1,456 matches
-
la culcare, venea să-și ia rămas-bun de la fiica ei, căreia Îi spunea că o iubea ca pe nimic altceva pe lume, că ea era cel mai important lucru din univers. Jacinta nu Îi spuse niciodată Penélopei că o iubea. Doica știa că cine iubește cu adevărat iubește În tăcere, cu fapte și niciodată cu vorbe. În taină, Jacinta o disprețuia pe doamna Aldaya, acea creatură vanitoasă și goală pe dinăuntru care Îmbătrînea pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea pretutindeni, o Îmbăia, o Îmbrăca, o dezbrăca, o pieptăna, o scotea la plimbare, o culca și o deștepta. Însă mai ales vorbea cu ea. Toți o luau drept o doică lunatică, o fată bătrînă fără altă viață În afară de slujba din casă, Însă nimeni nu știa adevărul: Jacinta nu era doar mama Penélopei, dar era și prietena ei cea mai bună. De cînd fata Începuse să vorbească și să articuleze idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Julián și Îi ducea mesaje de la Penélope. Astfel Îl cunoscu pe Fernando, care, peste ani, avea să rămînă singurul ei prieten În timp ce-și aștepta moartea În iadul de la Santa Lucía, după cum Îi profețise Îngerul Zacarías. CÎteodată, răutăcioasă, doica o lua cu sine și pe Penélope și Înlesnea o scurtă Întîlnire a celor doi tineri, văzînd cum Între ei creștea o iubire pe care ea nu o cunoscuse niciodată, care Îi fusese refuzată. Tot pe atunci observase Jacinta prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
San Antonio. Era o imagine inocentă, luată În miezul zilei, În prezența lui don Ricardo și a Sophiei Carax. Jacinta o purta mereu cu ea. Într-o zi, pe cînd Îl aștepta pe Jorge la ieșirea de la colegiul San Gabriel, doica Își uită geanta la fîntînă și, cînd se Întoarse după ea, băgă de seamă cum tînărul Fumero bîntuia prin preajmă, privind-o neliniștit. În seara aceea, cînd căută fotografia n-o mai găsi, și avu certitudinea că băiatul i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
băgă de seamă cum tînărul Fumero bîntuia prin preajmă, privind-o neliniștit. În seara aceea, cînd căută fotografia n-o mai găsi, și avu certitudinea că băiatul i-o furase. CÎteva săptămîni mai tîrziu, Francisco Javier Fumero se apropie de doică și-o Întrebă dacă putea să-i transmită Penélopei ceva din partea lui. CÎnd Jacinta Îl Întrebă despre ce era vorba, băiatul scoase o basma În care Înfășurase ceva ce părea să fie o figurină sculptată În lemn de pin. Jacinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zori, acoperită de sudoare, urmărită de coșmaruri În care băiatul acela cu privirea tulbure se năpustea asupra Penélopei cu brutalitatea rece și indiferentă a unei insecte. În unele după-amieze, cînd se ducea să-l caute pe Jorge, dacă acesta Întîrzia, doica vorbea cu Julián. Iar acesta Începea, la rîndu-i, s-o iubească pe femeia aceea cu trăsături aspre și să se Încreadă În ea mai mult decît se Încredea În el Însuși. În scurt timp, ori de cîte ori vreo problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și unul de șiretlicuri pentru a le acorda cîteva clipe Între patru ochi. Înțelegea și ea că asta nu mai era de-ajuns, că fiecare minut petrecut Împreună de Penélope și Julián Îi unea și mai mult. De mult observase doica În privirile lor sfidarea și sfruntarea dorinței: o voință oarbă de a fi descoperiți, ca taina lor să devină un scandal și să nu mai fie nevoiți să se ascundă prin unghere și poduri pentru a se iubi pe bîjbîite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
duminică, la prînz. Julián urma să ajungă singur la gara Francia. Acolo avea să-l aștepte Miquel cu biletele și cu banii. Partea cea mai delicată o privea pe Penélope. Trebuia s-o Înșele pe Jacinta și să-i ceară doicii să născocească un pretext ca s-o scoată de la slujbă la ora unsprezece și s-o ducă acasă. Pe drum, Penélope urma să o roage s-o lase la Întîlnirea cu Julián, promițîndu-i că se va Întoarce Înainte ca familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deja că Penélope n-avea să vină la Întîlnire. Știa că, În urmă cu două zile, cînd don Ricardo Aldaya se Întorsese de la Madrid, nevastă-sa Îi mărturisise că Îi surprinsese pe Julián și pe fiica lor Penélope În camera doicii Jacinta. Jorge Aldaya Îi dezvăluise lui Miquel cele Întîmplate cu o zi Înainte, punîndu-l să jure că nu va spune nimănui nimic, niciodată. Jorge i-a explicat cum, atunci cînd a primit vestea, don Ricardo a explodat de mînie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acel pumnal În sufletul prietenului său. După cîteva zile, a aflat că don Ricardo Aldaya, sătul să o tot vadă pe Jacinta Coronado pîndind ca o santinelă la poarta casei sale, recursese la multele sale influențe și o Închisese pe doica fiicei sale la balamucul Horta. CÎnd Miquel Moliner a vrut să o viziteze, nu i s-a dat voie. Jacinta Coronado urma să-și petreacă primele trei luni Într-o celulă izolată. După trei luni de tăcere și beznă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
concediată. CÎnd s-a prezentat, patroana și-a amintit că Jacinta lăsase un mesaj pe numele lui și plata chiriei pe trei săptămîni. A achitat datoria, de a cărei veracitate se Îndoia, și s-a făcut cu mesajul În care doica Îi spunea că, după cum aflase, una dintre fetele În casă, Laura, fusese concediată cînd s-a aflat că trimisese, În secret, o scrisoare a Penélopei pentru Julián. Miquel a dedus că singura adresă la care, din captivitatea ei, Penélope ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pare că sunt omniprezenți În ultima vreme. —Pen, Îmi pare rău, n-am vrut să sune așa. Voiam să spun doar că aș prefera oricând să ies cu tine. După ce ai plecat, a fost și mai rău. Philip făcea pe doica unei fete pe care o știa de mult și am luat un taxi spre casă cu ei, pentru că n-am vrut să fac scandal la club, dar oricum oamenii m-au văzut că urc pe bancheta din spate și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope În timpul săptămânii de orientare la Emory, când am fumat marijuana În tufișurile de lângă terenurile de tenis și ea a recunoscut că tatăl ei Își cunoștea mai bine angajații de la birou decât familia și că până la cinci ani crezuse că doica ei negresă era maică-sa. M-am gândit că metoda cea mai bună ca s-o Înveselesc era să-i arăt cât de normali erau părinții ei. Râsesem ore Întregi În noaptea aceea, Întinse pe iarbă, drogate și fericite. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. 6. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7. Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atît de scumpi ne ajunseserăți. 9. Vă aduceți aminte, fraților, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
hainuțele și a vizitat depozitele imperiale, pentru a fi sigură că sunt fructe și nuci proaspete. La sfârșit, a verificat crescătoria de pește. De vreme ce se spune că acesta favorizează lactația, Nuharoo se asigură că există suficient pește pentru a hrăni doicile. Alegerea doicilor devine cea mai importantă grijă pentru Nuharoo. Ea analizează o armată de femei însărcinate ai căror copii urmează să se nască odată cu fiul Majestății Sale. Face apoi tot drumul până la Yuan Ming Yuan cu trăsura, ca să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a vizitat depozitele imperiale, pentru a fi sigură că sunt fructe și nuci proaspete. La sfârșit, a verificat crescătoria de pește. De vreme ce se spune că acesta favorizează lactația, Nuharoo se asigură că există suficient pește pentru a hrăni doicile. Alegerea doicilor devine cea mai importantă grijă pentru Nuharoo. Ea analizează o armată de femei însărcinate ai căror copii urmează să se nască odată cu fiul Majestății Sale. Face apoi tot drumul până la Yuan Ming Yuan cu trăsura, ca să discute cu mine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
La porunca lui, patru eunuci scot afară o cadă din aur, o așază în mijlocul curții, sub o magnolie înflorită, și o umplu cu apă. În jurul ei sunt așezate încălzitoare cu cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o dacă ar jupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chema pe Vara, una dintre concubinele sale chineze, nici pe Nuharoo, și o refuza chiar și atunci când îl implora să se plimbe cu ea. O vizitam pe Nuharoo ca să-mi petrec timpul cu Tung Chih, care dormea în apropiere cu doicile. O puneam la curent cu ceea ce lucrasem cu Majestatea Sa iar ea era încântată de umilința mea. În fiecare zi înainte de ivirea zorilor mă îmbrăcam și mergeam într-un palanchin la Sala Dezvoltării Spirituale. Începeam imediat să sortez documentele oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai puțini moștenitori de parte bărbătească. Scrisoarea, care avea să devină celebră, se nimerise, cine știe cum, la curtea marelui logofăt Radu Năsturel din Fierești, pe vremea când viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa Despina, cu câțiva ani buni Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un călugăr din Rusia sau Ucraina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba, care stătea încurcat, Geni încercă să distreze copilul, șoptindu-i ceva de la spate; la asta, Samboshi întinse mâna peste umărul lui Tamba, trăgându-l pe Geni de ureche. Uimit, Geni nu protestă, iar doica îngenuncheată în spatele lor puse un cocor din hârtie în mâna lui Samboshi. Urechea lui Geni era salvată. Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Răspunzându-i lui Katsuie cu un limbaj atât de moderat, Hideyoshi se întoarse puțin, într-o parte, și-i ceru îngrijitorului să se retragă. Omul dădu din cap și, ridicându-și-l din poală pe Samboshi, îl puse în brațele doicii din spatele lui. Samboshi părea foarte încântat de marea mulțime a oamenilor în ținută completă de gală și respinse violent mâna dădacei. Când aceasta îl luă în brațe și se ridică să iasă, începu, dintr-o dată, să dea din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
legau și unele lucruri peste care nu se mai putea trece așa de ușor. În primul rând, pe vremea când era în grațiile lui Nobunaga, Gamo se însurase cu fiica mezină a acestuia. Mai mult, Shonyu și Nobunaga avuseseră aceeași doică, iar relația lui Shonyu cu fostul său stăpân, ca frați vitregi, fusese deosebit de strânsă. Prin urmare, chiar și la consfătuirea din Kiyosu, cei doi oameni participaseră cu rangul de rude. Așa că, nu puteau fi indiferenți față de problemele cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
declarația de avere a unuia din băieții aceștia isteți de la Finanțe. Oare nu ar păți, după cum prognoza cineva, atac de cord, comoție cerebrală, stop respirator și adio mamă, în același timp? Pe băiatul cel isteț de la Finanțe îl cheamă Cătălin Doică. Acesta a declarat (deci numai ce a declarat, nu și ce a dat la spate) că în 2009 a încasat următoarele sume: - 53.867 de lei de la Ministerul de Finanțe, ca secretar de stat; - 36.000 de lei de la SC
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
domn era, la rândul lui, membru în consiliul de administrație și al CEC Bank, și la Romavia, și pe la alte comitete și comiții (vorba lui nenea Iancu), deci pe aceeași schemă de câștig ca și prea talentatul și multbugetatul Cătălin Doică salariatul său. În zilele noastre, Sebastian Vlădescu nu mai este ministru de Finanțe, adică mai pe înțelesul profanilor, ministrul care voia și cerea impozitarea tuturor pensiilor. Dar să știți că în ceea ce privește impozitarea amărâtelor de pensii, problema nu a fost părăsită
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sub munte sau jos în vîlcea, Spiritul pe care-l iubește veghează vioi; Iar eu mă-nsoresc în zîmbet ceresc Pe cînd el se dizolvă în ploi... Odrasla alintata a zeiței Pămînt și-a zeului Apă, De Cer, cari mi-e doica, la piept alăptat; Mă strecor prin porii țărmului și-ai mării; Mă transform, dar nu mor niciodat'. Cînd ploaia-ncetează, tîrziu la amiază, Si cerul înalt se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]