524 matches
-
mai distinsă intimitate cu cei mai de vază oameni din Marea Britanie. Un mic viciu - aproape nutritiv, digestiv - ce făcea obrajii Antoninei mai fini, părul mai moale, culoarea mai adâncă. Dacă puțin avânt pe scara socială o făcea mai arătoasă (mai dolofană Între picioare - gândul dădu buzna, iar Sammler Încetase să mai Încerce să respingă aceste iureșuri mintale), asta avea justificarea sa feminină. Dragostea este cel mai puternic cosmetic, dar mai sunt și altele. Iar fetița poate chiar observase că simpla mențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rău. Îl deranja și Îi părea rău. Iar cu Walter, ca și cu mulți alții, era tot timpul, era iarăși și iarăși, era Încă, interminabil, treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele femeilor. Trebuiau să fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
seară. „Nimic de seamă de-aici Înainte sub luna călătoare nu rămâne.“2 Iar el trebuia să fie acel lucru remarcabil, el care așezat pe această husă lucioasă Îi simțea sub el osteneala culorii de piersică și a florilor roșii, dolofane. Un asemenea articol, menit să apese și să năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
C’’ apare în cuvinte. Câți de ,,c’’ pe-aici se joacă? Dă din mână? Pleacă? Vine? ,,D’’ pe unde a ajuns? După cum tu vezi prea bine, În dulap el s-a ascuns! LITERA ,,D’’ ,,D’’, un cerc tăiat în două, Dolofan e, că se-ndoapă Doar cu dulciuri ( vă spun vouă!) Și bea dimineața apă. ,, D’’ apare deodată, De pe deal, așa-ntr-o dungă, Declarând acum, pe dată, Că vacanța e prea lungă! El tot face pe deșteptul, Duduind pe drumul mare
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
normal. Asta ținea doar câteva minute, Însă era destul ca să o oblige să se așeze și să-și tragă sufletul. Poate că era aerul prea umed, poate că devenea și ea cu vremea una dintre acele persoane cu piele albă, dolofane, care nu suportă căldura, poate că, doamne ferește, era vârsta de vină. În cele din urmă se forța să facă un duș și, simțindu-se ceva mai bine, ieșea În noaptea Încă fierbinte. Nu, nu, ce simțea ea acum nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Împreună. Construiau zmeie cu forme de păsări, care uneori Își luau avânt spre cer cu mare ușurință, alteori, cel mai adesea, se prăbușeau după o foarte scurtă planare, spre marea lor distracție. Transformau curtea În teren de tackraw, iar piciorușele dolofane ale lui Adam se dovedeau teribil de pricepute să facă jonglerii cu mingea grea de ratan, lucru care lui Karl nu-i reușea, din pricina piciorului său strâmb. Scobeau câte-o bucată de lemn aruncat de valuri pe țărm și strângeau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uită cine dă din gură, s-a auzit vocea croncănită. și ce-oi fi având tu de gând să faci? Să-l ajuți pe mototolul ăsta? Ia uită te la el cât e de mic! Uită-te la piciorușele alea dolofane! Chiar că nu face s-o iei pe coajă pentru el! Așa-i, băieți? Vocea era mai sigură, amenințătoare. — El cel puțin știe să scrie și să citească. La vârsta ta, habar n-ai să citești! Neng Încercă să-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cutie mică, maronie. Grăsimea infiltrată formase pete pe carton, țări imaginare pe o hartă fantastică a lumii. Lasă prăjiturile alea În pace, hoțoman mic, a strigat cineva. Adam s-a Întors spre persoana care Îl acuza de furt, o femeie dolofană cu o aluniță la colțul gurii care o făcea să pară că zâmbește În bătaie de joc. — Dar eu am bani! Doar ce și-a auzit vocea și și-a dat seama că suna a minciună. A băgat mâna În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita! A zis asta cu o voce calmă. Nu știu dacă vorbea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu reușise să-l ispitească, preschimbarea țigărilor americane în altceva era deosebit de rentabilă. S-au obținut, la schimb, pâine și unt de arahide. O conservă de un kilogram de Corned Beef se află stocată în memoria mea. În plus, tablete dolofane de ciocolată. De asemenea, susțin că mi-am târguit și o rezervă mai mare de lame de bărbierit Gillette, cu siguranță nu pentru folosința proprie. O dată - eram încă în lagărul cel mare de la Bad Aibling - trei țigări Camel mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un bun simț care anticipa cererea, șeful firmei reușea să fie pe placul autorităților municipale. Cu ajutorul ucenicilor, care se trăgeau cu toții din familii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toate degetele lut de olărit în sculpturi, toate cele trei „lettera“ s-au simțit părăsite. S-au umplut de praf până când ,mai întâi scriind cu pensula pe foi de lut albit prin ardere, apoi scriind de mână într-un volum dolofan cu pagini netipărite, mi-au venit în minte istorii de sfârșit de lume acordate pe o atmosferă de despărțire, care, în rânduri înguste, au ajuns mai târziu pe hârtie sub titlul Șobolanca, așadar dactilografiate când aici, când acolo și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câte erau ale ei și pe care, justificat, nu dorea să le împartă cu nimeni, ca orice femeie cu bună chibzuială, firește. Numai că acele presupuneri au devenit aproape realități de netăgăduit din momentul în care iepurii Rozei, vreo doisprezece dolofani, au distrus toată varza din grădina Morărenilor. Asta chiar că a pus capac la toate!.. În prag de toamnă, oamenii au rămas fără varză pentru butoi!.. S-ar fi mulțumit bădia Gheorghe și cu o despăgubire în natură, cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de a participa la această nuntă. Se potrivi ca evenimentul să aibă loc într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rațele care înotau, fără excepție, spre cealaltă parte, către prima baliză. Adăpost. Schneiderhahn a scos o bucată de hîrtie din buzunar și, aplecîndu-se peste șaua bicicletei, a făcut o barcă, de fapt, mai degrabă o pălărie ascuțită, cu degetele lui dolofane. A încercat să o arunce în apă, dar n-a ajuns prea departe. A aterizat aproape de țărm, dar totuși destul de departe pentru a o vedea mișcîndu-se sălbatic, înainte și înapoi, pe valuri și abia înaintînd. Pe vîntul ăsta, culoarele cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru că Roxănica vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
după ea. Se ascundea și-l striga ca s-o caute. Din când în când îl spăla folosind șamponul de baie al mamei, ceea ce Silviei nu-i prea convenea. Îngrijit bine creștea din zi în zi. Se făcuse frumos și dolofan. Nu-l mai puteau striga „cuțu, cuțu” ca până acum. Ce nume să-i punem, mamă? o întrebă pe Silvia într-o zi. —Lupu, că tot e câine lup. Nu-mi place. Sună a avertizare. Parcă ai spune: vine lupu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce rost aveau alegerile, acestea erau hotărâte dinainte, ei mergeau ca oile, să pună o ștampilă pe un nume pe care nu-l cunoștea nimeni, înainte de alegeri apăreau niște poze pe garduri și în stațiile de autobuz, cu niște femei dolofane, pieptănate ca la carte, niște femei fără sânge în ele, apăreau niște tovarăși, toți semănau între ei, parcă pe toți îi tundea același frizer, un frizer la scară națională, e și asta o performanță, ziceam că acești oameni pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
procurorii să te umfle să le râzi în nas. În urma ta ai făcut curat ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep fetișcanele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a vreunui utilaj de excavare, amintindu-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
groaza de pe chipul femeii și disperarea din priviri. — Pe acolo. Și-a dus degetul la buze, făcându-i semn să nu facă deloc gălăgie. I-a arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pereche de pantofi roșii, cu toc. Cea de-a treia, rotunjoară ca un pepene, avea pe ea un costumaș jerpelit și niște saboți din lemn. S-a așezat lângă Gaston și i-a zâmbit. Așa cum stătea, i se vedeau pulpele dolofane ca de ridiche japoneză, precum și chiloții. Gaston și-a întors privirile, jenat. — Tipul n-a scăpat din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am considerat că-i mai bine să vi-l aduc chiar pe omul care se va ocupa de această problemă. Întorcându-se spre Gaston, continuă: — Vi-l prezint pe domnul Sade. Dolofanul pe nume Kanai și-a șters fruntea de transpirație și a zâmbit respingător. — Chiar vorbiți serios? — Ce înțelegeți prin „serios“? Endō zâmbi ironic, dar omul nu s-a prins. — Cât să cred din ce mi-ați spus? În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
melancolie. — Am presentimentul că i s-a întâmplat ceva. — Nu fi prost. În clipa aceea se îndrepta spre ei un biciclist. Când s-au întors să vadă cine era, au constatat că era proprietarul hotelului unde stăteau ei. Bărbatul cel dolofan a coborât de pe biciletă, răsuflând greu. — S-a întâmplat ceva îngrozitor! L-au găsit pe Endō la Mlaștina Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]