3,782 matches
-
922, și din motive politice; gânditorul mistic Giordano Bruno, ars pe rug de Inchiziție în 1600, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine portugheză, filozof al unității, excomunicat și alungat de la sinagoga din Amsterdam în 1656, din cauza criticilor sale aduse dogmelor. În societatea actuală industrializată, raționalizată și tehnologizată, consider că este foarte important a ajunge la înțelegerea integrală a omului și a lui Dumnezeu. Încerc să unesc fără contradicții cele două lucruri: pe de o parte, îmi conserv credința creștină într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este obiectul unei ordini eterne (sanătana dharma): ordine cosmică și morală atotcuprinzătoare, ce determină fiecare viață și căreia oamenii trebuie să i se conformeze, indiferent de clasa sau casta în care s-au născut. Totuși, nu aș fi fost legat dogmelor definite și ortodoxiei formale; hinduismul nu cunoaște nici un magisteriu obligatoriu. Ar fi fost mult mai importantă acțiunea dreaptă: ritul corect, obiceiurile, religiozitatea trăită. De asemenea, nu ar fi trebuit să mă preocup în primul rând de anumite drepturi ale omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mod onest: ce înseamnă a fi creștin? Cum trebuie înțeleasă spiritualitatea creștină actuală? Ce înseamnă a fi creștin în sens originar, autentic, substanțial? Mie, în calitate de teolog, mi-au trebuit ani pentru a înțelege că fundamentul spiritualității creștine nu constă în dogmele adesea greu de înțeles sau în poruncile morale sacre, nu înseamnă o teorie impozantă sau o viziune despre lume, nu este nici un sistem ecleziastic, dar... dar, ce anume? Modelul creștin Ca și alți catolici născuți în epoca preconciliară, am crescut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stat, lider, nu: este un model de viață în carne și oase! Viața creștină este viața în spiritul lui Cristos. Viața în spiritul lui Cristos înseamnă a-l urma pe Cristos. În practică, spiritualitatea creștină înseamnă deci: nu profesarea unei dogme sau doctrine, ci a-l urma pe El, pe Cristos, în timp ce se merge pe propria cale. Spre răul mai mic, adaug eu mereu, așa cum este tipic omului. Dar mereu motivați de spiritul său, care este spiritul lui Dumnezeu. Întrucât spiritul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Isus Cristos nu poate fi considerat altfel, nici pentru cel caracteristic religioșilor entuziaști, nici pentru spiritul tipic instituției religioase, nici pentru un spirit malign. Este Spiritus Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
traduce conceptele fundamentale ale credinței creștine ce au fost exprimate prin vocabularul grec antic târziu, iar după aceea cu cel latin, în lumea gândirii și a limbajului contemporan. Coerență și disponibilitate în dialog Nu doresc să continui vechea polemică a dogmelor, ci să mă las condus de cel care pentru mine reprezintă "calea, adevărul și viața". Acest capitol mi-a confirmat frumoasele cuvinte ale teologului luteran Dorothee Sölle, care dintotdeauna m-au impresionat: "Compară-l liniștit cu alte mari figuri: Socrate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Hegels theologisches Denken als Prolegomena zu einer künftigen Christologie (Întruparea lui Dumnezeu. Introducere în gândirea teologică a lui Hegel, prolegomene pentru o posibilă cristologie). Când reparcurg această carte, mă simt încă iritat văzând câtă muncă am depus pentru studierea istoriei dogmelor cristologice în Biserica antică și în teologia medievală și cât de puțin s-au ocupat de această chestiune cei cărora le place să se prezinte ca apărători ai ortodoxiei. Dar în ultima parte a cărții am pus toate căutările mele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în teologia medievală și cât de puțin s-au ocupat de această chestiune cei cărora le place să se prezinte ca apărători ai ortodoxiei. Dar în ultima parte a cărții am pus toate căutările mele cele mai avansate în cadrul istoriei dogmelor ca un excursus la finalul volumului, deoarece între timp îmi venise în minte altceva. Studiul noii literaturi exegetice, în special al cercetării figurii lui Isus istoric, mi-a edificat faptul că nu se poate identifica destinul lui Isus cu al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
logică extremă voia să demonstreze că sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe cruce trebuia să oprească ura lui Dumnezeu, a întâlnit o opoziție tot mai intensă odată cu trecerea timpului. În alte publicații am manifestat o poziție critică cu privire la rezultatele cercetării istoriei dogmelor. Este evident că în două mii de ani de creștinism tocmai crucea lui Cristos a lăsat loc multor interpretări greșite. Neînțelegerea crucii Este evident faptul că astăzi mulți creștini nu reușesc deloc să înțeleagă semnificația mesajului salvific al crucifixului pentru necreștini
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
redus la sex și în același timp, erotismul și sexul se degradează. Ambele sunt forțe vitale importante. Aversiunea față de corporealitate și reprimarea sexualității au o istorie lungă, pe care teologia manualelor o evită, ignorând rezultatele exegezei critice și a istoriei dogmelor. Acest fapt se reflectă în unele curente antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin actul sexual, concept care nu se află
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
datorită căreia Maria ar fi fost salvată de păcatul originar. Astfel era inventată idea de immacolata conceptio, ce avea să fie răspândită prin toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
conceptio, ce avea să fie răspândită prin toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia coborârea sufletului în fătul uman are loc după momentul conceperii. Aceasta era gândirea lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
viziune realistă, iar realizarea stă la baza bisericilor de ceva vreme. Așadar nu renunț la speranța mea: o ecumene între confesiunile creștine este posibilă, dimpotrivă, necesară. Trebuie să pornească de jos, trebuie smulsă înaltelor ierarhii ecleziastice. Aceasta este viziunea mea: dogmele, create de oameni, care despart Bisericile, vor trece în a doua linie în fața adevărului lui Dumnezeu și a mesajului lui Isus. Structurile premoderne și medievale, în care persoanele, în special femeile, se bucură de drepturi inferioare, se vor dizolva. Autoritățile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de prea mică importanță, cum ar fi cremațiunea, "ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință"134. O asemenea atitudine nu exprima astfel doar dispreț. Șerboianu încadra o asemenea realitate într-un șir lung de reacții greșite ale Bisericii, opuse progresului, cum au fost utilizarea narcoticelor pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării religiei creștine drept religie de stat, chestiune care, conform lui Șerboianu, "i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu reliefa faptul că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul de mai sus invocat de către arhimandrit părea, în economia studiului său, drept unul dintre cele mai solide (dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și această numai în cauza bisericei, care este depozitara adevărurilor sfinte și pe care reprezentanții săi le-mparte cu multă zgârcenie și cu excesiv spirit conservator. Nu este un rău acesta, dar nici bine nu poate fi. A-ți apăra dogmele, care sunt temelia religiei tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
conservator. Nu este un rău acesta, dar nici bine nu poate fi. A-ți apăra dogmele, care sunt temelia religiei tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta nu poate fi un bine. Biserica este o adevărată mamă. Ea ține la prestigiul ei, dă sfaturi, îndrumează pe rătăciți, e miloasă și iertătoare și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la rândul lor, fac tot ce le stă-n putință, ca să nu se realizează această unire. Ba ceva mai mult: prin faptul că se coboară la lucruri de puțină importanță, cum este cremațiunea de pildă, ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință, biserica afirmă un vădit dispreț pentru credincioșii săi fii și scoate-n relief interese particulare și de grup. Dacă potrivnicii cremațiunei ar fi de bună credință, n-am avea nimic de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nouă, care avea caracterul universalității și era cu desăvârșire liberală 219. În cele trei secole, grație necontenitelor prigoane; grație filosofiei păgâne, cum și diverselor dizidențe și adversități, din partea unor fruntași creștini, se plămădi ideea unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească de-a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe cei însetați după dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej se ivi curând, cu-nceputul secolului al IV-lea, când Împăratul Constantin cel Mare, prin vestitul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
generale, ce poartă numele de sinoade 220 ecumenice 221 sau soboare 222 și să dezbată-n voie tot felul de chestiuni de ordin spiritual, moral și practic. În primul sinod ecumenic (325) și al doilea (381) fură fixate aproape toate dogmele, care se găsesc în Simbolul Credinței (Crezul) nostru de astăzi. Nu neglijară însă nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care nu sunt altceva decât reguli sau norme de viață creștină și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de astăzi. Nu neglijară însă nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care nu sunt altceva decât reguli sau norme de viață creștină și ele decurg și-și au temeiul în spiritul dogmelor. S-au ținut șapte sinoade ecumenice, cel din urmă fiind în anul 787. Biserica ortodoxă a rămas și primit numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica, așa cum este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a inșilor, cari mărturisesc aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]