514 matches
-
Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus mecanicii, electricienii, termiștii, ventilațiile, geodezia, la subsol machetele, devizele, la mansardă rezistența, podurile, drumurile, sistematizarea. Miercurea dolofană, încăpătoare, cu zeci de circuite divizate, ramificate, subdi vizate, rețea, vene, artere, noduli, pulsând fiecare și împreună, în etaje, sectoare, ateliere, colective, compartimente, birouri, grupuri, grupulețe, familii, familiuțe, cvartete, cupluri, și vecinul A.P. proaspăt ras în cap, dublu triplu multiplu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să schimb o vorbă cu tine? Acum e Bob, hă? — Sigur, zice Toal, apoi se răsucește din nou spre mine: Reține ce-am spus Bruce. — Mda, mormăi eu. Mă duc În partea cealaltă la Gus, urmărind cu privirea cum silueta dolofană a lui Toal și corpul ca un băț de chibrit al lui Drummond se Îndepărtează pe coridor. Exact ca niște Împuțiți de Stan și Bran. Dacă crede că o să mă străduiesc vrumpic să rezolv cazul ăsta, e scrântit de behăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mai ții minte poza aia de la școală? Și anii ’90? Toate dădură din cap. Era greu să nu-ți amintești fotografia lui Darcey la vârsta de treisprezece ani, stând lângă statuia Maicii Domnului în holul de la intrarea școlii St Margaret, dolofană, în uniforma verde care stătea aiurea pe ea, cu părul neîngrijit în ochi, cu ciorapii trei-sferturi lăsați peste glezne. Până în clipa aceea ignorase nevrozele colegelor ei cu privire la înfățișare, la haine, la coșuri sau greutate; însă de când a văzut poza, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâhnire. —E clar că tipa s-a lăsat orbită de vârsta lui. E chestie de putere. Nu de fizic. Și n-o să dureze. Minette râse. —Poate că nu. Dar eu trebuie să mă gândesc la partea cu fizicul. Sunt cam dolofană. Și știu că îmi vopsesc părul, dar mă ocup singură de asta. Ar trebui să mă duc la un coafor, să mi-l vopsesc ca lumea. Ar fi trebuit să cheltuiesc mai mult pe machiaj și toate alea. Am 49
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey se dădu la o parte din ușă, și cele două femei se opriră pe trotuar în fața magazinului. —Arăți fantastic, continuă ea. —Mersi, zise Carol. Am mai slăbit puțin. N-aș fi îndrăznit să observ asta... Carol fusese întotdeauna cam dolofană când era la școală, încercând în permanență diete care nu funcționau. Am făcut un copil, îi spuse ea lui Darcey. Și după aceea m-am gândit că ori pun kilogramele de la sarcină în plus peste formele mele și-așa plinuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am trezit cu o colegă. Mamă a doua oară. A fost prima dintr-un șir de patru colege care s-au perindat prin salonul meu. Trei zile. La atât se reducea, de obicei, șederea lor fericită. Fiecare își alinta bebelușul dolofan cu exces de gesturi afectuoase și mormăieli, sub ochii rudelor care nu conteneau să laude diversele mădulare ale noului membru al familiei. Și în timp ce mă prefăceam că dorm, eram sigură că imaginea aceasta se va stoca undeva în memoria mea
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
îl descrie ar fi fost insuportabil de strâmt. Era o garsonieră cu baia cât o debara și fără bucătărie. —Spune-mi tu acum de ce ai nevoie de bucătărie. Voi, femeile de carieră, nu aveți timp de gătit, o lingușea proprietarul dolofan și cu fața de focă. Sunteți prea ocupate să conduceți lumea. —Bună încercare, grăsane, mormăise Lisa doar pentru ea. Fără urmă de speranță, se întoarse la taxi, iar pe drumul de întoarcere către strada Harcourt a trebuit să pălăvrăgească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse ea, atingând brațul Hoitarului cu o mână dolofană acoperită de inele. E-n regulă. Totul o să fie bine. O să fii În siguranță aici cu noi. N-o să lăsăm să ți se-ntâmple nimic. Încet, nesigur, Bernard Duncan Philips se așeză la loc pe marginea scaunului, iar piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nasul. Geordie o luase Înainte să vină altcineva după ea. — Deci tu și frate-tău aveați de gând să vindeți o fată de patru ani unui ticălos bolnav? Amenințarea din vocea lui Insch nu era prea bine camuflată. Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a-nvățat-o el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
râs. — Îmi cer scuze, domnule. Îmi aminteam doar de faza cu nasul rupt a lui Sandy Alunecosul. Privirea enervată dispăru de pe fața lui Insch. Poate că era totuși ceva pentru care merita să zâmbească. — Bang! Spuse el, pleznind un pumn dolofan În cealaltă palmă. Acum o am pe casetă. O să pun pe cineva să mi-o tragă pe.un disc, s-o folosesc pe post de screensaver pentru calculator. Bang... Logan rânji, revenind la laptopul său. Mai erau destule nume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lapte. Întoarse o privire dezamăgită către lichidul Întunecat din cană. — Sigur? — Nici măcar o picătură. Doamna Strichen Îi privi chiorâș, șuierând un fuior de fum printre dinți. — Vă rog, Încerc să mă uit la asta! Pe ecran, un bărbat cu cap dolofan și barbă asimetrică se uita la televizor și bea ceai. Agentul Rennie privi din nou spre ceaiul său. — Aș putea să mă duc să mai iau niște lapte, se oferi el. Poate și niște biscuiți? Acum că Watson mâncase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridice brațele pentru a se apăra. . Capitolul XLI Andrew Constable era un tip puternic, mai ales pentru că mergea pe jos către locurile îndepărtate de vânătoare și de pescuit, pentru că tăbăcea tăbăcea piei de căprioară și secționa oase, pentru că tăia lemne. Dolofanul de Joe Roth nu se putea compara cu el. Avocatul încercase să se ridice și să strige după ajutor, dar Constable îl lovise cu putere în gât. Țipătul i se tranformase într-un horcăit. Prizonierul îl culcă la podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în timp ce golea coșul. Avea o conservă de fasole, două pachete de pâine feliată, patru iaurturi, puse laolaltă într-o folie vesel colorată, și două sticle mari de Cola. Ajunse în apropierea casei de marcat, au fost apucate de brațul deosebit de dolofan al fetei de la casă, apoi vânturate rapid prin fața scannerului piuitor. M-am aplecat să văd mai bine. Brațul era mai mult decât dolofan. Chiar părea surprinzător de mare. Iar degetele de la capătul său erau ca niște... cârnați. Descrierea-clișeu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
două sticle mari de Cola. Ajunse în apropierea casei de marcat, au fost apucate de brațul deosebit de dolofan al fetei de la casă, apoi vânturate rapid prin fața scannerului piuitor. M-am aplecat să văd mai bine. Brațul era mai mult decât dolofan. Chiar părea surprinzător de mare. Iar degetele de la capătul său erau ca niște... cârnați. Descrierea-clișeu mi se ivise brusc în minte și era realmente perfectă pentru ele, potrivindu-se cu rotunjimea lor rozalie în formă de T - aparent deosebit de compatibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zâmbetul acela o produsese pe fața fetei: da, norii se risipiseră, soarele ieșise - se întâmplase totul, și chiar mai mult. O făcea să arate extraordinar de drăguță- moliciunea feței sale rotunde, durdulii devenise într-o clipă mai degrabă încântătoare decât dolofană, iar ochii, luminați de atingerea căldurii, erau acum aurii, mai uimitori ca niciodată. Eram disperat să pot pune la socoteală acest moment de reușită și, sub impulsul momentului, m-am aplecat peste banda casei de marcat și i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sarcastică mi-a oferit imaginea unei ființe cu mult mai egoiste decât cea pe care crezusem că o cunosc până atunci. Am pornit motorul și apoi am privit-o din nou. Încă se mai uita la mine, cu obrajii ei dolofani și cu vârful nasului rece din cauza frigului, și cu ochișorii strălucitori din spatele ochelarilor. Spre uluirea mea, îmi zâmbi brusc puțin, iar pomeții obrajilor ei îmbujorați se ridicară ca niște dealuri gemene peste care ochii îi străluceau ca niște sori ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
frumoși, deși e ciudat să zici așa despre bărbați. Unu’ era un negru înalt și suplu, cu păru’ prins în coadă de cal și c-o haină superbă de piele pe el, iar celălalt era blond și un pic mai dolofan. Tipu’ negru mi-a zâmbit și ochii-i străluceau și erau luminoși - se dăduse cu dermatograf pe la ei cum fac cântăreții ăia și-am văzut c-avea și fard de obraji dat. A pus o mână pe mine, da’ m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în privința asta...ei bine, Adriana nu credea că există ceva mai rău de-atât! Asta schimba cu totul situația. Îndată ce a înțeles că furia și insultele lui Otis nu erau îndreptate împotriva ei, a cuprins-o simpatia pentru mica creatură dolofană. Chiar în după-amiaza aceea i-a telefonat lui Irene Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce îl hrănea pe Alex, renumitul ei papagal Gri African care avea un vocabular mai bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pune pistolul În toc Îi vede sclipirea neagră și rece pentru o clipă. „Tăticu’ se luptă cu dușmanul de clasă și pe urmă cu toți dușmanii”, a spus el odată la grădiniță Înaintea unei serbări, Îmbrăcat În iepuraș, unui puști dolofan Îndopat cu unt și cu salam care se bășise lângă el. La grădiniță lucrurile s-au complicat și el a ieșit prost din afacerea asta, pentru că atunci când trebuia să treacă din grupa mică În grupa mare a avut loc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Își luau câte-un căruț Porsche. Copilul, un băiețel, se văicărea și cerea să i se dea punga de chipsuri de la mama sa din mână. —Finn, nu primești până nu zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani, lui Ruby și lui Chanel le era perfect clar că spusese asta fără nici cea mai mică urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-o supere spunându-i direct. Odată la câteva zile, Hannah făcea câte o vizită pe la magazin. De când mama ei se dusese Înapoi la Leeds, venea cu toți cei trei copiii. Gemenele ei identice, Ellie și Ruth erau două fetițe dolofane și cu fețe ovale mereu zâmbitoare. Se fugăreau prin tot magazinul pe picioruțele lor groase, oprindu-se din când În când să se cațere În cărucioare sau să arunce cu jucării de pluș prin jur. Hannah Își cerea mereu scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și lui Ruby nu mai avea nici un dubiu că asta era cea mai fericită zi din viața ei. Bucle lungi și blonde Îi cădeau pe umerii goi. Sigur că se mai tunsese de-atunci și se vopsise. Era și mai dolofană acum. Chiar și așa, Ruby a recunoscut-o dintr-un foc. Sub poză scria: „Josh și Kimberley Epstien În ziua nunții din 1999“. Deci asta era legătura lui Sam cu Kimberley. Era căsătorită cu fratele lui. Ceea ce nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să fie cunoscuții ăștia care îi salutaseră și aveau o mașină atât de modernă. Ciupercile nu mai erau pur și simplu doar ciuperci pe care le căutai în pădure, unde creșteau pe sub stratul de frunze, din mirosul de mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]