403 matches
-
a anunțat că în curând voi primi o scrisoare de mulțumire de la direcția Bibliotecii și că dumnealui va scrie un articol referitor la volumul III. Sâmbătă, 31 iulie, încă de dimineață e multă lumină și un soare ce-și anunță dogoarea. Sun la Brăila și aflu că mâine, 1 august 2010, la ora 12, are loc slujba de înmormântare. Voi fi astfel cu gândul la trista ceremonie, când Grigore se desparte de lumea aceasta, unde timp de 94 de ani a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Vânturi și valuri” și că va apărea în „Academia Bârlădeană”, în septembrie curent. Mi-a spus că așteaptă de la mine apariția volumului următor. Dacă Dumnezeu mă ajută, sigur că și eu vreau. Afară e un soare orbitor de luminos, anunțând dogoarea de mai târziu. Am înregistrat local la umbră plus 33 grade, însă în câmp deschis se apropie de plus 50 grade. Pe la orele 19 m-a sunat din Brăila îndurerata soție a colegului Grigore Negură, care-mi mulțumește că am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat bogăția frunzelor care-și iau în serios rolul de protector al fructelor contra unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având asigurată protecția se dezvoltă fructele mult dorite în diferite etape ale verii ce-și face apariția la timpul ei. Dacă privesc și mai atent observ un alb nuanțat pigmentat cu maroniu și roz în atmosferă, cu zborul tot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe În urmă, Începuseră acum să‑mi ardă și să mă mănânce sub dogoarea analizei intense a cinci asistenți de modă și a unei guru În domeniu. Încordarea provocată de călătoria inopinată cu ea În lift (era prima datăă și privirile neclintite ale tuturor acestor oameni m‑au debusolat, așa că atunci când Miranda m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
focul le dădea viață, adunându-le într-un stâlp orbitor. Apoi, la fel de brusc cum izbucniseră, limbile de foc se traseră înapoi între buzele cenușii. Petrache stătuse atât de aproape de rug, încât acum fața lui strălucea. Nu știa că obrajii păstraseră dogoarea ca pe o pojghiță, atâta doar că, dintr-odată, înțelese mai multe lucruri care i s-ar fi părut de necrezut cu câteva clipe mai înainte. În loc să coboare spre oraș, urcă din nou spre castel. Cum trecuse de al șaselea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar Coltuc nu îi spusese niciodată Melaniei ce îi mărturisea poștașul. Poate că făcuse rău, se gândea, privind-o cum se căznește cu surcelele pentru a înteți focul în sobă. Melania își întoarse fața spre el, avea obrajii înroșiți de dogoare. Cu ochii ei verzi, cu părul moale și lung, strâns la spate cu un ciorap, cu rochia de casă abia acoperindu-i genunchii și umerii, era foarte frumoasă și Coltuc îi zâmbi. Ia zi, frate-miu, a ce miroase ? — A
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abatoru’, nu mai ai loc de cotarle... Puțică încropiseră o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mai stai", îi șoptește. "Însă ea fugise deja, cu o grabă nesigură, care îi trăda tulburarea și neliniștea. Ajunsese la gradul de exaltare la care voise s-o aducă celălalt; era conștientă de agitația care pusese stăpânire pe ea. Simțea dogoarea spaimei cumplite că bărbatul din spatele ei o va urma, o va prinde în brațe împiedicând-o să fugă, dar în clipa în care fugea de lângă el, o cuprinsese deja regretul că el nu avea s-o facă". Vrea să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și ca un veritabil pictor, indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși cel Mare". Toamne colorate și lungi, un paradis cu flori grele de miresme își fac loc în poeme: În toamna asta nimeni nu mai moare." Mircea Ivănescu "Versuri", E. P. L., 1968; "Poeme", 1970; "Poezii", Editura Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet" (1961), "Oglinzi" (1963), "Aproape de pământ" (1968), "Na greul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
falsificată și ascunsă care scrie la 16,1 că din templul ceresc șapte îngeri dintre cei întunecați aduc pe capul pămîntenilor șapte nenorociri pentru că nu voiau să se pupe cu Satana. A patra nenorocire este incendierea soarelui astfel ca prin dogoarea mărită cum scrie la 16,9: ,,Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit numele lui Iahwe care are stăpînire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.” Cred că este vorba
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îl vărs ca să răscumpăr greșeala tuturor celor până la Mine și a celor ce vor veni până la sfârșitul veacurilor, pentru ca „toți ce vor mânca Trupul meu și vor bea sângele Meu, ca să aibă viață veșnică”. Când sângele curgea șiroaie, când de dogoarea soarelui rănile ardeau ca o vatră de foc, când fruntea sângera de împunsăturile spinilor, când spatele se zdrobea de asprimea lemnului crucii, Iisus cel răstignit nu se gândea la durerile Sale, ci întreaga Sa grijă era numai la durerile lumii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între această realitate și seceta din natură, care pârjolește plantele și le usucă. Ce durere și nelămurită milă simți privind cum se ofilesc aceste plante, în dogoarea căldurii pentru că le lipsește apa. în locurile unde este apă neîntrerupt, covorul mătăsos al pajiștei crește și înflorește din plin. N-au cum crește bălăriile aici. Dar ce se întâmplă în locurile lipsite de apă, de „ploaie la vreme”. Belșugul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
al „Academiei Bârlădene”, din articolul „De la Academia Bârlădeană” * 82 Înainte Înainte, ziar independent, bilunar, redactor P. Strat - Delatutova, editat în 1935 și „revindecă drepturile noastre sfinte uzurpate de conducătorii perindați la cârma țării și pentru tovarășul care sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară” (Înainte, 1 ianuarie 1935). Redacția și administrația în comuna „Aviator Crețu” Tutova. * Înainte, 2 ziar independent, apare la 1 ianuarie 1935 sub conducerea unui comitet, cu redacția și administrația în comuna Tutova. În articolul program
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
gât țăranii.” Ziarul se angaja să lupte pe două fronturi: Îmbunătățirea retribuției muncii și ridicarea țărănmii din mizerie și ignoranță căci „ pentru revendicarea drepturilor noastre sfinte, uzurpate de către conducătorii perindați la cârma țării și pentru tovarășul ce sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară am scos acest ziar." De altfel, în articolul „De vorbă cu cititorii", din primul număr, redacția zice: „Nu urmărim scopuri personale, nu urmărim pricopsirea noastră, nu suntem mânați nici de ambițiunea de a ne vedea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oamenii de lume, balenele astea sînt veșnic în căutare de noutăți. Le poți întîlni la Ecuator exact în perioada cea mai prielnică pentru alimentație, după ce și-au petrecut, poate, vacanța de vară în mările septentrionale, evitînd astfel obositoarea și neplăcuta dogoare a pomenitului anotimp. După ce s-au vînturat în sus și-n jos pe aleea Ecuatorului, pornesc spre apele orientale, ca s-ajungă acolo înaintea sezonului rece, evitînd astfel și cealaltă temperatură excesivă a anului. Dacă, în cursul uneia din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din indiferent care punct. Dacă dai la o parte grătarul din fața cazanelor, descoperi pereții lor goi, străpunși de cele două guri de fier ale cuptoarelor, situate chiar sub căldări. Aceste guri sînt prevăzute cu niște porți grele tot de fier. Dogoarea intensă a focului este împiedicată să încingă puntea, printr-un rezervor nu prea adînc, ce se întinde pe sub întreaga suprafață acoperită a cazanelor. Printr-o țeava fixată în parte din spate, acest rezervor este alimentat mereu cu apă, pe măsură ce aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
bucătari la frigare ori pe grătar? Am pomenit fleica și ceafa de porc; Dimitrie Papazoglu mai amintește câteva: „Fripturile, în general, erau de mușchi de vacă, de pasăre, de râmător și de crap despicat și întins pe un proțap la dogoarea focului; asemenea se făcea miel fript în frigare de lemn, însă mielul nu se mai mânca fript până în ziua Paștelui sau a Sfântului Gheorghe. [...] Carnea de râmător se mânca friptă de toți țăranii [...]; bietul purcel nu se putea găti într-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]