390 matches
-
Elena Marin Alexe Îmi șchioapătă pasul ascuns printre flori, fierbinte fiorul mă poartă spre nori. Albastru ca zarea e sufletul meu, sensibil și tandru doinește mereu. Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
7333. Stan Ioana, 5 apartamente, București, calea Văcărești 37, str. Anton Pan 16 A 7334. Stoian Eugenia, 4 apartamente, București, str. Hristo-Botev 13 7335. Simion Gheorghe, 7 apartamente, București, str. Icoanei 74. 7336. Schinyel Matios, 4 apartamente, București (Militari), str. Doini 15. 7337. Sehvarlg Riva, 4 apartamente, Iași, str. Cuza-Voda 42 7338. Sterek Emilia, 5 apartamente, București, str. Matei Voevod 10, str. Brezoianu 29. 7339. Uzufruct Soare D. Maria, 3 apartamente, București, str. Lipscani 12; str. 11 Iunie 48; 4. 7340
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele și superstițiile autohtonilor, perpetuate după creștinare. În plus, conviețuirea, strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de întrebare se ridică și în cazul altor particularități care nu provin din mediul regional. N. Georgescu, discutînd poziția lui I.E. Torouțiu asupra unor lecturi propuse de G. Ibrăileanu se oprește la versul 50 din Epigonii: „Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, despre care afirmă: „O asemenea lecțiune pe care I.E. Torouțiu o consideră definitivă și indiscutabilă este cea din versul 50 (în loc de Ce din frunze îți doinește). I.E. Torouțiu susține fără rezerve forma frunză (manuscrisele nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la versul 50 din Epigonii: „Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, despre care afirmă: „O asemenea lecțiune pe care I.E. Torouțiu o consideră definitivă și indiscutabilă este cea din versul 50 (în loc de Ce din frunze îți doinește). I.E. Torouțiu susține fără rezerve forma frunză (manuscrisele nu ne dau soluții, finalul cuvîntului fiind greu lizibil), considerînd-o una dintre acele «intuiții formidabile» ale lui Ibrăileanu. Expresia este reluată la singular, după Ibrăileanu, în edițiile G. Călinescu și de Gr.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mândra prin grădină, / Cine bea de dor s-alină. / Hai, mândră, să bem și noi, / Să ne iubim amândoi."154 Spațiul poetic construiește un univers semantic al contrastelor, prin intermediul paralelismului negativ care explică, în același timp, complementaritatea eu lume: "Eu doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru ca să ai tot anul."283 Omul tradițional deslușește semnele cântării cucului în trăirile zilnice și creează adevărate incantații magice care să anuleze puterile sorții: "Mie cucul mi-o cântat / Nebăut și nemâncat, / La tabără de plecat. / Mie cucul mi-o doinit / Nebăut și nehorit, / Toată vara sunt scârbit"; Pasăre galbănă-n cioc, / Rău mi-ai cântat de noroc. / În toate zilele mele / Mi-ai cântat să fie rele / Și în toată viața mea / Mi-ai cântat să fie rea"; "Cuculean cu pana
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu sute de ani în urmă de socotelile naturii ca rezultantă a calităților și aspirațiunilor unui popor; Eminescu este vioara străbună pe care au cîntat cronicarii veacurilor stinse și lăutarii de mai tîrziu; Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la fel?" (P. L. Travers, Marry Poppins) (e) "Vrei programă, lămurit? / Stăi puțin să caut. Cucul, un solist vestit, / De printr-alte țări venit, / Va cânta din flaut. // Cântăreața-n dulce grai, / Cea numită "perla / Cântăreților din mai", / Dulce va doini din nai / Multe doine mierla." (George Coșbuc, Concertul primăverii) (f) ""Vin' la mama să te pupe, / Însă, vezi, nu mă-ntrerupe, / Că-mi rămân nepoții goi, / Roagă maica pe pisoi // Că vouă ce vă mai pasă / În flanela voastră groasă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
exprimat printr-un numeral colectiv în cazul acuzativ; (g) să existe un atribut interjecțional; (h) verbul a părea să aibă valoare copulativă. 4. Transcrieți subiectele, predicatele și atributele din text și precizați părțile de vorbire valorificate: Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mărțișor. Ce frumoasă este primăvara ! Octav Ghiorghiță A VENIT TOAMNA A venit toamna, aducând cu ea roade bogate. Razele soarelui cad printre vii și livezi, dezmierdând frunzele. Cerul senin este de un albastru strălucitor. Din lunci, răsună tălănci și fluiere doinind. Ciobanii își pasc oile liniștiți. În aerul călduț, este un miros dulce de fâneață și de sulfină. Pe dealuri, oamenii își adună strugurii pârguiți. În grădină, gospodarii recoltează legume și fructe. O lină pulbere de vânt adie peste lanul de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și hohotesc/ Păduri adânci...” Ca autor de balade, I. nu a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică, vizibilă în compoziție și expresie, stilizarea cu mână sigură meritând toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
veille sur un cîte portugais Cu zalele-alăturea drept cu mâinile cruce pe piept. À côté de mon armure, droit, leș bras sur mă poitrine en croix. Leș mailles à côté et leș bras Posés sur le cœur en vive croix. Doinind aș privi șapte ani spre cerul cu miei luzitani, Sept ans chantant je regarderais le ciel aux agneaux portugais. Sept ans j'aimerais y rester Chanter sous le ciel portugais De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
s'est tu " (Somn/Sommeil) (Miclău, 1978 : 317) ; " le garde ne parle plus " (Sommeil) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 179) ; " le gardien de la forêt se tait " (Sommeil) (Poncet, 1996 : 118) ; " le garde forestier ne parle plus " (Sommeil) (Villard, 2010 : 19). Le verbe " a doini ", qui signifie " chanter une "doina" ", (chanson populaire roumaine qui transmet des sentiments d'amour, de chagrin, de nostalgie), est traduit par le verbe " chanter " dans le contexte ci-dessous. La perte sémantique est incontournable : Doinind aș privi șapte ani/spre cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Villard, 2010 : 19). Le verbe " a doini ", qui signifie " chanter une "doina" ", (chanson populaire roumaine qui transmet des sentiments d'amour, de chagrin, de nostalgie), est traduit par le verbe " chanter " dans le contexte ci-dessous. La perte sémantique est incontournable : Doinind aș privi șapte ani/spre cerul cu miei luzitani [...]. Sept ans chantant je regarderais/le ciel aux agneaux portugais [...]. " (Alean/Nostalgie) (Miclău, 1978 : 415). Le domaine agricole/leș occupations paysannes/le paysage rural Le texte ci-dessous fait référence à un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]