1,226 matches
-
adio!” De ce așteptarea este asociată adeseori cu venirea sau plecarea păsărilor și amintirea cu ploaia? A doua secvență lirică este intitulată: „Adio romantism” și cuprinde poezii mai consistente, scrise în ton ușor ironic, autopersiflant, fiindcă acum, dragostea s-a mai domolit, focul s-a stins, mintea s-a limpezit, inima așișderea și îndrăgostitul e aidoma unui convalescent care așteaptă soarele să-l întremeze. Acum îi lesne să rememoreze clipele de foc în care ardea pe rugul iubirii. Și totuși, se simte
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimicul Și, în somnu-i, Pâinea să își vadă Spicul, Pune Graiurile lumii toate-ntr-un Cuvânt Și Furtuna domolește-o-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospit Ani...și secole, milenii..., timp nedefinit..., Până când vei fi convins că este gata Și că Forma ce vei da-o Vieții va fi Alta, Că vom trăi, CU-ADEVĂRAT, și
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ALEAN Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului ALEAN de Nicolaie DINCĂ Acum s-a domolit și nu mai doare, Dar nici nu știi ce tare m-a durut, Când îți pusesem viața la picioare Iar tu ți-ai râs de mine cum ai vrut. Îți născocisem templu de zeiță Tu însă mă tratai ca pe-
ALEAN de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368969_a_370298]
-
din România să primească Nobelul pentru literatură, și ea a scris la fel ca el, poezie și proză roză. Argument lui, nu are decât să o ia din loc. Nu-l ținem legat de stâna noastră. Nu pleacă, s-a domolit, a lăsat capul în jos, pare dărâmat, deprimat. Mi se face milă de el, încerc din nou, ești cal bătrân, pardon matur, știi cum merg treburile în literatură, cum vă mâncați pe Dâmbovița, așa-i peste tot și nu te
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
în patru cicluri, a căror tematică se întrepătrunde, și se completează, cel de-al doilea este un tot unitar, desfășurat sub un generic “Transfuzii cu îngeri “, în antiteză cu titlul volumului, făcându-ne să percepem că lacrimile sunt îngeri ce domolesc durerea. Hermeneutica celor două volume are ca finalitate figurarea unui sens integrator, unitar, rotund, și supra (trans ) hermeneutică, ducând la transfigurarea poetică și la reconsiderarea sintagmaticului pe axa paradicmaticului, și invers, dedesuptul și deasupra lecturii noastre își corespund, își răspund
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
văile necazurilor, așa decurge viața omului duhovnicesc; dar ea înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Cu alte cuvinte, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VÂNTUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului În primăvară naște armonia, Valsând prin pajiști câte-o adiere, Arșiței domolind monotonia Când poartă nori să plouă mângâiere. Apoi, din ape, fură abur dulce Și-l face înălțimilor umbrare, De-așa răcoare, pleacă să se culce, Chiar astrul istovit de preumblare. După răpciune, aripe dezleagă, Purtându-le spre zări neruginite, Zorind
VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369590_a_370919]
-
el să dea replici - măcar afară, chiar dacă nu este ca acasă, când după un timp trag linie și înțeleg ceva, știu pentru ce au muncit, pe când aici, cu ce dracu te alegi?”. Dar la fel de repede cum izbucnise, furia i se domoli și curând închise telefonul. Sorana își lăsă privirile să plutească peste splendoarea oceanului de verdeață ce cotropise anotimpul, văile, colinele. Nici nu mai băgase de seamă cum treptat, aproape toți călătorii coborâseră. Ajunseseră la bac și cei rămași se grăbeau
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
cădere la suflet, sunt grindini de pietre rare. Surâzând în delăsare senină, România pare că desăvârșește azi ritualul înrădăcinării gloriei din abolirea artei muzicale. Dacă spațiul public e invadat de instantanee, de trupuri cântătoare fără glas, Sofia Rotaru nu poate domoli galopul muzicii în decăderea preferințelor românilor, cât timp pentru ei, o muzică minusculă aruncă în urmă vasta artă a muzicii, vasta coerență lăuntrică a armoniei vitale sufletești. Prea mult răzbate vizualul și audibilul comercial care zdruncină ochii și timpanele! Dar
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
tocmai ce ii primise, l-am smotocit puternic. - Ce faci, măi? Ne faci de râs ziua în amiază mare?! Criști mă privi cu tristețe, scoase câțiva bănuți din buzunar și întreba: - Ne ajung de banane? Am căscat ochii, m-am domolit și, luându-l de mână, pornirăm amândoi către magazinul de lângă.... Pe la amiază, când mama veni acasă, mare îi fu mirarea când văzu pe masa bananele. Criști se juca liniștit în colțul lui, cu mașinuțele preferate. Eu îmi făceam temele. Află
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
zărit-o într-un colț pe EA. Tremura chircită, plângând. Suferința o chinuie, râde fără Milă. Supărat, ai îndepărtat-o și i-te așezi alături. S-a retras lipsită de Încredere. Mângâi tâmpla diafană, șoptești cuvinte tandre. Suspinele s-au domolit ca prin Farmec. Îmbrătișarea ta este o invitație la dans. Ea a inspirat Gândul! S-a infiltrat în Imaginație.Cucerit de Sinceritate, sărutul s-a născut firesc. Ți-a înălțat Spiritul ... doar atunci i-ai cunoscut numele ... Iubire. Constantin Camelia
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
în văile necazurilor, așa decurge viata omului; dar ea înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate pentru siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie cât de schimbătoare împrejurările externe în care se desfășoară viața omului, lăuntric ea a ajuns la
DE CE EU, DOAMNE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353038_a_354367]
-
flăcăii se băteau dar odată cu vârsta se linișteau, copiii, munca și greutățile nu mai lăsau loc pentru petreceri și scandaluri. Doar milițianul avea mereu aceleași vorbe, “lasăcă la beci scoate de la ei și laptele supt, nu numai adevărul”! Vara își domolea căldurile când la postul de poliție s-a prezentat Coleș, tractoristul de la fermă. - Ce-i mă Coleș, ce vânt te-aduce? Iar te-ai certat cu careva, ori poate cu muierea? - Tovarășu’ plutonier-major, nu mai pot, nu mai dorm, mă
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
mai zambilea? Zambiluță, ah, zambilă, N-am știut că ești sterilă Ca sterilul de huilă... Dacă nu te perpelea Fostul... și te ocolea, Cine te mai zambilea? Zambiluță, ah, zambilă, Crocodilă crocodilă Ce ardeai ca o feștilă, Dacă se mai domolea Focul și te decălea, Cine te mai zambilea....? Zambiluță, ah, zambilă, Eu nu am merțan și vilă Pe cât ești tu de abilă... Dacă nu te giugiulea Altul (și te ciugulea...), Cine te mai zambilea? Zambiluță, ah, zambilă, Nu visai așa
SATIRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353605_a_354934]
-
obiectivului relația între cele două persoane este afectată de ”săgeata lui Cupidon” care, cică, a străpuns cele două „inimi” iar corpurile lor se caută cu toate simțurile în așa numit-a stare de „iubire”. Sfiala, tandrețea și chiar cutume sociale „domolesc” această chemare reciprocă dar împiedicarea iubirii de către alte componente sociale poate duce la drame Puterea acestei legi este consfințită de aproape toate operele literare cu deosebire aceea lirică. Elementul uman feminin are, înainte de primul contact sexul, o stare specială numită
NAŞTEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354155_a_355484]
-
descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta negru! Ce n-aș da să-mi adormi glasul Cu sărutul tău fierbinte Și împleticindu-mi pasul, Să zburdăm, ca înainte De-a se domoli furtuna În oceanele secate, Când ignorai semiluna Printre versurile toate! Ce n-aș da s-aud iar stropii Lovind piatra sfărămată Din trotuarul, unde plopii Ne-au zărit întăia dată. Doamne, ce n-aș da să-mi flutur Pletele în
CE N-AŞ DA de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357240_a_358569]
-
descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta negru! Ce n-aș da să-mi adormi glasul Cu sărutul tău fierbinte Și împleticindu-mi pasul, Să zburdăm, ca înainte De-a se domoli furtuna În oceanele secate, Când ignorai semiluna Printre versurile toate! Ce n-aș da s-aud iar stropii ... Citește mai mult Doamne, ce n-aș da să-mi fluturPletele în vânt cumplit,Toată tristețea să-mi scuturDe pe dorul învechit
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
sărutări, Peste noapte să mă bucurC-am descoperit în zoriCum adaug existențaîntr-un sarcofag integru,Adormind indiferențaCe-a pictat atâta negru!Ce n-aș da să-mi adormi glasulCu sărutul tău fierbinteși împleticindu-mi pasul,Să zburdăm, ca înainteDe-a se domoli furtunaîn oceanele secate,Când ignorai semilunaPrintre versurile toate!Ce n-aș da s-aud iar stropii... XXXIII. LA BINE ȘI LA GREU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011. În zori, mă spăl și eu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
o nevoie de „Indulgențe” de Ev Mediu bigot. Sonetele din „101 sonete” se tânguie mistic, cu ison de toacă, în vecernii de seară, cu incantații de laic agnostic, școlit în amfiteatre puritane, cu o morală de paradă, de poet introvertit domolit doar de lecturi de calitate: „în sfera vederii vremea se-nclină / în pomul cunoașterii toamna cântă / prin cuvinte flux magnetic se-avântă / hrană pentru spirit lumină lină” („Axiome sacre”, sonetul 90, pag. 93). Meditația personală, de-o noblețe plastică, pliată
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
pentru a exprima atmosfera aceea plină de căldură și de firesc de după spectacol. De parcă piesa continua să se joace chiar și în drum spre garderobă, spectatorii dădeau senzația că nu mai vor să plece. În cele din urmă murmurul se domolește, și cei cîțiva care am mai rămas ne bucurăm de apariția celor doi protagoniști. Și Florin și Petre apar în ținuta lor ,,casual'', relaxați, gata să răspundă întrebărilor, gata să lase blitz-urile să-i imortalizeze alături de noi. Discuții între
CHINTĂ LA DAMĂ, SAU CUM SĂ INTRI ÎN TEATRU CU “ ZARURI ŞI CĂRŢI” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357949_a_359278]
-
cu dragostea târzie, ori, poate, tocmai în credința că dragostea poate înflori la orice vârstă. Se pare că zbuciumul lăuntric din volumele anterioare ale Olgăi Alexandra Diaconu: Ochiul de veghe, Dreptul la nemurire, Lumina de pe Munte, Năstrapa nevăzută) s-a domolit și, în fine, Liniștea a pus stăpânire pe suflet. Și în titlurile volumelor de mai sus răzbate aspirația către sublimitatea divină, care se produce pe Treptele Luminii Taborice, până la cufundarea în alb, învăluirea în „năstrapa nevăzută”. Poeta nu-și mai
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
La plecare, am primit un coșuleț verde, cu garofițe albe, înnebunitor de mirositoare. Asta mi-a fost confirmat în tramvai, și apoi în cancelarie, la mine la școală, când toată lumea căuta sursa mirosului ... de vară. În stradă, ploaia își mai domoli potopul. Fusta udă și bluza rece, mă aduseră la realitate. Aveam de stat ... cel puțin încă 5 ore așa ... murată! Pe linia tramvaiului 4 ploua mărunt și trecătorii se opreau, fără greș ... ”Vai, ce flori frumoase!” Perpendicular pe linia tramvaiului
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
că nu știi cum înoată bolovanul!” 46 EMOȚII MUIEREȘTI Vestea că Afrodita era gravidă se răspîndise ca un fulger printre muierile măritate și nemăritate, tinere sau bătrîne, pentru că fiecare dintre ele visa în secret la un prunc care să-i domolească iubirea aia disperată și nevoia de a-și dărui dragostea și, de ce să nu recunoaștem, și acel egoism al omului ucis de singurătate, care se teme să nu rămînă singur la bătrînețe, dar astea erau comentariile răuvoitoare ale cine știe cărui troglodit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
că suntem: norocoși!... În circa 15 minute sală era arhiplina! Ceasul arată oră 6:30. Se face oră 18:00, dar spectacolul nu începe... Apare pe scena vărul deputatului Brânză, d-l Ioniță, și face apel la noi, încercând să domolească spiritele, zicându-ne de la microfonul scenei: „Am 20 de ani in Spania (n.p: fiind șofer de TIR pe-atunci, avea viza Schengen!), ...și sunt obișnuit cu problemele. Toți cei care ati apucat locuri pe scaune, ridicați-vă, vă rog
PARTIDELE, PANA SI DE ZIUA NOASTRA NATIONALA... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357988_a_359317]