426 matches
-
se afla, în Italia, la Foggia și, în iulie, când regele se întorcea în Transilvania, scria că, având în vedere încetarea ciumei în Ungaria, încheierea păcii o va face după terminarea treburilor din această provincie românească. În scrisoarea sa către doge, regele se scuza, arătând că l-au rugat „cu smerenie și supunere locuitorii acestei stăpâniri..., pentru a-i cerceta..., cât și din alte pricini întemeiate ce s-au ivit”. Cine erau locuitorii care-l chemaseră? Și care erau pricinile întemeiate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
examina mai bine fațada Muzeului de Istorie Naturală, Își vârî mâna sub balustradă și goli pudra albă În apele canalului. Strecură punga goală În servietă și repetă procedeul cu a doua. În timpul epocii de aur a Celei mai Liniștite Republici, dogele obișnuia să execute o ceremonie anuală elaborată, aruncând un inel de aur În apele Marelui Canal pentru a celebra unirea dintre oraș și apele care-i dădeau viață, avuție și putere. Dar niciodată, Își spuse Brunetti, nu li se oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vorba de un text contemporan evenimentelor consemnate - consonant, între altele, cu scrisoarea-circulară trimisă de Ștefan cel Mare principilor creștini la 25 ianuarie 1475, cu solia încredințată lui Ioan Țamblac Paleolog, unchiul doamnei Maria din Mangop, pentru a fi expusă în fața dogelui Andrea Vendramin și a senatului Veneției, și cu inscripția de la Războieni, din 8 noiembrie 1496. Textul acesta a stat în cea mai mare parte, alături de celelalte versiuni interne, la baza capitolelor dedicate domniei lui Ștefan cel Mare în letopisețul scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
al supunerii față de „oficialitate”, al încadrării într-o „ierarhie” a valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decât o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar însemna angajarea într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunând în locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmând fanfara de bâlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, întrucât „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Dalmația, ea a devenit vecinul direct al Muntenegrului. Între 1714 și 1718, Veneția s-a aflat din nou în stare de război cu Poarta. Întrucît venețienii doreau sprijinul Muntenegrului, legăturile dintre cele două țări s-au întărit. În 1717, Cornaro, dogele Veneției, a emis un decret prin care numea în Muntenegru un ofițer politic numit guvernadur (guvernator civil). Existau acum două persoane oficiale cu rol politic, episcopul și guvernatorul. Reprezentantul venețian locuia la început la Kotor, pe teritoriul Veneției, întreținîndu-se dintr-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
148 Congresul de la Berlin, vezi și Tratatul de la Berlin (1878), 319 Constanța, 19 Convenția de la Akkerman (1826), 208; 239; 335 Convenția de la Balta Liman (1849), 246 Convenția de la Sankt Petersburg (1826), 207; 241 Convenția Strîmtorilor (1841), 251 Corint, 17 Cornaro, dogele Veneției, 85 Creta, 17; 26; 33; 69; 79; 201; 207; 236; 248; 250; 251; 256; 297; 312; 315; 333 Crișan, 148 Crimeea, 72; 73; 75; 107; 176; 253; 255 Croația, 6; 7; 34; 35; 37; 71; 88; 89; 90; 124
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub lagună,/ mireasma femeii de doge, nebună./ Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de mireasă,/ din unghii, vrăjitoarele rîvneau să facă talismane./ Strălucea pumnalul de pe inima mea" (A
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de biserici și mănăstiri, pentru a crea, afirmă Ovidiu Pecican, o infrastructură spirituală ortodoxă ce a constituit matricea culturii ștefaniene. O altă componentă a sa a fost alura de personaj măcar parțial renascentist, occidentalizat în relația cu maimarii Europei (papa, dogele, alți principi creștini). Autorul acordă o atenție sporită scanării culturii din epoca ștefaniană. într-o primă etapă sunt înfățișate influențele biblice aplicate inclusiv în soluțiile militare ale voievodului. Lectura avizată a textelor istorico-fantaste din epocă, situate între Biblie și Alexandria
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
ca Ștefan să devină sveti, adică sfânt. Analizate cu acribie și farmec sunt și scrisorile voievodului (după victoria de la Podul înalt) către varii zone ale Europei: de pildă, către Papa Sixt al IV-lea (la 25 noiembrie 1474) și către dogele Veneției (la 25 decembrie 1475), epistole celebre astăzi, care vădesc diplomația domnitorului de a consacra Moldova ca pe o Poartă a Creștinătății. Dar la fel de interesante sunt și scrisoarea de informare către Matei Corvin (regele Ungariei, față de care Ștefan era vasal
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
piatră pe unde, tocmai, a trecut Othello, fatal marcat, în pumni c-un pumnal și înciudat că-n Bazilică, vorba ceea, le-a tăiat calea Salomeea cu capul Sfântului Ioan pe tavă, dansând viclean, ochilor lui de ortoman chemat la doge, să scape de cel Destin, în care toți am vâslit puțin - și ia și tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
tâlharii împinși din spate și Cristos întors în spre noi cu crucea, ori Dinaintea lui Pilat, încât să-și facă un loc în scena Răstignirii, eh... Ecce homo! să strigi, ieșind, în lung de canaluri. *numele ambarcației somptuoase de pe care dogele arunca inelul de aur în valuri, actul simbolic, ritualic, cunoscut, în semn de stăpânire perpetuă
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
decât abia cu un veac mai târziu.“ Abia întors la Veneția, se va confrunta cu o răsturnare dramatică a echilibrului social, ceea ce-l va determina în cele din urmă chiar să părăsească Italia. În 1026, el se va refugia o dată cu dogele venețian, la Zara (Dalmația), apoi în Ungaria. Va vizita Cluny, Chartres și Brogne, apoi abația normandă Bec, Insulele Britanice, Spania. Deși pe vremea aceea erau la modă pelerinajele în Palestina, Gerard va alege calea opusă, ajungând în cele din urmă
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
și mai ales liniștea familială - ca să-i ia apărarea. Impresionant este momentul cînd el cere tuturor celor cărora ea le oferise clipe de desfătare să se ridice pentru a o izbăvi de acuzele nedrepte. Unul cîte unul, inclusiv cardinalul și dogele se vor scula în picioare. Un omagiu mut adus în ultimă instanță. De la începutul povestirii acesteia care reconstituie biografia unui personaj real, i s-a oferit șansă de a fi cofraternă cu ecranizarea lui Franco Zeffirelli Romeo și Julieta, nominalizată
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
Sultană Șah, împreună cu Boieroaica Rakel, pe care Hurrem o credea prietena să, au “adus-o” pe soția sultanului în situația de a împrumută bani de la o negustoreasa venețiana, numai că persoana la care a apelat Hurrem face parte din familia dogelui, dușman al Imperiul Otoman. Suleyman Magnificul intra, de joi seara, la concurență cu "Las Fierbinți" de la PRO Tv și "Next Star" de la Antenă 1. Întors din expediția din Moldova, Sultanul află de la Sultană Șah și cadână Gulfem, despre împrumutul făcut
Suleyman Magnificul - Hurem, aspru pedepsită de Sultan () [Corola-journal/Journalistic/42129_a_43454]
-
ci mai multe Veneții, din timpuri felurite și din unghiuri neașteptate, în ficțiuni pline de fantezie, de spirit ludic sau de stranietate. Primul roman aparține unui scriitor englez, Fecioara din piatră de Barry Unsworths, iar celălalt unui prozator italian, Taverna Dogelui Loredan de Alberto Ongaro. Dincolo de asemănarea de substanță ...venețiană a cărților (ambele construite ca palimpsest narativ), se văd și similitudini conjuncturale interesante: apar la noi în același an, 2007, la aceeași editură, Leda / Corint, cu "amprenta" aceleiași traducătoare: Claudia Dumitriu
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
la Borges, proiecție venețiană a "grădinii potecilor ce se bifurcă", o carte - șaradă în care Veneția cu rețeaua ei de canale devine "pânza de păianjen" în care se trezesc captivi Schulz și Flint, amenințând chiar pe cititor cu prizonieratul... Taverna Dogelui Loredan amintește, în mod spectaculos, de Umberto Eco: după un sfert de secol de la Numele trandafirului, alt scriitor italian a reușit să construiască alt labirint... Statuia revelând miracole Fecioara din piatră este prima traducere în română din proza lui Barry
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește plăcerea speculației. La fel de intensă este dorința de a cunoaște și celelalte romane ale celor doi scriitori, pe care Editura Leda / Corint sper că i-o va împlini.
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
semnificativ de la o pictură ancorată în observarea riguroasă a naturii în direcția unei arte în care un chip este o fereastră spre viață interioară a modelului. În ultima sală, cea dedicată artei venețiene, o altă absență marcantă: portretul strălucitor al dogelui Leonardo Loredan realizat de Giovanni Bellini în 1501. Regăsești însă, printre alte lucrări destul de mediocre, un alt remarcabil tablou al aceluiași pictor: „Fra Teodoro da Urbino în chip de Sfânt Dominic” (1515). Portretul poate fi privit ca un răspuns simetric
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
universală, în căutare de stampe, și văzând o acuarelă reprezentând Malamocco în laguna venețiană, făcea o mică lecție în chip de reflecție: - Când te gândești că Malamocco, acum o mahala pelagună, a fost capitala republicii veneților sub Theodat, al patrulea doge, cum scrie în cronica latină a lui Dandolo! Aici a venit Pepin cu o flotă de la Ravenna, luând Chioggia și Pellestrina și intrând în insula Albiola, separată numai printr-un canal de Malamocco! Atunci Theodat a fugit la Rialto. Însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cari intraseră la el cu leafă ca trupe mercenare, de aceea și latinii se adunaseră repede și fără întîrziere și se dispuseră spre apărare. Împăratul Balduin porni în martie 1205 în campanie, împreună cu contele Ludovic de Blois și cu bătrânul doge Dandolo; pe frate-său Enric îl chemă prin curier să vie din Asia înapoi, dar, fără a-i aștepta întoarcerea, împăratul porni totuși numai cu mica trupă de 140 de cavaleri, cu suita lor de arcași și scutieri, precum și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Adrianopol. Înaintarea acestei oștiri de agresiune, cam puțină la număr, contra orașului întărit, a cărui împresurare se hotărâse, a urmat în chipul următor: mareșalul Gottfried de Villehardouin conducea avangarda, corpul principal era sub contele Ludovic de Blois, ariergarda sub bătrânul doge Dandolo. Lucrările de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câmpul de onoare, împăratul Balduin cade de viu în prinsoarea inamicului (15 aprilie 1205) și e dus la Tîrnova în Moesia încărcat cu lanțuri și în fiere până la gât, unde fu aruncat în grea {EminescuOpXIV 103} închisoare pentru totdeauna. Bătrânul doge Dandolo, așezat în ariergardă, nu ajunsese încă a se lupta corp la corp și nu încăpuse în cursă, iar, spre norocul lui, fugari din avangardă îl vestiră de cu vreme despre înfrîngerea suferită, încît numai el singur izbuti, printr-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]