695 matches
-
păstrat până astăzi în ciuda multor negocieri de unire. Apoi, în secolele XVI‐ XVIII apar din sânul Bisericii Catolice, mai întâi, cele patru cultele protestante și după aceea foarte multe culte neoprotestante, care se despart de Biserica Catolică și introduc o dogmatică nouă total diferită de cea a Bisericii lui Hristos. Martin Luther este primul reformator protestant urmat apoi de Jean Calvin și Huldrich Zwingli. Și astăzi mai apar culte neoprotestante, care urmăresc să atragă pe cei mai derutați în credință, sau
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Comnena (1148). Împăratul Alexios reușește, printr-un șiretlic, să obțină de la Vasile o expunere a credințelor bogomile. Așternute pe hîrtie de un secretar care se afla ascuns, istoricul ecleziastic Eftimie Zigabenos, aceste mărturisiri au intrat În componența lucrării sale Panoplia dogmatica, una dintre variantele căreia a fost editată de către Gerhard Ficker (1908) sub titlul De haeresi Bogomilorum narratio (la ea ne vom referi de acum Înainte sub abrevierea Narratio), și publicată laolaltă cu Epistula invectiva 5 a lui Eftimie de la Maica
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bogomils: A Study in Balkan Neo-Manichaeism (1948); Hall, Twickenham, 1972, pp. 166-167. 4. Obolensky, The Bogomils, p. 174. 5. Gerhard Ficker, Die Phundagiagiten: Ein Beitrag zur Ketzergeschichte des byzantinischen Mittelalters, J.A. Barth, Leipzig, 1908. Lucrarea lui Eftimie Zigabenos, Panoplia dogmatica, este publicată În PG 130 col. 1289-1322a. 6. Anatemele contra bogomililor sînt incluse În Synodikon-ul ortodox, un ritual anume pentru prima duminică din postul mare, celebrare restabilită de Conciliul de la Constantinopol În 843, la capătul controversei iconoclaste. Ritualul comemorează Încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-lea). Sunt țări, în Europa de Nord, de exemplu, unde această repartizare a funcțiilor și locurilor face încă obiectul unor discuții. Sub aparențele ei pozitiviste (și uneori tocmai în virtutea specializării ei), istoria artei a debitat multă vreme o Revelație, de două ori dogmatică: prin prejudecăți și prin ignoranță. Până de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui Dumnezeu unic: Arta, substantiv singular. Prin tradiție, artele sunt etnologice sau chiar menajere, doar Arta la singular este majoră. Se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acum. Nimic dincolo. Lumea este ceea ce este, la fel și tu, asta-i treaba, punct. Sursa de lumină și sursa de autoritate coincid; orice lumină vine de la Dumnezeu. Mica lucarnă, spuneam, are luminescența ei incorporată. De aceea cinemaul, oricât de dogmatică ar fi poziția sa de imagine, lasă să răzbată realul fiindcă nu se prezintă niciodată pe deplin drept realul însuși, spre deosebire de televiziune. În această lume unde sunt exhibați toți câștigătorii, unde cei săraci și urâți au dreptul (și datoria) de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
anticlericale, urmărind o reformă a modului de a-L percepe și relaționa cu Dumnezeu. Modul de operare al ereziilor a fost de cenzură a bisericii și imaginarului acesteia. În conflictul dintre biserică și erezie se manifestă conflictul dintre raționalitatea specifică dogmaticii creștine și încercările de impunere a unui imaginar pulsional. Pe de o parte sunt încercările de cenzură a imaginarului bisericii catolice și de impunere a propriului imaginar însoțite de cenzura bisericii față de pulsionalitate noilor concepții, pe de altă parte se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un microcosmos în care putem găsi esența întregului macrocosmos, iar cunoașterea se poate realiza prin autoreflecție îndreptându-ne spre persoană și nu spre exterioritate. Dar, chiar dacă autori cum ar fi Bonaventura sau Meister Eckart dezvoltă concepții metafizice pornind la subiect, dogmatica catolică bazată pe tomism privește realitatea ca obiectuală, iar metafizica ca încercare de a-L cunoaște pe Dumnezeu ca exterioritate. De aceea, Renașterea prin atitudinea sa față de realitate readuce ca obiect de studiu al filosofiei și implicit al metafizicii omul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
deși lumea nu e infinită, ea nu poate totuși să fie concepută ca finită, pentru că îi lipsesc limitele între care ar fi închisă"127. Aceste precauții pe care le-a luat filosoful pentru ca ideea infinității, în părțile sale care contraziceau dogmatica catolică, să fie privită ca supoziție nu sunt suficiente pentru a se putea accepta cu ușurință ideea infinității. Mai ales că dincolo de verbal s-a constituit și o viziune prin care ideea infinitului era în act. El consideră că din
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vedea natura și știința naturii. Dar de vreme ce propriul punct de vedere li se părea cel adevărat, ei nu erau înclinați să le ia în serios, considerându-le pur și simplu greșite."2 Astfel apare cea mai importantă dintre etape, cea dogmatică în care se creează ceea ce Kuhn a numit "paradigma" științifică modernă. Imaginea devine una unitară specifică unei științe, fără a fi obligatoriu să se realizeze o uniformizare între acestea. Dincolo de ea se construiesc manuale care sunt principalul mecanism de "propagandă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de l'Inquisitation?, Libraire Artheme Fazard, Paris, 1958. Hegel, G.W. Fr., Prelegeri de istoria filosofiei, vol. II, Editura Academiei, București, 1964. Hutin, Serge, Societăți secrete, Editura de Vest, Timișoara, 1992. Hyatt-Verill, A., Inchiziția, Editura Mandero, București, 1992. Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993. Ioan Moshu, Limonariu, Episcopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1991. Ionescu, Voichita, Dicționar latin-român, Editura Orizonturi, București, 1993. Joja, Atanasie, Studii de logică, Editura Academiei, București, 1960. Klibansky, Raymond, Panofsky, Erwin, Saxl, Fritz, Saturn sau melancolia, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Lullus am folosit Giovanni Reale, Dario Antiseri, Storia della Filosofia, tome 3 Patristica e scolastica, Bompiani, Milano 2009, pp. 666-669 și Frances A Yeats, The Art of Memory, Pimlico, 2007, pp. 179-183. 109 Geneza II, 17. 110 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 70. 111 Matei 5.48. 112 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 71. 113 Bonaventura, Itinerarium mentis in Deum, Editura Științifică, București, 1994, p. 83; "Nontandum igitur, quod iste mundus, qui dicitur macrocosmus
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
e scolastica, Bompiani, Milano 2009, pp. 666-669 și Frances A Yeats, The Art of Memory, Pimlico, 2007, pp. 179-183. 109 Geneza II, 17. 110 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 70. 111 Matei 5.48. 112 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 71. 113 Bonaventura, Itinerarium mentis in Deum, Editura Științifică, București, 1994, p. 83; "Nontandum igitur, quod iste mundus, qui dicitur macrocosmus, intram ad animam nostram, quae dicitur minor mundus, per portas quinque sensuum, secundum ipsorum
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
qui dicitur macrocosmus, intram ad animam nostram, quae dicitur minor mundus, per portas quinque sensuum, secundum ipsorum sensibilium apprehensionem, oblectationem et diiudicantionem". 114 Giovani Pico della Mirandola, Despre dmnitatea omului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 122, 123. 115 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 71. 116 Ibidem, p.72. 117 Ibidem, p. 72. 118 Ibidem, p. 72. 119 Raymond Klibansky, Erwin Panofsky, Fritz Saxl, Saturn sau melancolia, Editura Polirom, București, 2002, p. 25. 120 Ioan Damaschinul, op. cit., p. 72
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prima philosophia, trad. C. Noica, ed. cit., p. 267. 161 Ibidem, p. 266. 162 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, ed. cit., p. 274. 163 Ibidem, p. 274. 164 De exemplu Ioan Damaschin atunci când în lucrarea sa Dogmatica ridică problema existenței liberului arbitru preciza: "Căci nu este cu cale să atribuim lui Dumnezeu acțiunile rușinoase uneori și nedrepte" (Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, pp. 86-87). Cum Dumnezeu în plan metafizic nu putea fi autorul răului din
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ed. cit., p. 274. 163 Ibidem, p. 274. 164 De exemplu Ioan Damaschin atunci când în lucrarea sa Dogmatica ridică problema existenței liberului arbitru preciza: "Căci nu este cu cale să atribuim lui Dumnezeu acțiunile rușinoase uneori și nedrepte" (Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, pp. 86-87). Cum Dumnezeu în plan metafizic nu putea fi autorul răului din lume la fel și în plan gnoseologic nu putea fi cauza erorii. 165 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
înlăturată din universități, atât în Europa, cât și în America, și că această excludere este organizată prin alianțe deloc sfinte între ortodocși pioși și atei, fie aceștia din urmă marxiști sau burghezi, diferența nemaiavând nici o importanță. Cele două tipuri de dogmatici au un interes vital în oprimarea cercetării libere, autonome, a religiei. Pentru grupul pios, aceasta pare a fi o amenințare față de unicul sistem dogmatic valabil, pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
importantă dintre dintre etapele creației 107, desăvârșirea ei datorându-se modelului folosit de Dumnezeu în realizarea acesteia: "chipul și asemănarea Sa". Plasând discuția noastră între sferele preocupate în mod direct de acest subiect desprins atât din mitologia, cât și din dogmatica creștină, interpretarea celor două atribute comportă o abordare complexă, atât din punctul de vedere al înfățișării fizice, cât și din perspectiva calităților morale, spirituale și intelectuale. Asemănarea cu divinitatea în sensul perfecțiunii reflectă importanta calitate pe care omul trebuie să
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sine însușiă, un nivel uman-intelectiv și unul rațional (spirituală. La om, toate aceste nivele se află în continuitate, dar ființele biologice se pot opri la nivele inferioare. Psihismul, în ansamblu, exprimă „forma corpului”. Concepția aristotelică s-a topit apoi în dogmatica iudeo-creștină, în care sufletul uman apare ca ceva cu totul special, insuflat omului de către Dumnezeu, după ce corpul i-a fost plămădit din materie. Astfel, la moarte sufletul se desparte de trup, viețuiește undeva, pregătindu-se pentru reînvierea de apoi. În
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
moarte (care, și ea, trebuie înregistrată juridică. Perspectiva juridică asupra persoanei a jucat un rol în conceperea noțiunilor sociologice de „statut” și „rol social”, care au o legătură ceva mai strânsă cu viața trăită a subiectului. Conceptul de persoană în dogmatica creștină Conceptul de „persoană” a făcut o carieră strălucită nu numai în drept, ci și în dogmatica creștină. Creștinismul fiind o religie care mărturisește un Dumnezeu în trei ipostaze, legătura dintre acestea se cerea cumva circumscrisă și explicitată. După ce Conciliul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
noțiunilor sociologice de „statut” și „rol social”, care au o legătură ceva mai strânsă cu viața trăită a subiectului. Conceptul de persoană în dogmatica creștină Conceptul de „persoană” a făcut o carieră strălucită nu numai în drept, ci și în dogmatica creștină. Creștinismul fiind o religie care mărturisește un Dumnezeu în trei ipostaze, legătura dintre acestea se cerea cumva circumscrisă și explicitată. După ce Conciliul de la Niceea a stabilit dogma consubstanțialității acestor ipostaze, ea trebuia detaliată. Astfel, s-a împrumutat conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al revelației naturale și al revelației supranaturale. Istoricul de artă Louis Brehier observă foarte just că. ,spre deosebire de pictura occidentală, care are un caracter documentar istoric, pictura bizantină zugrăvește, mai presus de istoric, dogma Bisericii ortodoxe. Ea e într-adevăr o dogmatică la îndemâna tuturor, arzând și luminând din flăcările culorilor picturale. Citind un Canon de pictură bizantină, din cele pe care ni le-a lăsat moștenire Sfântul Munte, înțelegem incomparabil mai limpede decât dintr-un tratat de dogmatică modern ideea că Biserica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e într-adevăr o dogmatică la îndemâna tuturor, arzând și luminând din flăcările culorilor picturale. Citind un Canon de pictură bizantină, din cele pe care ni le-a lăsat moștenire Sfântul Munte, înțelegem incomparabil mai limpede decât dintr-un tratat de dogmatică modern ideea că Biserica noastră e un așezământ cosmic spiritual, care organizează în subordinea Mântuitorului întreaga creatură, de la îngeri până la plante și minerale, pentru ca „toată suflarea să laude pe Domnul”. După aceste Canoane sau Etonin de pictură bizantină, iată, pe lângă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tema De la Aristotel împrumută clementele psihologice, iar Platon îl influențează în așa măsură încât ideea de preexistentă a sufletului și de eternitate a lumii trece și la Nemesius. Înlăturând aceste grave erori, loan Damaschin folosește aproape cuvânt cu cuvânt în Dogmatica sa pe Nemesius. De altfel, capitolele cosmologice și antropologice din Dogmatica sa, construite, firește, în sistemul doctrinei ortodoxe, utilizează toate dalele științelor profane ale timpului, de la psihologie și medicină până la geografie și astronomie. Elemente de psihologic și medicină clasică se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așa măsură încât ideea de preexistentă a sufletului și de eternitate a lumii trece și la Nemesius. Înlăturând aceste grave erori, loan Damaschin folosește aproape cuvânt cu cuvânt în Dogmatica sa pe Nemesius. De altfel, capitolele cosmologice și antropologice din Dogmatica sa, construite, firește, în sistemul doctrinei ortodoxe, utilizează toate dalele științelor profane ale timpului, de la psihologie și medicină până la geografie și astronomie. Elemente de psihologic și medicină clasică se regăsesc până în doctrina mistică, specifică ortodoxiei, despre Rugăciunea lui Iisus. Cunoscuta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e bună și frumoasă totdeodată. Fără lumină, lumea n ar putea să fie cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu se pot percepe decât în viabilitate. Soarele, care împrăștie întunericul și pune în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]