560 matches
-
chiar și în comparație cu puterea împăratului. Rezistența în fața acestor dezvoltări (a puterii și a primatului) precum și a degradării progresive a obiceiurilor morale ale clerului au fost călăuzite de diferite mișcări atât din interiorul Bisericii romane (de exemplu, noile ordine religioase: franciscani, dominicani etc.), cât și din afara bisericii, de către schismatici și/sau de eretici, împotriva cărora n-au lipsit repercusiunile sângeroase (din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea: albingenzii, catarii, valdezii etc.). Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
în 1198. Amândouă au fost distruse în secolul al XVIII-lea. Au existat și două mănăstiri din secolul al XIII-lea, una de cruciați, alta de reculeși. În 1596 au venit și iezuiții la Namur, apoi capucinii în 1604, si dominicanii în 1648. După Revoluția franceză, orașul cuprinde nouă parohii, cea de la catedrala inclusă. În secolele al XIX-lea și al XX-lea se vor înființa și alte parohii, în cartierele mărginașe, la La Plante, la Sart, si la cetățuie. Din
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
a decretat utilizarea Misalului Roman revizuit de el, lăsând neatinse riturile mai vechi de anul 1370 cum ar fi: ritul ambrozian din Arhidioceza de Milano, ritul mozarab din Spania celebrat doar în Salamanca, Toledo și Madrid, ritul carmelitan, cartuzian și dominican. Scopul reformei lui Pius V a fost acela de a restaura ritul la "forma originală și ritul Sfinților Părinți"
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
cu bătălia de la Nagashino unde Nobunaga Oda a folosit aproximativ 3.000 de pușcași ("teppō ashigaru"), care au redus mult puterea samurailor. În secolul care va urma comercianți din Portugalia, Olanda, Anglia și Spania au sosit aici, ca misionari iezuiți, dominicani sau franciscani, din care mulți au fost supuși martirizării și au devenit sfinți. În prima parte a secolului al XVII-lea, Șogunatul Tokugawa a bănuit că toți comercianții sau misionarii erau spioni ai puterilor europene. Din această cauză intrarea lor
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
căsătorește cu Elenă Badile, fiica primului său maestru, si se mută cu locuința în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului "Sân Stefano". În aprilie 1573 Veronese termină un tablou de mari dimensiuni intitulat " Cină cea de Taină", destinat mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica "Sânți Giovanni e Paolo", care să ornamenteze "refectorium"-ul, în locul unei opere a lui Titian, distrusă în urma unui incendiu. Atmosferă oarecum frivola a compoziției îi revoltă pe inchizitorii " Sfanțului Tribunal", care îi reproșează maestrului introducerea în
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
și Francisc Neri, notar, pasionat de alchimie, descendent dintr-o modestă nobilime provincială se mutară în diverse locuri până se stabiliră la "Costa di S. Giorgio ". Mama sa moare în 1520, iar tatăl se recăsătorește. De mic copil frecventează conventul dominicanilor "S. Marco" din Florența și participă la corul organizat de Congregația Fecioarei. În aceste ambiente a primit educația și formarea creștină. La 15 ani părăsește Florența și merge la "S. Germano" (astăzi Montecassino) la un unchi care era negustor, nu
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
de bani pe care i-a înmânat-o un negustor venețian prezent în Algeria. Cervantes a achiziționat o fregată capabilă să transporte șaizeci de deținuți. Când totul era deja aranjat, unul din cei care trebuiau să fie eliberați, fostul doctor dominican Juan Blanco de Paz, a dezvăluit planul guvernatorului turc. Drept recompensă trădătorul a obținut un „escudo” și un ulcior de untură. Guvernatorul l-a mutat pe Cervantes într-o închisoare și mai sigură, chiar în palatul său. După aceea, s-
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
a ereticilor prin descoperirea locurilor unde aceștia s-au refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete. Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete. Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta îndepărtarea
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie cere teologul să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231, papa Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Grigore al IX-lea este închisoarea pe viață a ereticilor recidiviști. Procesele intentate de inchiziție s-au extins și asupra vrăjitoarelor. Un acuzat avea, de exemplu, libertatea de a-și acuza la rândul lui
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Legenda Aurea, intitulată inițial Legenda Sanctorum, a fost una dintre cărțile de succes ale Evului Mediu creștin. Autorul, dominicanul Jacoppo da Voragine, ulterior arhiepiscop de Genova, și-a intitulat lucrarea "legendă" din simpla sa menire de a fi citită și nu din cauză că ar fi conținut povestiri fantastice. Cartea a fost ulterior numită "aurea" din cauza conținutului neprețuit. Impresionanta culegere (atât
Legenda aurea () [Corola-website/Science/303032_a_304361]
-
Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud. Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței pe cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
de exemplu Canada, Indiile de Vest, Reunion, Antile sau Senegal) pe care le primea de la corespondenții săi. Mai înainte, deja în 1714, Jussieu a achiziționat 334 de plăci cu 1324 de imagini create de Jacques Barrelier (1606-1673), unui savant și dominican francez, care au rezistat unui incendiu, manuscrisul despre o istorie de plante, intitulată "Mundi Hortus" sau "Botanicus Orbis" fiind ars. El aranjat plăcile pentru publicare și a alcătuit textul însoțitor. Cartea a apărut sub titlul "Plantae per Galliam, Hispaniam et
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
Sf. (n. 1350 Valencia, Spania, d. 1419, Vannes, Franța), a fost un preot catolic valencian, călugăr dominican, teolog. S-a născut la Valencia, în Spania, în anul 1350. Intrînd în Ordinul Dominican, a predat filosofia și teologia. În timpul Schismei apusene din vremea respectivă, Sf. Vincențiu s-a aflat, din 1379, de partea Papilor din Avignon (Clement al
Vincențiu Ferrer () [Corola-website/Science/303274_a_304603]
-
Sf. (n. 1350 Valencia, Spania, d. 1419, Vannes, Franța), a fost un preot catolic valencian, călugăr dominican, teolog. S-a născut la Valencia, în Spania, în anul 1350. Intrînd în Ordinul Dominican, a predat filosofia și teologia. În timpul Schismei apusene din vremea respectivă, Sf. Vincențiu s-a aflat, din 1379, de partea Papilor din Avignon (Clement al VII-lea, Benedict al XIII-lea). Ca duhovnic al Papei Benedict al XIII-lea, l-
Vincențiu Ferrer () [Corola-website/Science/303274_a_304603]
-
se înscrie la "Facultatea de Teologie" unde preda cel pe care Bonaventura îl va numi „părinte și profesor”, Alexandru din Hales, intrând și în Ordinul minoriților (Franciscan), ordin care deținea una din catedrele Facultății de Teologie din Paris (cealaltă aparținând dominicanilor). În 1248 primește licența în teologie, devenind astfel "Magister regens", ocupând catedra în locul lui Alexandru din Hales. A continuat să lucreze la facultate și începând cu 1250 scrie opera sa cea mai întinsă, "Comentariul la Cartea Sentințelor lui Petru Lombardul
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
mai întinsă, "Comentariul la Cartea Sentințelor lui Petru Lombardul". Între 1254 și 1255 a existat o întrerupere a activității universitare a celor două ordine datorită scandalului izbucnit între profesori și călugări. Mai întâi, Papa Inocențiu al IV-lea anulează dreptul dominicanilor și franciscanilor de a preda, apoi Papa Alexandru al IV-lea revine asupra deciziei dar polemica este redeschisă de către Guillaume de Saint Amour, prin lucrarea sa "Despre pericolele vremurilor noi" (1256), în care acuză cele două ordine de îndepărtare de la
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am lua în considerare numărul de trimiteri la Aristotel, Bonaventura l-ar putea concura în mod direct chiar pe Toma. Astfel, Bonaventura a fost călugăr franciscan, dar niciodată un adversar pătimaș al dominicanului Toma din Aquino. Există, de altfel, o îndelungată tradiție a „comparării” celor doi doctori. Se spune că Toma era analitic în timp ce Bonaventura sintetic, apoi că Toma ar fi fost un „Aristotel creștin” în vreme ce Bonaventura rămâne discipolul autentic al lui Augustin
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Sfântul (n. cca. 1225, Aquino, Regatul Siciliei - d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a fost un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. Data nașterii lui (ital. "San Tommaso d'Aquino") nu este cunoscută cu exactitate. S-a născut în castelul Roccasecca, aproape de Napoli, fiind al șaptelea fiu al contelui Landulf din marea casă feudală Aquino. La vârsta
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
filosofie odată cu studiul "artelor" logicii și astronomiei: citește tratatele logice ale lui Aristotel și comentariile învățaților ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris, pentru mai multă siguranță. Pe drumul într-acolo, este răpit de frații săi mai mari și închis mai mult de un an în castelul de la Roccasecca. Câtă vreme a fost închis, Toma a
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
va umple întreaga lume cu mugetul său" a spus Albertus. În 1252 avea 27 de ani, era de doi ani preot, însă prea tânăr, după standardele vremii, pentru a începe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excepționala capacitate a lui Toma, care a fost trimis la Paris spre a obține bacalaureatul canonic și spre a începe să țină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licențiat canonic. În 1256 a căpătat titlul
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică. Lăcașul de cult a fost proiectat într-un stil romanic târziu. Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosință de călugării romano-catolici dominicani în 1390. În 1442 dominicanii au inițiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire lângă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara. Odată cu alungarea ordinelor
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică. Lăcașul de cult a fost proiectat într-un stil romanic târziu. Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosință de călugării romano-catolici dominicani în 1390. În 1442 dominicanii au inițiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire lângă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanți în
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
("meșterul" sau "magistrul Eckhart") sau Eckhart von Hochheim (scris și Eckehart) (n. 1260, Hochheim (Turingia) sau Tambach - d. 1327, Avignon) a fost un teolog mistic german și călugăr dominican. Dacă un om renunță la o împărăție sau chiar la lumea întreagă, dar se păstrează pe sine însuși, el n-a părăsit nimic."" ("Johannes Eckhart", cunoscut și ca "Eckhart von Hochheim") a fost unul dintre cei mai mari mistici creștini
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]