2,528 matches
-
Fie că e religioasă sau politică, cauza ajunge pînă la urmă să aibă o rezonanță etnică sau națională. Iar adunarea celor care fac parte din cortegiul funerar sugerează chiar unitatea la care ajung oamenii atunci cînd sunt legați prin același doliu și prin amintirea aceluiași mort. Numai că, făcînd parte din același cortegiu, includerea lor înlăuntrul aceleiași mase este însoțită de excluderea tuturor celor pentru care mortul nu reprezintă același simbol. Ceea ce înseamnă că ceea ce-i strînge la un loc pe
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
a inimii bunicului, până ce s-a oprit cu totul. Aveam un an și jumătate când a murit. Mi-amintesc doar, vag, tristețea stăruitoare a mamei, care petrecea zile în șir fără să scoată o vorbă, închisă în sine, mai dedată doliului decât însăși Catarina care, când ne vizita, nu venea niciodată în negru. De cum sosea bunica, lumea căpăta altă culoare. Dormeam în aceeași cameră, ea îmi spunea povești, se plimba cu mine, îmi aducea răsfățul la zi. Mai ales căuta să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
cît și cum vrea autorul. Muzica lui Bach ia locul lamentației evreiești. Rugăciunea poate să aibă loc pentru că B., chiar stîngaci și neadaptat, a sosit. El este cel așteptat. El este al zecelea. Scriitorul. Sau poate altcineva?... Kadișul celor în doliu. Iertarea. Iertarea? Amintirea trupului. "Născut deținut |sta e stilul meu |sta mi-e felul Forma Am rămas în viață deci exist." Îmi este limpede că performanța actorilor este decisivă pentru atmosfera și ritualul spectacolului, formulei de teatru-dans. Discplina lor, modestia
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
al fenomenului, din păcate deturnat, mențio-nîn-du-se încă o dată Micea Eliade, cu care legătura de prietenie intrase în colaps: "Au murit Moța și Vasile Marin, în Spania. Mi-e greu să vorbesc cu Mircea despre asta. Simt că el e în doliu. în ce mă privește, mă gîndesc cu tristețe la întîmplarea asta. Este în tabăra lor mai multă orbire decît farsă și poate mai multă bună-credință decît impostură. Dar atunci, cum se poate, prin ce aberație, să nu-și dea seama
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
și era cu soțul acolo. Și fratele lui mai mic, colonelul Dumitrescu-Jipa, era tot acolo. Nu mai puteau intra încă doi locatari. Și atunci tanti Zoe a spus: eu nu am copii, soțul ei murise de doi-trei ani, era în doliu, îi iau ca pe copiii mei. Și i-a luat pe tata și pe mama la ea, a fost fericită. Și acolo m-am născut eu. Dorobanți 77. Nu mai pot trece prin fața casei de acolo. Cred că sunt singurul
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
bunicii. Z.D.-B. - La tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos doliul până la moartea ei. A umblat în negru. Drumurile ei erau la biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
au ce căuta în lumea femeilor, ei îndeplinesc un rol nociv sau periferic, echilibrul se restabilește cînd aceștia dispar, un singur flash, ieșită brusc din casă în urma întîlnirii cu fantoma mamei, Sole nimerește într-o curte unde bărbații înveștmîntați în doliu au propriul lor conclav. Cele două lumi sunt evident separate și incomunicabile, cele care păstrează tradiția și secretele sunt femeile. Ele au o forță în care intră deopotrivă cunoașterea intimă a vieții și a morții, capacitatea de a transmite, de
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
nu eram/ cântări să vindem, precum marfa.// Ziceau: ŤCântați-ne cântări/ de prin Sionť, - dar cum să-l bucuri/ pre cel ce robul altei țări/te-a fost făcut, și-atunci când muguri/ amari dădeau din pomii care,/ cerniți aidoma eșarfei/de doliu, numai vițe-amare/ întrețeseau cu struna harfei,- // pe care n-ai decât s-o spânzuri/ de ramurile unei sălci/ după ce lacrima, drept prânzuri,/ o mesteci zilnic între fălci/ și limba-ți, nelipită încă/ de cerul gurii tale-acum/ când ți-amintești că
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
Ea ajunge să țină loc de tot. Te provoacă la fapte ce nu-și găsesc deîndată logica, fapte mari, cum se spune, cu amploare, care îți dau iluzia schimbării esențiale sau, dimpotrivă, la misterul tristeții purtat ca o trenă de doliu. Solemn și necuvîntător. Formele de exprimare ale disperării sînt destul de variate ca atitudine, gestică, cuvinte, tăceri. Cauzele determinante nu sînt foarte complicat de trecut în categorii intuibile. O literatură întreagă s-a construit pe acest fior fizic și metafizic. "La
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
încă. E o rochie spaniolă, zicea Aida țuguindu-și mult buzele și ținându-și bărbia țeapănă. Rochia îi dezvelea umerii. Fusta, amplă cu un volănaș, îi acoperea picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-o zi de doliu. Dar ce mai conta. Cei doi porci umblau slobozi prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Marina Constantinescu De cîte ori se apropie zilele și nopțile de 13,14,15 iunie, sufletul meu se înnegurează. Intră într-un fel de doliu. Nu am vorbit ani de zile despre toată povestea asta pentru că așa ne-am jurat, cîndva, un grup de prieteni, într-un vîrf de munte mai sus de Săpînța, în noaptea de Anul Nou ce-l lăsa în urmă pe
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
pentru construirea unei biserici noi în Ipotești, în memoria lui Mihai Eminescu. Lăcașul a fost sfințit pe 15 iunie 1939, când s-au împlinit 50 de ani de la moartea poetului. Biserica este considerată unicat în lume, fiindcă, în semn de doliu etern pentru moartea lui Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinții și îngerii să fie pictați cu aureole negre, nu aurii. Poetul este reprezentat pe peretele din stânga, în mărime naturală, iar în dreapta se află Regele Carol al II-lea. Pereții
Va interzice BOR memorialul Eminescu, în afara canoanelor? by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80368_a_81693]
-
în Muntenegru. 18 oameni au fost aduși în țară în sicrie, printre care și șoferul autobuzului. Bunicii și-au dat viața pentru nepoții lor și muntenegrenii au stat la coadă să doneze sânge pentru români. O tragedie, o zi de doliu național în România și în Muntenegru. Pe lângă morți, au fost 29 de răniți, dintre care 12 răniți grav. Pentru unii dintre ei, medicii din România continuă lupta.
A fost anunțată cauza accidentului din Muntenegru by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77421_a_78746]
-
controlul, domnule Lionel? — Cred c-o să trebuiască să amânăm: a murit Kiril. Nu e grav, și bărbatu-meu a murit. — Când? întreabă plin de compasiune Lionel. — Acum 32 de ani. — Cât trebuie să-l fi iubit! Să purtați și acum doliu după el... — Doliu după el? Dă-l în mă-sa! Scuzați-mă. Cu tot respectul pentru morți, dar nenorocitul a fost un bețiv! N-a fost bun decât să-mi lase o pensie. Port negru că slăbește, îi explică Agnès
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Cred c-o să trebuiască să amânăm: a murit Kiril. Nu e grav, și bărbatu-meu a murit. — Când? întreabă plin de compasiune Lionel. — Acum 32 de ani. — Cât trebuie să-l fi iubit! Să purtați și acum doliu după el... — Doliu după el? Dă-l în mă-sa! Scuzați-mă. Cu tot respectul pentru morți, dar nenorocitul a fost un bețiv! N-a fost bun decât să-mi lase o pensie. Port negru că slăbește, îi explică Agnès cochetă. Cine e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apa. Mai verifică o dată filigranul bancnotei de zece euro în lumina soarelui și pleacă să facă o investiție sigură. E ora 12.45. În anticamera notariatului domnului Marcel Rioret, o văduvă, împreună cu cele două fiice, toate trei îmbrăcate în mare doliu, îl așteaptă pe notar să vină și să deschidă testamentul. Cele trei nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște neînțelegeri mai vechi, de când răposatul a dat de înțeles că averea nu avea să se împartă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
eu, spune Lionel, cu ochii fixați pe sânii ei. — Duminica aia, la prânz, bărbatul meu a făcut apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute, nu mai sunt în doliu. — Am observat. — Am auzit c-o să muriți duminică. — Așa se zice. Mai precis, e una, Esmé, care zice. — Esmé e una care n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute, nu mai sunt în doliu. — Am observat. — Am auzit c-o să muriți duminică. — Așa se zice. Mai precis, e una, Esmé, care zice. — Esmé e una care n-a fost aleasă într-o duminică, nu-i așa? Nu-i așa. Nu contează. Eu am venit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Franța are nevoie de cetățeni miopi. — Franța și oculiștii. E ora 10.00. Pe toate televizoarele puse pe frecvența postului L’Anjou Libre începe transmisia în direct a morții lui Lionel. După o imagine scurtă - un tablou cu chenar de doliu în care se află o fotografie mărită a românului, luată din arhivele poliției, totul pe muzică de Gustav Mahler -, o vedem pe Liliane apropiindu-se de el. Îi scoate ochelarii: lui Lionel, nu lui Mahler. Îi spune: Știi că ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul... Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea, o noapte de argint, în care mi-ai arătat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un fel de organizare politică a tribului. O ierarhie informală. Are la mână un fel de brățară colorată strident. Podoaba care îi arată rangul. Poartă și o geacă. Pe dos. În unele culturi, asta arată că omul respectiv e în doliu. În cazul nostru, e vorba poate de neglijență. Șăfu’ cântă. „Supărarea când îmi vine/ Rup cămașa de pe mine.“ N-ar fi rău nici dacă ar întoarce-o pe față. Șăfu’ are o anumită aură care îl distinge. Nu e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mult mai multă agitație acolo decât de obicei. Aproape toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]