderea a permis exprimarea liberă a părerilor împotriva dominației sovietice. Partidele comuniste nu se mai puteau baza pe sprijinul sovietic pentru a-și menține puterea. Folosirea forței, ca în trecut
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
-și modereze pozițiile dure; a fost un regim "înghețat" (Linz și Stepan, 1996: 319). Totuși, exemplul demonstrațiilor de stradă din alte țări a fost urmat și la Praga. Pe 20 noiembrie 1989 s-a format Forumul Civic, o organizație-umbrelă a dizidenților, condusă de Václav Havel. Au urmat demonstrații masive de stradă. Regimul comunist nu mai avea nici un fel de sprijin intern și a realizat că nu mai poate apela, ca în 1968, la forța sovietică. Conducerea comunistă a demisionat și pînă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dispersarea populațiilor lor în zona rurală, unde standardele educaționale erau precare, au inhibat creșterea societății civile. Ale-gerile se organizau adeseori, dar erau manipulate de guvernanți. Deși regimul fascist al lui Mussolini nu a fost atît de brutal în eradicarea părerilor dizidente, prin comparație cu regimurile totalitare nazist și sovietic, tradiția guvernării italiene seamănă mai mult cu o dictatură arbitrară, cu puțin respect pentru supremația legii, decît cu o oligarhie civică. Greutățile Republicii Italiene în a institui complet democrația, după 1945, arată
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
așa încît să se adapteze competiției democratice. Cele mai importante trăsături ale moștenirii post-totalitare sînt ele-mentele care lipsesc supremația legii și instituțiile societății civile. Acțiunile regimurilor comuniste au creat neîncredere în instituțiile impor-tante ale societății. Chiar dacă regimurile post-totalitare au tolerat dizidenții, ele i-au marginalizat pe intelectuali; aceștia erau de acord doar în ceea ce privește defectele regimului, dar nu au avut ocaziile sau stimulentele necesare spre a se gîndi cum să îndrepte lucrurile (Barany, 1995: 290 ș.u.). În timp ce partidele de tip religios
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
economice și sociale. Un sistem comunist putea fi la rîndul său eficient, așa cum a demonstrat-o capacita-tea de a trimite oameni în spațiul cosmic și de a menține un sistem elaborat de supraveghere internă care reprima sau trimitea la închisoare dizidenții politici. Tabelul 6.1 Societățile moderne și comuniste, comparație Modernă Stresantă Funcționare Consecință Respect pentru lege Deschidere Semnale de răspuns Relații cauză-efect Eficiență Complexă Eficientă Da Transparentă Voturi, prețuri Raționale, calculate Înaltă Complexă Eficientă Rigiditate temperată de favoritism sau arbitrariu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sfîrșitul autorității comuniste (vezi de exemplu Brzezinski, 1969). Folosirea forței pentru a înăbuși Primăvara de la Praga din 1968 și a impune legea marțială în Polonia în anii 1980 arată limitele schimbării în blocul sovietic. La Budapesta, un grup de comuniști dizidenți au afirmat că regimurile comuniste nu pot fi schimbate în mod fundamental. Un regim comunist ajuns la maturitate nu poate deveni liberal pentru că este în mod firesc "un sistem nou și formidabil de oprimare internă și externă" (Fehér, Heller și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
democrațiile stabile, se așteaptă ca indivizii să dezvolte o identificare cu un partid în care au încredere. În țările post-comuniste, contextul este total diferit. Partidul pe care oamenii îl cunosc cel mai bine este Partidul Comunist. Într-un stat-partid, mișcările dizidente au asociat politica de partid cu leninismul, stalinismul sau cu ipocrizia modelată de corupție. Ele au cultivat în mod activ neîncrederea față de partidele politice; de exemplu, sloganul Forumului Civic ceh al lui Václav Havel era: "Partidele sînt pentru membrii de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ști personajele politice cari vor servi a umplea golurile create de Saturn care-și mănâncă copiii, cată să ne așteptăm că d. prezident al Consiliului să cerce poate sprijin și în șirurile acelor conservatori pe cari i-am putea numi dizidenți. Ei sunt în adevăr puțini la număr și, fiind oameni cu totul independenți în privirea averii, culturii și poziției lor sociale, mobilul schimbărilor lor politice nu poate fi căutat în goana după funcții, după directorate de bancă ori de drum
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fără a urmări instaurarea unor norme și valori noi; d) devianții subculturali sunt acei indivizi care nu recunosc legitimitatea normelor pe care le violează; ei urmăresc să promoveze norme și valori noi și acționează în consecință; aici sunt incluși teroriștii, dizidenții, membrii sectelor religioase etc., toți asumându-și condiția de devianți și revendicând legitimitatea acțiunilor lor. Diversificarea și specificarea terminologică pot fi interpretate ca o evoluție complementară în raport cu extinderea sferei de cuprindere a conceptului de devianță. Astfel, pe măsură ce devianță și-a
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Dobrogeanu Gherea, Vasile G. Morțun, Cristian Raakovski, Ilie Moscovici. Cinci ani mai târziu, în 1898 va deveni președinte al Uniunii Sindicatelor Breslelor. Iată cum I. C. Frimu a îmbinat activitatea politică cu cea sindicală. După desființarea P.S.D.M.R. datorită desprinderii unor aripi dizidente, cea mai importantă fiind cea a lui Vasile G. Morțun, I. C. Frimu va activa pe linie de presă, găsindu-l în 1905 în conducerea organului central al Uniunii Socialiste din România. În revista ”România muncitoare”, I. C. Frimu va publica articole
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
cu privire la autonomia religiilor: "[...] respectul pentru autonomia comunităților religioase recunoscute de către stat implică, în special, faptul că statul ar trebui să accepte dreptul unor astfel de comunități de a reacționa, în concordanță cu propriile lor reguli și interese, la orice mișcări dizidente în curs de dezvoltare în cadrul acestora, care ar putea constitui o amenințare la coeziunea, imaginea sau unitatea lor. Prin urmare, nu este sarcina autorităților naționale de a acționa ca arbitri între comunități religioase și diferitele facțiuni dizidente care există sau
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
la orice mișcări dizidente în curs de dezvoltare în cadrul acestora, care ar putea constitui o amenințare la coeziunea, imaginea sau unitatea lor. Prin urmare, nu este sarcina autorităților naționale de a acționa ca arbitri între comunități religioase și diferitele facțiuni dizidente care există sau pot apărea în interiorul lor". Este una dintre cele mai puternice definiții ale autonomiei religiilor oferită de către Curte. În acord cu Marea Cameră, atitudinea statului de a refuza înregistrarea sindicatului este în concordanță cu obligația sa la neutralitate
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Curtea a decis că nu a existat o violare a art. 11, o decizie contrară celei pronunțate în prima instanță. 6 judecători au votat împotrivă (Spielmann, Villiger, López Guerra, Bianku, Møse și Jäderblom) și au exprimat o opinie comună parțial dizidentă. Aceștia oferă ca argument Convenția nr. 87 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind Libertatea de Asociere și Protecția Dreptului de Organizare, un instrument internațional care a fost menționat, dar care nu a fost folosit ca argument, în decizia Marii
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
a Bisericii fără încălcarea principiilor libertății și neutralității religioase. Curtea respinge cererea, precizând că nu a fost o încălcare a art. 8. Un judecător (Saiz Arnaz) nu a fost de acord cu această concluzie și a scris o opinie parțial dizidentă. Această opinie este bazată pe faptul că articolul publicat în ziarul local nu include niciun fel de remarci critice la adresa doctrinei Bisericii atribuite personal solicitantului și, de aceea, "o situație pe care dioceza a considerat-o inițial ca fiind compatibilă
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
pierderi posibile; - slabă speranță într-o soluție mai bună decât a liderului; - neîncrederea în sine a membrilor; - percepția dificultății sarcinii; - convingerea că nu există o alternativă la fel de morală. ANTECEDENT - iluzia vulnerabilității; - raționalizarea avertismentelor; - convingerea în moralitatea grupului; - stereotipii; - presiuni asupra dizidenților; - autocenzură; - iluzia unanimității; - cenzori autodesemnați ai gândirii. SIMPTOME - limitarea numărului alternativelor; - ignorarea informației care minimalizează alternativa aleasă; - ignorarea informației despre valoarea altor alternative; - refuzul consultării experților; - absența planurilor concrete de acțiune; -procesare subiectivă. CONSECINȚE V = f(CQ) Zonă de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
troțkiști, comuniști reformatori, socialiști de variate tendințe, partizani ai liberalismului, ai democrației creștine, ai conservatorismului, ba chiar și din cei care refuzau să se lase închiși în vreun sertar politic“. Cine își poate imagina în România „reuniuni și serate ale dizidenților“, altele decât puținele cu care se pot mândri o mână de scriitori și ziariști ce nu-și asumau pe față ideea de dizidență? Pentru Havel, „lucrul cel mai fascinant este că existența unui inamic comun și a programului antitotalitar comun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
manifestat în timpul regimului comunist, opunând "partidele comuniste normalizate" partidelor de tip forum civic; primele sunt susținute de categoriile de populație care au beneficiat de un statut mai bun înainte de prăbușirea regimului, iar celelalte sunt susținute de către persoanele sau fostele grupări dizidente. O asemenea stratificare nu se poate observa în Europa de Sud-Est: aici niciun strat istoric care să poată influența acum clivajele dintre partide nu s-a constituit înaintea regimului comunist. Din cauza presiunii marilor imperii și a diferențierii fragile între sfera
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
așa cum zicea Bachelard, să se desprină de evidențele înșelătoare impuse de simțul comun, sociologul trebuie să se abțină, așa cum zicea Durkheim, să recurgă la "prenoțiuni pe care lunga obișnuință ni le prezintă drept naturale". Un autor la care ținem mult, dizidentul ceh Karel Kosik recent plecat dintre noi atrăgea atenția specialiștilor științelor sociale asupra pericolului luării în considerare a aparențelor. În 1970, acesta scria: "Dacă cunoașterea oferită de simțul comun, fenomenele și aparențele se prezintă spontan ca realitate (...), aceasta se întâmplă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ar exista. În schimb, regimul prerevoluționar, în aceeași măsură ca și regimul totalitar, nu tolera invizibilitatea socială și etică a membrilor societății. În plus, România nu a cunoscut contra exemplul furnizat în cadrul altor societăți de către individualismul civic și critic al "dizidenților". Exceptând manifestările de tipul "revendicărilor sociale", după modelul evenimentelor din 1977 din Valea Jiului sau din 1987 de la Brașov ori revoltele izolate ale părintelui Gheorghe Calciu și ale Doinei Cornea, singura schiță a unei mișcări civile dirijate de către intelectuali a fost
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a notorietății intelectuale de către partidul comunist: la sfârșitul lui 1971, 60% dintre membrii Academiei Române, dintre doctori, dintre universitari și dintre cercetători erau membri de partid 74. Singura excepție de la această regulă rămâne anonimă și nevalorificată o constituie grupurile religioase ale dizidenților neoprotestanți care au depășit incriminarea morală de agenți ai represiunii prin condamnarea politică a regimului totalitar ca atare. Pentru membrii acestor grupări, afirmarea identității era investită într-un refuz sistematic al oricărei forme de colaborare cu regimul și cu mandatarii
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
autenticității. Românii i-ar fi purtat semnele și i-ar fi pronunțat cuvintele fără să se identifice vreodată cu acestea. În realitate, ei ar fi trăit într-un spațiu etic cu totul altul decât cel stabilit de regim. Cercetătorii și dizidenții care s-au consacrat analizei comunismului identifică esența culturii politice totalitare în practica unui dublu limbaj. Adevărul se păstrează pentru sine ori un cerc foarte strâns de apropiați, amici sau membri ai familiei; în schimb se afișează public fidelitatea față de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fi alăturat lui Constantin Pârvulescu și ar fi răstunat clanul dictatorului. Dar n-au făcut-o, deși aveau și prilejul, și funcții importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul prezidențial de a-l huli pe dizident. Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei din toată perioada, plus un genocid dureros." Regăsim aici o incriminare a legitimității acestei elite a vechiului regim, elită de prim rang, căzută în dizgrație
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
elitei; organizatorii comunității/cei care cooperează cu românii; în interiorul sau în afara UDMR; guvern/opoziție 9. B. Cum să tratăm trecutul comunist? Această problemă este pusă din momentul nașterii UDMR cu, de o parte, membrii MISZSZ, Alianța Organizațiilor Tinerilor Maghiari și dizidenții care reveneau din Ungaria (una din personalitățile cele mai cunoscute ale acestui grup era Geza Szocs) și, de altă parte, grupul condus de Domokos Geza, care a devenit primul președinte al UDMR. Doi din liderii grupului MISZSZ au rezumat divergențele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
între cele două războaie s-au încheiat pacte electorale; după 1996, s-au încheiat pacte care puteau fi calificate ca "guvernamentale". Alt exemplu de întretăiere a experiențelor și moștenirilor din diferite perioade istorice: MISZSZ. În jurul MISZSZ, la origine, existau, în afară de dizidenții maghiari care au dorit să părăsească România, persoane care erau legate prin experiențe comune, într-o manieră sau alta împotriva regimului, din perioada comunistă. Vom termina acest studiu subliniind faptul că, după noi ar fi importantă analiza elitei politice a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
apatice și subculturi rebele, dizidenți pacifiști și teroriști înarmați, dar între cele două extreme găsim și inși care sunt doar în parte convinși de pretențiile de legitimitate reclamate de guvernanți. Trebuie, de asemenea, luată în considerare frecvența actelor violente, mișcările dizidente, numărul polițiștilor și alți indici ai sprijinului popular 3, chiar dacă e greu să măsori în mod empiric violența și mișcările dizidente. Cu cât e mai mic gradul de legitimitate, cu atât mai mare e coerciția. Pentru a operaționaliza conceptul de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]