655 matches
-
lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa Kazumasa. Se spune că mijlocitorul e Kazumasa. Cumva, întotdeauna e ceva dubios între Hideyoshi și Kazumasa. Unii oameni îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul îi dojenea pe toți cei care aduceau vorba și nu se îndoia de Kazumasa câtuși de puțin. Dar, odată ce printre vasali se stârniseră asemenea îndoieli, începu să aibă de suferit moralul întregului clan. Ieyasu, desigur, era în favoarea purtării tratativelor de pace, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost plagiată după un oarecare scriitor maghiar - Istvan Kemeny, inexistent în literatura maghiară. La 2 martie 1912 Caragiale se afla la închisoarea din Seghedin în vizită la Goga, condamnat pentru delicte de presă, antrenând și pe Vlahuță și îl dojenește părintește: „Nu ți-am spus eu să te astâmperi?”, după care merge la Arad. Apropiindu-se Paștele, Caragiale se gândește la o sărbătorire împreună cu prietenii din România, având grijă de a mulțumi celor de la „Viața românească” pentru articolele elogioase din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
eu nu am liniște când te văd... Așa mi s-a întâmplat alaltă seară, când am intrat fără să-mi dau seama cu ulciorul cu vin în chilia părintelui, încălcându-i porunca. După ce tu ai plecat la culcare, m-a dojenit. --De unde până unde are părintele atâta putere asupra ta? Doar nu ți-i tată?. --Ba îmi este, dragule. El m-a crescut de la doi ani. În timp ce îmi vorbea, îmi ținea mâinile strânse la sân și ardea ca un cărbune
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că, după moartea ei, puteam să-l iau eu. în timp ce mă chinuiam cu mișcări de contorsionist să intru în cămașa de noapte pe care mi-o împrumutase mama, fără să las la vedere vreun centimetru de piele, Chaquie m-a dojenit pe un ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urmat prânzul, un film despre alcoolici și ceaiul. Am trecut prin toate ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot răsărea în minte. După care îmi luam mintea deoparte și-o dojeneam bine, spunându-i să-și amintească de toate vedetele pop, de curele de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu o mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului. Au fost măcelăriți de autorități. Mama mă dojenește aspru, mă face mu-yu, un instrument de cântat al călugărilor, făcut să fie lovit tot timpul. Dar nu pot fi dată pe brazdă. Întotdeauna ea este cea care, după aceea, după ce a obosit de atâta dat în mine, izbucnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mine, Spune-mi sè n-o fac și n-o voi face! Nu-ți spun asta, iubitul meu! îi mèrturisesc cum s-a întâmplat totul, râde de elevul Matei care nu și-a pregètit lecția, Altèdatè, sè-ți faci temele! mè dojenește ea, Altèdatè nu va fi altèdatè! Îi spun cè ar fi putut sè fie fiica ei în brațele mele, ea mè întreabè curioasè, I-ai fi propus și ei sè se mèrite cu tine? Da! Matei e convins cè ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
David fixa podeaua cufundat în gânduri. —E adevărat? a rostit el finalmente, uitându-se la Jake care a ridicat din umeri fără să spună nimic. Ei, dacă e adevărat, atunci ar fi trebuit să ai mai multă grijă, l-a dojenit el pe băiat cu blândețe. Știu că și tu ești foarte tânăr, dar Jessica e complet neajutorată. Avea nevoie de tine ca să veghezi asupra ei. Știu. Tonul lui Jake avea o nuanță de conciliere. Am spus că-mi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o vecină obsedată de Biblie, care stătea înțepenită la doar câțiva metri distanță și se uita încruntată în direcția ei. — Draga mea, trebuie neapărat să-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly? Noi trebuie să le servim drept exemplu celor tineri. Tentația de a-și extrage toate blasfemiile și înjurăturile din repertoriul cel vast și de a declama sus și tare era copleșitoare. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pixului. Păi, puteți să rămâneți gravidă și cu ovare polichistice, dar, de vreme ce aveți dificultăți, sunt mari șanse ca tocmai ele să fie de vină. Și există vreo soluție? Alison era disperată să afle. —Să nu ne grăbim, doamnă Rossi, a dojenit-o bărbatul. Sunt mulți factori pe care trebuie să-i determin înainte să vă răspund la întrebarea asta. Cum ar fi? Alison începea să-și dorească să fi optat pentru un consultant femeie, cineva care ar fi putut să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă reped așa la tine. Știu că n-ai vrut decât să-mi menții moralul ridicat. Apoi bărbatul a oftat și și-a șters lacrimile. Numai că e așa de al naibii de greu! Nu trebuie să-ți ceri scuze, l-a dojenit Julia cu blândețe. Și nu-ți face griji. Am o piele de rinocer. Mă refer la duritate, nu la aspect, desigur. Nick a schițat un zâmbet, dar apoi a revenit la expresia serioasă. În prima zi a fost mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chef, Milică îi spuse că lucrează la o revistă. E ziarist... Făcea pe modestul. Vorbea ca despre ceva fără importanță, o slujbă printre atâtea altele. Lui Rafael i se dezmorțiseră vechile obișnuințe: prinse să-l mustre blând și să-l dojenească, Milică-tată, foarte frumos și interesant, ziarist, da’ n-ar fi trebuit să uiți de vechiul tău coleg de ocnă pe viață, cum spuneai. Acum ai scăpat, te-ai eliberat... Vroia de fapt să nu lase să se vadă cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de umeri, ca și cum ar fi fost un apucat primejdios. Și, ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o felie de pâine cu unt, ba chiar voiam să fac duș. La început o aduceam la disperare pe Gabi, menajera noastră. De la un timp, și-a dat seama de șiretlicurile mele. „Vezi să nu întârzii la examen, șmechere”, mă dojenea și îmi trăgea căciula în jos, pe frunte. Înainte să plece, tata mi-a dat o sărutare. Cea dintâi în America. Deocamdată el nu era atât de îndemânatic ca tații din filme și nici nu-i trecea prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de constituție era, înainte de toate, frumoasă. Era tânără și încă nu pusese pernițe de grăsime pe nicăieri. Era și blândă căci, când chiuleam cîte opt elevi de la ora ei și făceam gălăgie în curte, chiar sub ferestrele clasei, ea ne dojenea doar un pic. Nou era și faptul că nu mai aveam învățători, ci profesori. Prescurtat: prof. Denumirea completă: tovarășul profesor sau tovarășa profesoară. Clasa noastră se mărise, număra treizeci și nouă de elevi și eleve. Aveam și o anorectică, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
femei jură și Înjură, O detest, Îl destest, și imediat izbucnesc În lacrimi după ce au rostit cuvintele. Violoncelistul se așeză pe pat, Îmbrățișă câinele, care-i pusese labele pe genunchi Într-un ultim gest de solidaritate, și spuse, de parcă se dojenea pe sine Însuși, Un pic de demnitate, te rog, ajunge cu lamentările. Apoi, către câine, Ți-e foame, bineînțeles, Dând din coadă, câinele răspunse ca da, sigur, Îi era foame, nu mâncase de câteva ore bune, și amândoi se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa s-a îmbătat, strigă ei ca s-o necăjească pe fată. —”Frunză verde, lemn uscat Că ra soacr-am căpătat”, o înfruntă Ismail cu cântecul pe Dedi. —Du-te și tă culcă mă,borociule
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care mă vedeau nerăbdătoare să încep activitatea. Pe drum săream într-un picior de drag, cântam pierzând flori din buchetul pe care mi-l pregătise mama să-l dau educatoarei, fiindcă tot îl fluturam jucându-mă. Mergi frumos, Teofana, mă dojenea mama. Când am ajuns, intrând în curte, m-am uitat în jur după grădina din închipuirea mea. — Și nu era, zâmbește Cezar. — Nu era. Mi-am zis că poate să fie în dosul clădirii spre care m-am îndreptat cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
turma singură se risipește, pe când cu păstori, buni sau răi, tot nu se pierde... Grigore se simți atât de jenat, mai ales că Titu Herdelea schimba fețe-fețe, încît întrerupse cu glas de protestare: ― Bine, tată, dumneata ai aerul că-l dojenești pentru că dorul de libertate l-a îndemnat să vie între noi unde, în orice caz, are mai multe posibilități să-și dezvolte talentul. Nu uita că neamul românesc, tocmai pentru că soarta l-a despărțit între atâtea dominații străine, trebuie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ispravă, iar Marin colea se vaită și nu-i dă prin mintea lui cea de pasăre că omul harnic nu se bocește ca muierea, ci se apucă de muncă și... Marin Stan îl întrerupse mînios: ― Apoi tălică-ți vine ușor să dojenești pe alții, că pământ ai, negustoria-ți merge, cu boierii ești bine ― ce-ți pasă! ― Ce-mi pasă, vezi bine! se supără Cârciumarul. Că tare-i plăcut să te slujesc eu pe tine pînă-ți întunecă țuica mințile, în loc să mă slujească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doi porci tăiați de Crăciun. Ginerele dumnealui, Filip Ilioasa, e de față; să spuie dacă e adevărat!... Primarul făcu o pauză, ca să dea răgaz ginerelui să răspundă. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap, pregătindu-se să dojenească mai aspru pe ticăloșii care au păgubit pe însuși slujitorul bisericii. Până să deschidă el gura, Ignat Cercel zise în doi peri: ― Cine fură fură de la cine are... Că de la alde mine ce să fure? Sărăcia? Câțiva râseră, și în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron Iuga, apoi strigă: ― De ce nu puteți, copii?... Spuneți drept și pe față, ca să știm! Mai multe glasuri răspunseră mai hotărît: ― N-avem pămînt!... Ne trebuie pămînt!... Fără pământ nu mai muncim! Boerescu luă o mutră de învățător indulgent, care dojenește niște copii nepricepuți: ― Cum se poate, oamenii lui Dumnezeu, să-mi spuneți mie prăpăstii d-astea?... Că n-aveți pămînt!... N-a vrut dumnealui, domnul Iuga, să vă dea pămînt? Ori ceilalți boieri?... Nu v-au dat dumnealor totdeauna? Din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiar alături de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte și respectuos toate frazele prefectului și mai cu sfințenie pe ale bătrânului Iuga, ba de câteva ori, când unii oameni prea strigau, Petre s-a uitat urât spre dânșii, parcă i-ar fi dojenit. S-a schimbat însă la față cum a auzit de cucoana cu automobilul, mânia copleșindu-l ca o flacără arzătoare. Se stăpânea și stăpânirea mai mult îl durea. Apoi, când prefectul a pomenit despre domnii automobiliști, Petre a izbucnit, aproape
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se simțea atât de înfrățit cu ei prin toată viața sa și a înaintașilor săi, încît i se părea peste putință ca țăranii să nu aibă instinctul aceleiași frății. " Ar fi trebuit să mă duc totuși la Ruginoasa să-i dojenesc! îi fulgeră iar prin creier gândul care-l frământase toată ziua și pe care-l înlăturase mereu. Te pomenești că țăranii vor crede că mi-a fost frică și..." Ajunsese la marginea grădinii, unde începea ogorul. Conacul rămăsese în urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în parcul conacului ca un râu care și-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduită și curățită de curând, țăranii se îmbulzeau și se fereau să nu calce pe marginile cu firicele de iarbă de-abia încolțită. Ici-colo cîte-un glas dojenea: ― Ferește, măi creștine, nu strica iarba, că-i păcat de muncă! De altfel, gălăgia mai contenise, ca și când le-ar fi fost rușine și s-ar fi simțit vinovați că au intrat prin parc, pe unde țăranii n-aveau voie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]