567 matches
-
invidiez în veci pe indigeni. De groaza «civilizației» îmi închipuisem că trăiesc în pace și seninătate, într-un soi de paradis. În realitate, tremură mult mai mult ca noi. Trăiesc cu o teamă egală, dacă nu mai mare, cu a dobitoacelor” (III, 357). Peste câteva pagini, dezamăgirea ia forme grave: „M-am apucat să citesc cărți despre «sălbatici», despre moravurile și obiceiurile lor. Mi-am pierdut toate iluziile în ceea ce-i privește. Sunt cruzi, neîndurători, odioși. ș...ț Dezgustat de civilizație
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
achiul stâng al mamei dracilor s-a făcut luna, din ochiul drept soarele, din trupul tăiat bucăți și aruncat în aer au apărut stelele, iar din pietrele de la căpătâi s-au format vietățile pământului din pietrele albe s-au făcut dobitoacele, din pietrele roșii, peștii, iar din petrele vinete, păsările.191 Din aripile diavolului, tăiate și așezate în cele 4 colțuri ale pământului, a prins viață vântul: " Fratele său l-a învățat să taie fiecare aripă în două și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în poezia populară, prin antifrază: "Am o mândră ca o floare, / Doarme până-n prânzul mare, / Când îi pomenesc de furcă, / Stinge lampa și se culcă, / Apoi lunea nu lucrează, / Marția ține sărbătoare, / Miercurea-i de fată mare, / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea că nu se toarce, / Sâmbăta e de lăut, / Duminica-i de băut!"65; " Foaie verde de-un păsat, / Luni, marți, miercuri n-am lucrat, / Că m-am temut de păcat! / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea nu-i bine-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fată mare, / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea că nu se toarce, / Sâmbăta e de lăut, / Duminica-i de băut!"65; " Foaie verde de-un păsat, / Luni, marți, miercuri n-am lucrat, / Că m-am temut de păcat! / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea nu-i bine-a toarce, / Sâmbăta când aș lucra, / Gata-i popa cu toaca, / Stăi, părinte, nu toca, / Că eu încep a lucra."66; "Din bătrâni am apucat, / Luni și marți n-am prea lucrat, / Miercurea-i o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de zăpușeală, părul femeilor este de fum, păsările se umflă noaptea în cuiburi ("Ținut"). Poetul cântă nașterea, zbaterea între viață și moarte. Nașterea semnifică permanența vieții, aceasta este minunea: "Nașterea a putut avea loc, minunea putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau ochii cunoașterii" ("Mărturie"). Se invocă zonele aflate în stare de proliferare, în stare de neliniște, de agitație, în care sângeră sămânța în asfalt zădărnicită de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alta, proaspătă. Cînd moare cineva din sat sau din rude, apa scoasă să se lapede. După ce trece mortul la groapă, e bine să se aducă apă. Se crede că la miezul nopții, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. Apa adusă în casă după apusul soarelui e rea. Șoimanele joacă noaptea la izvoare și fîntîni. De vrei s-o bei, toarnă de trei ori din ea în foc. (Gh.F.C.) Știma* apei este o femeie albă și rece. Ea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd trag caii aer pe nări (sforăie) e semn de ploaie. Cînd caii vor sta cu dosul spre gard, tăcuți și gînditori, e semn că vremea are să se strice. Cap de cal se pune în par ca să nu mănînce lupii dobitoacele. Cine vede mînz întîi și-i cu picioarele goale va face trîntituri și-i vor da spini în picioare. De-i vedea mînz înainte de să fi văzut miel ori pui, ai să fii gol tot anul; iar de-i vedea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
duc copilul la gunoi după apusul soarelui, pe lună nouă, și încep să-l bată. Vidmele* aduc înapoi copilul furat. (Gh.F.C.) Duminică Duminecă nu se taie pasere, nici altfel de dobitoc, că pe urmă nu-ți merge bine în acele dobitoace, fiind în același timp și un mare păcat. Dacă te lai duminecă, faci mătreață și picingine. Să nu sădești duminecă plante, căci se usuc. Să nu muncești duminecă, că-i a foc; dacă înjugi boii, faci a lup. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
umbra zăvoiului. CÎntecul biciuiește anumite vicii. Exemplificăm : ,, - Măi bărbate, fii cuminte İa cînepa și mi-o vinde Și mi-o vinde fără preț Că eu lunea nu lucrez Marțea țin de sărbătoare Miercurea de fată mare Joia e rău de dobitoace Vinerea dracu mai toarce. Și sîmbăta-i de băut İar duminica-i sărbătoare. - Vezi a dracului nebuna Cum Încheie săptămîna. ” -//,,Săraca nevasta mea İntră-n cîrciumă și bea. Că ea nu-i ca celelalte Ca să dea cînepa-n carte. Eu torc,torc și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
înrudit dintr-odată cu trei mari familii boierești foarte importante. De altfel, banul se arată foarte mulțumit de această alianță, fă când următoarea apreciere: „cu care însurare el s-a foarte îndestulat, fiind Elena, soția lui, bogată de moșii, vii și dobitoace“. Alegerea unui partener în clasa boierească se ordonează în jurul următoarelor pretenții: să fie „de neam bun“, „obraz de cinste“, „de cinste și de neam bun“. Boierii sunt in te resați de poziția socială a familiei și concomitent de puterea economică
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
naufragiului." 45 Pentru Cioran, nimic nu are o putere mai mare de a maturiză decât suferință, care îl schimba radical pe om, care va trăi, după cunoașterea acestei experiențe, fără iluzia paradisului. Un om care nu a suferit este asemenea dobitoacelor, care trăiesc atemporal, fără percepția morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ură. Iubirea justifica faptele, dar ea nu este mobilul lor. De câte ori se micșorează ură în mine, am impresia că sunt pierdut pentru această lume, iremediabil pierdut. Numai în ură mă simt creatură, numai în ură fac parte din turmă de dobitoace a lui Dumnezeu. Și numai când ură mă năpădește dincolo de margini, în Creator văd creatură. Ar trebui să lase orice speranță acei care nu iubesc ură, ura cea mare"8. Alt Cioran: cel care vede în iubire o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sfâșiate; increate, fără Dumnezeu, părăsite, într-o viață amăgitoare, precum copiii de pripas!" Elias Canetti, Teritoriul omului Élisei, lui Tom, Clarei, lui Clément și Léïei, cu toții părinți de animale 1. Tufișul "Cât de mult ni se aseamănă până și ultimele dobitoace!" Quintus Ennius "Degeaba ești deștept dacă ești ditamai dobitocul!". Așa spunea uneori bunica mea care, în tinerețe, păzea vacile în Auvergne și făcea șiraguri de mătănii, fără să audă, cât era ziua de lungă, altă voce decât a lupilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îmbrăcat, înarmat, echipat și sedentarizat, instalat în lume și în limbaj, așezat de-a dreapta Tatălui, se crede o creatură de excepție. Eu și lighioanele mele. Lighioanele, adică milioane de specii animale. Câteva milioane de specii animale strânse laolaltă, "la grămadă", dobitoacele și eu, eu, eu. Așa își pierde animalul rațional dreapta judecată. Există o orbire asociată inteligenței, și pe aceasta se bizuie omul triumfător. El se prețăluiește și se preaslăvește măsurân du-se cu animalele, dar numai cu lipsurile lor. Rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ar distinge cocorii de celelalte animale ca fiind o specie aparte, onorându-se astfel pe sine însuși; și, grupând celelalte animale, inclusiv pe oameni, într-o singură categorie, nu le-ar da cu siguranță alt nume decât pe cel de dobitoace. Să încercăm, deci, să nu comitem vreo greșeală de acest fel. " Platon, Politica Pentru Platon, care crede în transmigrația sufletelor, nu există o separare netă a oamenilor de animale. Nu există decât sufletele, reprezentate în mod diferit. Sufletul poate lua
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
presupusa dificultate pe care o întâmpină animalul în încercarea de a se ridica la nivelul omului; toate încercările-i sunt zadarnice, rezultatul nu-i decât o maimuțăreală. În orice caz, nu prin această serie de "ca și cum" vom avansa în cunoașterea dobitoacelor, depășind granițele omenescului în spatele cărora ne întemnițează rațiunea, azi mai mult ca niciodată. Ea ne desparte de alte ființe vii, ne rupe de o lume din care, totuși, facem parte. Rațiunea ne înșală. Ne înșală enorm. Umanizarea generală a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
porcul își freacă râtul de cel al seamănului său. Ne-am putea gândi că, mânată de inima ei bună, inspirată de iubirea sa nețărmurită pentru porci, contesa inventează traducerile acestea. Într-o bună zi, când și-a pierdut alte câteva dobitoace care trăiau în libertate pe una din proprietățile ei, la câțiva kilometri de locul unde își avea domiciliul, mai sus de poalele muntelui, s-a putut convinge de corectitudinea traducerilor cu pricina. Era pe la sfârșitul după-amiezii, și ea tocmai ajunsese
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
își dădu seama că era vorba de o turmă de mistreți. Animalele de la care Iulius Cezar împrumutase, în Războaiele Galice, curajul absolut, o iau deodată la sănătoasa, bodogănind furioase că s-au lăsat păcălite de om. Găsindu-și, până la urmă, dobitoacele, contesa și-a putut savura din plin dublul succes. Reușise să se apropie la mustață de o turmă de porci sălbatici și mai făcuse și o descoperire de toată frumusețea: sălbatic sau domestic, porcul are unul și același limbaj. * * * În
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de tovarăș, dând alarma prin trei strigăte diferite: unul pentru prădătorii din cer, unul pentru fiarele sălbatice și altul pentru șerpi... Antilopele impala folosesc același sistem de verificare ca la vamă, unde se fac controale prin sondaj. De obicei, aceste dobitoace pasc și apoi se uită în jur, au un ciclu regulat de veghe și de păscut pe care prădătorii se pot baza. Ei înaintează atâta timp cât animalele pasc. Mai puțin dacă prăzile pasc în mod aleatoriu. Este exact ceea ce fac antilopele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cireadă" nu lipseau luptele de putere, purtate aprig între cele două cornute. "Murga" a deținut multă vreme supremația. Îmi aduc aminte de cruda bătălie care a izbucnit între ele sub ulmi, într-o seară frumoasă de vară, la ora când dobitoacele merg la adăpat, iar mierlele își răspund cântând prin tufișuri. Războiul din Vietnam era pe atunci în toi. Dintr-un motiv oarecare (dacă îmi amintesc bine, o problemă de prioritate la adăpătoare), cele două au ajuns la o încăierare în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
disputei a adus cu sine sfârșitul unei epoci. "Murga" trebuie să cedeze locul. De-acum încolo nu vor mai exista încăierări. E lucru hotărât:, "Bruna" este și va fi la putere. Asta se simte și se vede chiar în atitudinea dobitoacelor, mai ales în a celei învinse. Încercați să exprimați descumpănirea, orgoliul rănit, demnitatea, mândria, resemnarea, amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
i-o împărtășesc bătrânului vânător. L-am găsit la cafenea, la amiază. Când i-am dezvăluit câteva detalii despre împrejurările întoarcerii acasă a câinelui risipitor, nu și-a putut stăpâni lacrimile. Dragostea pentru câini, dragostea pentru animale, ideea că niște dobitoace pot să aibă un asemenea curaj, să înfăptuiască o asemenea ispravă, ideea că au, la fel ca noi, suflet și sentimente, făceau să-i curgă pe obrajii brăzdați de timp lacrimi mari, de care nu îi era rușine, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se jertfesc pentru țară) sunt, majoritatea, oameni ai pământului (veniți de la munca pământului, mulți sunt cei care se întorc în pământ înainte de vreme). Până să-și lase pe acolo oasele, ei debarcă pe viitorul câmp de bătălie cu arme și dobitoace. Animalul domestic încă intens folosit este calul, de călărit sau de înhămat. În curând, va fi înlocuit de cavaleria mecanizată sau blindată. O întreagă epocă ia sfârșit. Înlocuirea dobitoacei cu mașina s-a petrecut mai întâi în domeniul militar. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oasele, ei debarcă pe viitorul câmp de bătălie cu arme și dobitoace. Animalul domestic încă intens folosit este calul, de călărit sau de înhămat. În curând, va fi înlocuit de cavaleria mecanizată sau blindată. O întreagă epocă ia sfârșit. Înlocuirea dobitoacei cu mașina s-a petrecut mai întâi în domeniul militar. Câteva decenii mai târziu, urmează agricultura; în ce privește progresul tehnic, armata este, în general, cu câțiva pași în fața civililor. În ce privește calul, carne de tun de câteva secole bune, era timpul să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu tuturor animalelor moarte pentru patrie, care i-au oferit servicii inestimabile, de mare loialitate, în special întreținând moralul trupelor (moralul fraților umani). Egali în fața mitralierelor și a fricii, oamenii și dobitoacele sunt uneori tratați, înregistrați, îngrijiți, uneori chiar înmormântați la fel. Fiecare cal își are numărul lui de înmatriculare, marcat cu fierul pe copită, precum și tatuajul cu însemnul regimentului, sus, pe crupa dreaptă. Născut în 1911, câinele Gaillac ("Gaillac, ciobănesc francez
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]