774 matches
-
p. 5), dar, în special semnificativă îmi pare, de exemplu, încadrarea sub cupola tipologiei donnei demonicata a unui cumul de opoziții, respectiv „atât târgoveața din Bath, cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un fel de gingășie ce amintește de cultul faranciscan al valorizării întregii naturi înconjurătoare.491 Donna demonicata, tipologie în care am încadrat atât târgoveața din Bath, cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de aspectul temporar sau aparent de feminizare al acestora, de pasivitatea, frumusețea, vulnerabilitatea și dependența pe care aceste personaje masculine o afișează. Eroul trebuie să fie infidel pentru a-și dovedi bărbăția, natura distinctă.719 Imaginea negativă a taților autoritari, dominatori, vine să creeze o antiteză cu ceea ce reprezintă personajul feminin și să-i sporească astfel aprecierile în rândul celor care vor recepta opera. Pater familias nu ajunge să vadă o împlinire a dragostei în ceea ce-i privește pe proprii copii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prunca stăm cu umilință,/ Căci amândouă suntem ale tale.../ Ci fă cu lucrul tău cum crezi cu cale.”794 Personajul feminin în epoca medievală era conștient că nu reprezintă decât un obiect, ceva insignifiant de care bărbatul, în postura de dominator suprem, se putea dispensa fără nici un regret. Tânăra soție, supusă unui test al virtuții de către propriul soț, este deposedată de copil, dar are o reacție de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care se știe că ar trebui să situeze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
principal îl joacă companiile care servesc ca integratori și care au un mate impact asupra întregului sistem. Totuși, aceste companii sunt în număr mic. Jucătorii de nișă, pe de altă parte, constituie cea mai mare parte a ecosistemului de afaceri. Dominatorii și proprietarii de hub sunt tipuri de organizație care atrag resurse de la sistem, dar nu procedează la fel atunci când trebuie să le și cedeze către sistem. În concluzie, ecosistemele pentru afaceri conțin un mare număr de agenți care pot fi
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
2004, p. 411-416. 6 Stereotipuri De ce băieții sunt răi și fetele drăguțe? Influența stereotipurilor sexuale asupra modului de a judeca Avem cu toții idei preconcepute despre bărbați și despre femei. Aceste convingeri ne fac de exemplu să credem că bărbații sunt dominatori, logici și egoiști, în timp ce femeile sunt pline de căldură, emotive și atente față de ceilalți. Ne pot influența aceste opinii judecata și capacitatea de a fi obiectivi? Mergem noi de pildă până la a interpreta diferit comportamentele unui bebeluș dacă ni se
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
forță creatoare a lumii. Se postulează astfel o energie supremă a nașterii și a permanenței sale. Ea Întemeiază orice religie. Ce este o religie? Este o legătură mai Întâi Între toate lucrurile și ființele, și Între ființe și creatorul, ordonatorul, dominatorul lor. Or, pentru ca să fie o legătură, existența unui parametru energetic este fundamentală, trebuie ca o forță să facă aceste legături. În primul rând, aceasta o vor reprezenta forțele de omogenizare care domină etica omogenului. Indivizii, elementele care constituie un grup
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non emotivi, activi, primari), apaticii (non-emotivi, non activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non activi, primari). Principalele trăsături ale celor opt tipuri sunt: ● Pasionații ambițioși care realizează tensiune extremă a Întregii personalități; activitate concentrată pentru un scop unic; dominatori, apți pentru a conduce. Știu să-și stăpânească și să utilizeze violența. Serviabili, onorabili, iubesc societatea. Având simț profund al grandorii, știu să-și reducă nevoile organice, merg uneori pana la ascetism. Valoare dominantă: opera de Înfăptuit. ● Colericii generoși, cordiali
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și mama rece și cu atitudini de rejecție ori mama absentă pe de altă parte. “Tatăl patogen” a fost, de asemenea, descris în mai multe variante: tatăl posesiv și ineficient (tatăl "absent" sau "invizibil"), tatăl rigid (hipermoralizator), tatăl aspru și dominator. Portretele "părinților schizofrenogeni" (și în primul rând al "mamei schizofrenogene") au fost zugrăvite în diverse moduri în studiile școlilor psihanalitice: școala americană (Sullivan), școala engleză (Melanie Klein), școala franceză (Lacan, Nacht). Aceste tipuri de personalitate se întâlnesc frecvent la părinții
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
spaima de alteritate, de diferență și relevă tragedia de a nu putea să accepți o lume pentru care nu ai fost pregătit. Frica infantilă, resimțită Întotdeauna ca o absență - a mamei și a protectoarei „fuste materne”, a tatălui (bărbatul puternic, dominator, cu care nu discuți, nu ai dialog, ci i te supui, ascultându-i ordinele), În fine, a Bisericii, care și-a pierdut definitiv austeritatea, fiind „prea liberă” - colorează tabloul realității În nuanțe sumbre. Tonul este al disperării ultime, iar regresul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
culturi, cf. Kerbrat-Orecchioni, 1994: 20-21). 8.9. Gestualitate și gen Polisemia semnelor gestuale și dependența lor contextuală este actualizată în numeroase circumstanțe. Astfel contactul vizual indică interesul, simpatia etc. (deci afectele pozitive), dar și mînia, amenințarea, dominația. În genere indivizii dominatori au mai multe contacte vi-zuale; în plus, cînd ascultă privesc mai puțin, iar cînd vorbesc privesc mai mult (la indivizii dominați însă situația se prezintă exact invers). De regulă, femeile de toate vîrstele au mai multe contacte vizuale decît bărbații
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a două subculturi: cea masculină centrifugă, competitivă (de ocupare a teritoriului) și cea feminină centripetă (de restrîngere teritorială), cea masculină dominatoare, inițiatoare (de la managementul conversației la managementul în economie, politică, mass-media) și cea feminină reactivă și doar în cazuri excepționale proactivă. Studiul interacțiunii (verbale și non verbale) a cunoscut în ultimii ani un adevarat boom atît la nivel teoretic, cît și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de specialitate de la noi, precum și toate implicațiile ce privesc tratarea unei "literaturi a secundarului", aplicată pe un gen suveran, acel Moloh care avea să înghită aproape toată literatura, după cum observa Albérès, referindu-se la roman. Romanul ca gen proteic, autarhic, dominator, parodia ca gen al secundului, imitație a imitației, două subiecte intersectabile, cum s-a văzut, în operele literare de primă scenă ce aveau să schimbe pentru totdeauna configurația canonului literar universal. În secțiunea introductivă, "Parodie romanescă vs. roman parodic? Pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puțin recent ori mai mult sau mai puțin instituționalizat al clivajului, afectează ideologia și baza sociologică a partidelor "periferiste". Astfel că ideologia acestor partide va îmbrăca uneori forma unei conștiințe naționale: etnia sau comunitatea religioasă dominată se afirmă față de Statul-națiune dominator ca o entitate națională distinctă, care revendică fie independența, fie reatașamentul față de patrie sub forma unui sentiment autentic, ca în cazul iredentismului. Anumite partide prezintă o tradiție, adesea veche, de reacție periferică împotriva inovației naționalist-centralistă. Reacția ar fi legitimă în
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Primul va fi în același timp elitist și uniformizator și va susține voința politică a burgheziei reformatoare. Cel de-al doilea va fi democratic și va fi mediatorul claselor mijlocii provinciale și rurale. Naționalismul de centru va fi expansionist și dominator; cel al periferiei, va fi dominat și ușor precapitalist. Unul va însoți in fine dreapta clasică, iar celălalt se va alătura altor mișcări de emancipare, mai întîi democratice apoi socialiste, suferind influențe succesive. 2. Tipul naționalitar. Anumite partide periferiste se
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu doar cu admirație, ci și cu un sentiment matern, de duioșie: "lipindu-se de dânsul, privirea îl înfășase ca pe un copil". În replică, Eminescu o vede pe Veronica "mare" și e intimidat de dimensiunea ei colosală, de femeie dominatoare. Pe Mite și-o imaginează, de asemeni, "păpușă", dar când o ridică în brațe și vrea să se "joace" cu ea, își dă seama de "greutatea" femeii și dă înapoi speriat ("Ce forță inaccesibilă, în fața căreia mă prostern", exclamă cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pe cealaltă Veronică, "reală", o va regăsi la întoarcere, după un ritual prestabilit, într-o postură convențională ("o zări la geam"), creată parcă dinadins tot de imaginația sa de voyeur ("o compunea și o descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rolurilor în cuplul erotic (e lucru știut că orice relație erotică e și o relație de putere) sugerează, spun psihanaliștii, emascularea simbolică a bărbatului, redus la ipostaza de "bebeluș". Ca atare, femeia-mamă se vădește a fi nu doar "duioasă" și dominatoare, ci și castratoare (asemeni Meduzei), după cum afirmă Camille Paglia, un discipol al lui Harold Bloom, în provocatorul său studiu Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson 163. Atunci când refuză acuplarea, bărbatul încearcă să-și păstreze, de fapt
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o îndepărta, pentru a o sculpta din nou în imaginație, așa cum o voia, ideală". Or, "idealul" feminin eminescian este, după cum am putut constata, un ideal "pervers", estetizant-decadent, împrumutând câte ceva și din imaginea "Damei cu camelii", și din cea a femeii dominatoare din Venus im Pelz180. Din păcate, Veronica nu reușește să-și "joace" rolul până la capăt, dovedindu-se mai curând o femeie normală (și nu o perversă), care vrea să trăiască și să se bucure de viață. De aceea, "divorțul între
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar și pe cel mai atent observator, trebuie să spunem că marile curente în număr de șapte sau opt în timpul Congresului, se divizau ele însele în orientări secesioniste. Acest sistem de curente era, fără îndoială, inevitabil în acest mare partid dominator, interclasist, ce cumula interese profesionale dintre cele mai diverse, deținînd puterea, pe o lungă perioadă de timp, într-o țară unde tradiția clientelară era puternică, mai ales în Sud. După 1964, el a fost întărit și semi-instituționalizat prin desemnarea pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
va rezuma impresiile pe care le-a câștigat deja în primele luni ale comunicării sale cu acesta în felul următor: „Wittgenstein este poate cel mai desăvârșit exemplu al geniului, așa cum era el conceput în mod tradițional: pasionat, adânc, încordat și dominator.“ O VIAȚĂ DE EROU? 19 Este o imagine care i-ar fi surprins foarte mult pe toți cei care l-au cunoscut bine pe Ludwig în anii liceului și la începutul studiilor sale tehnice. Celor din familie, ca și din afara
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
XIX-lea și-a asumat numai faptele care corespondeau transformărilor "naturale", adică numai faptele specifice limbilor populare. Limba ca artă În mare parte, în secolul al XIX-lea, tradiția abordării filozofice a limbii, manifestată pregnant în secolele anterioare cu note dominatoare în epoca luminilor și a raționaliștilor, este întreruptă. Aceasta a însemnat că discuția despre limbă s-a produs atunci independent de plasarea acestei realități în complexul general al facultăților și al manifestărilor umane, încît tendința dominantă a devenit cercetarea limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și acceptarea gîndirii colective, Îi ajută să conștientizeze dificultățile ce apar În viața interrelațională de grup. Metodele de Învățare prin cooperare prezintă avantaje atât pentru profesor cât și pentru elev. Pe de o parte, atenuează teama profesorului de a fi dominator, dictator, Îl ajută să simtă că el și elevii lucrează unitar. Pe de altă parte, aceste metode Îi determină pe elevi să se simtă utili, atașați grupului lor, să accepte deciziile acestuia ca pe propriile decizii, să simtă responsabilitate crescută
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]