176,566 matches
-
Marina Constantinescu Este ceea ce ne dorim cu toții, artiști sau spectatori. De unsprezece ediții, Uniunea Teatrală din România UNITER organizează deja binecunoscuta Gală în care se acordă, anual, premii pentru întreaga activitate stabilite de Senatul Uniunii și premii pentru fiecare domeniu artistic. Discuția se poartă pe un
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
nu de plan secund sau terț, care să anime spiritul trupei și să revigoreze ceea ce prin tradiție s-a păstrat, și anume, disponibilitățile actoricești și interesul pentru calitate. Un capital deloc de neglijat, pe care mulți directori și l-ar dori să-l aibă și să-l pună la bătaie, un capital ce trebuie îngrijit ca să nu-i treacă timpul sau să se risipească, cum pare să se cam întîmple. Propunerea de acum a regizorului Kincses Elemer cu Domnișoara Iulia de
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
erotic, o tehnică cognitivă intensă. Momentul de apogeu era atunci când se ajungea la "năpădirea cărnii de către spirit", când corporalitatea era spiritualizată prin elementul cunoașterii absolute și constructoare. Fiind creatorul unui asemenea model erotic cognitiv, Hadrian refuzase, totuși, postura de seducător, nedorind să fie perceput ca un Don Juan avant la lettre. El înțelesese că funcționa, de la un punct, o rutină a posesiei fizice pe care nici un fel de truc nu o mai putea împrospăta. Ca iubitor de frumusețe, împăratul ajunsese la
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
americani needucați de a intra într-o casă fără a da binețe gazdei, sau acela de a mînca într-un local public cu șapca pe cap. Pe de altă parte, nici nu le pot interzice să se comporte așa cum aș dori eu, în cultura lor faptul ca atare fiind probabil normal". Ceea ce înseamnă că se pot găsi puncte de conciliere între cele două așa-zise extreme: adaptarea ostentativă ce implică o autonegare etnică, și inadaptarea dureroasă, cu consecințe eliminatoare. America lasă
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
că războiul este mai îngăduitor cu viețile oamenilor decît pacea, dar spune cu siguranță ceva despre gradul de agresivitate al celor mai pașnice manifestații. Nu încape îndoială că războiul este un lucru oribil pe care n-ar trebui să-l dorească nimeni. Mai cu seamă în secolul XXI. Între argumentele lui Fukuyama despre sfîrșitul istoriei, îl găsim și pe acesta: o dată cu rezolvarea conflictelor majore, de tipul celor reflectate în războaiele mondiale, istoria însăși intră într-o fază nouă care permite satisfacerea
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
o predilecție sau, dacă aveam, ar fi către evul mediu. Mă pasionau cavalerismul, cruciadele, mai mult decât antichitatea sau istoria contemporană; am avut însă ca student la Sorbona o preocupare care nu mi-a fost satisfăcută și anume filosofia istoriei. Doream să înțeleg cum poți să scrii istorie și dacă nu cumva se găsesc în trecutul istoriei anumite legi, anumite șabloane care se repetă; acest lucru era însă inexistent la Sorbona! Nu se punea nici o problemă de critică a istoriei și
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
nu le civilizase și nu le acoperise cu păduri, gazoane și flori smălțuite, cu hoteluri în care aveai telefon cu ecran și comunicai cu cei lăsați pe Pămînt, în care primeai printr-o simplă apăsare de buton tot ce-ți dorea inima și ce-ți pretindea foamea: înghețată și prăjituri și bomboane? Culinar, utopiile noastre se rezumau la capitolul deserturi și imaginația era destul de limitată, din lipsă de repere gastronomice. Copiii aveau toate drepturile adulților, în lumea aceea, permis de conducere
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
un regim al mafiilor analfabete înspre regimul mafiilor poliglote de limba rusă. Sigur că pentru un cinic refuzul doamnei Nineta Gusti de a se lăsa filmată poate fi legat de sindromul Greta Garbo: cochetăria târzie a unei femei ce nu dorește să dezvăluie previzibilele ravagii ale timpului pe un chip cândva fermecător. După cum un Ștefan Mihăilescu-Brăila vânzând ziare ar putea fi încă un excelent rol interpretat de marele actor. N-am văzut emisiunea de televiziune în care doamna Nineta Gusti a
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
E cu putință oare o "americanizare" reală a imigranților? Dacă da, prin intermediul căror mecanisme, în ce ritm și cu ce preț? Procesul ilustrează un inevitabil impact dintre background-ul originar și cel al țării de adopțiune. Sînt unii indivizi care doresc să-l accelereze, dispuși a se rupe complet de "preistoria personală", a-și ascunde originile precum un lucru compromițător: "Cunosc pe cineva din Arizona, ne relatează Gabriel Stănescu, care nu mai citește publicații românești de teamă de a nu fi
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
și iscusința unora dintre cei mai importanți compozitori români și străini. Dar Game mai înseamnă și o școală a începutului de drum către un orizont luminos, un impuls către exercițiul sonor de înaltă clasă, ce îl pregătește pe discipol să dorească și să guste din marea performanță artistică. Când a înființat ansamblul Game, Alexandru Matei a semnat o poliță cu scadența îndepărtată, de care interpretarea muzicală românească are o mare trebuință. Iar dacă Anatol Vieru vorbea de un timp al percuției
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
liber Petrișor. Lucru firesc: televiziunea irakiană nu era atît de năroadă, încît să dea imaginile culese de televiziunile străine iar ziarele locale sînt scrise într-o limbă necunoscută lui Petrișor. Ceea ce el vedea cu ochii lui era, pe deasupra, exact ce doreau irakienii să vadă: de pildă, un spital cu civili răniți. Nici pe Saddam, nici vreun buncăr, nici vreo armă chimică. Nimic esențial. Nu vreau să minimalizez îndrăzneala de care cei doi au dat dovadă. Chestiunea este legată de profesionalismul Antenei
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
e făcută de cîțiva oameni, dar și-a atras colaboratori excelenți, care nu scriu în Ateneu de dragul onorariului, strict simbolic, ci din plăcerea de a lua parte, unii lunar, alții mai rar, la construirea unui lucru bine făcut. Cronicarul ar dori ca Revista revistelor pe care o fac confrații noștri să fie mai acidă, deși, cine știe, poate că e nevoie și de o revistă a revistelor scrisă protocolar, dar nu strict enumerativ. Altminteri, cum scrie Al. Călinescu în rubrica sa
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
lui Petre Roman (cel care l-a adus și la Ministerul Culturii). Cred că Andrei Pleșu și-a asumat cu bună credință o opțiune politică și i-a rămas fidel. Într-o democrație este dreptul domniei sale să opteze pentru cine dorește. Așa cum și Gheorghe Grigurcu a susținut cu scrisul său (e drept, s-a dezmeticit repede) o putere care, analizată retrospctiv, nu s-a dovedit cu nimic mai performantă în planul democrației. Pînă la apariția unor probe irefutabile privind fapte reprobabile
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
singur, dar esențial lucru: dragostea de teatru. I-am auzit însă, de nenumărate ori, vocea. Gravă, cu o rostire impecabilă, ușor prețioasă, care îi dă cuvîntului ponderabilitate și nuanțe precise. Inflexiuni din alte timpuri într-o limbă română perfectă. Dacă dorești să afli programul teatrului - repetiții, spectacole, locuri, ore - formezi un număr de telefon și îl poți asculta pe Traian Zecheru oferindu-ți toate detaliile. Anunțul nu este sec, cum ați fi tentați să credeți. Există formule și urări de tot
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
din partea căpitanului Blay - am zis. Pentru desen... Mă privi o clipă de parcă nu înțelegea. Apoi zîmbi: - A, da. Intră. Dar mi se pare că Susana nu s-a hotărît încă. Fata asta a mea e puțin cam zăpăcită, știi? - Dacă doriți, revin altădată. - Nu, nu, intră. Mă trase de braț și închise ușa. Nu-i spune nimic bietului Blay, dar adevărul e că mi se pare o prostie ce vrea să facă... Dar, în fine, o să fie o distracție pentru copilă
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
avea oarece talent, acum nu mai are nici cît negru sub unghie; dacă înainte părea onest, acum e un simplu ticălos; dacă înainte merita respect, acum e o cîrpă cu care cineva șterge pe jos. Criticii n-au, dacă nu doresc să și-i pună pe scriitori în cap, decît o singură soluție: să le țină cu multă demnitate, de cîte ori e cazul, oala de noapte. Cum se poate deduce, inșii cu mirosul prea fin nu trebuie să spere la
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
prostie, incultură și fariseism. Ivit strălucitor în viața publică a României după 1990, lui H.-R. Patapievici nu i s-a putut atârna nici una din tinichele de largă circulație dâmbovițeană. N-a fost nici securist, nici comunist. Nici măcar n-a dorit să publice sub Ceaușescu, pentru că i s-ar fi părut compromițător, prin contaminare cu aerul epocii. Și ce să-i reproșezi atunci? Inteligența, cultura, farmecul? Onestitatea, expresivitatea, talentul? În disperare de cauză, specialiștii comisiei Predescu i-au invocat, într-un
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
seminarii practice, în cadrul catedrelor existente, de istorie literară, de limbă etc. Sigur că e indispensabilă existența unei edituri de profil, cum era până mai ieri "Minerva", necum cu "monopol" hegemonic, dar cu necontestat statut de etalon. De ce s-o fi dorit atât de obstinat să "răposeze" această editură? Acolo, un corp specializat de redactori asigură acuratețea materialului propus nu o dată de autori aidoma celor care publică astăzi o profunziune de "ediții" fără asistență autorizată. La inaugurarea festivă a seriei noi din
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
Mariana Neț Nu putem fi în permanență personaje principale nici măcar în actele din propria-ne viață; încă mai puțin, din viața altora. Am fi proști și paranoici, dacă măcar ne-am dori-o. Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau doar în memoria cuiva) printr-un gest de o clipă. Asta nu înseamnă că sînt personaje plate. Dimpotrivă. Cîteodată sînt complexe și controversate. Doar
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
vanitoasă, însă nu e ipocrită. Iar din această dilemă i se trage, vom vedea, destinul tragic. Asumat. Căci Olympia îmi pare a fi un personaj de tragedie sau măcar de dramă. Nu un țap ispășitor, cum poate că ar fi dorit Coppelius. Coppelius a creat-o spre a-și satisface orgoliul de artist și a epata, cu ea, burghezii. O perioadă, o ține încuiată într-o cameră obscură, ca pe o comoară de care numai el se bucură. Are însă grijă
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
interpretarea cea mai simplă. Evident, posibilă. Dar mi-e greu să nu mă întreb ce se petrece, în realitate, în mintea Olympiei, pe parcursul minunatei arii și de ce se defectează ea. E posibil ca, în clipa cînd ezită, ea să fi dorit, de fapt, să facă o reverență și să plece în lume pentru totdeauna, alegînd să joace un rol neimpus de nimeni. Sau poate, atunci, ea l-a zărit pe Hoffmann în mulțimea spectatorilor, a înțeles ce se petrece în mintea
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
funcție. NAȚIONAL, care are un război personal cu CTP a comentat de-a dreptul răuvoitor această alegere, încercînd să dea de înțeles că redactorul șef al ADEVĂRULUI și-a luat de sus colegii prin declarația sa că nu și-a dorit această funcție. Explicația colegilor de la Național pentru "infatuarea" lui CTP, că acesta ar fi făcut afirmația citată "de parcă îl obliga cineva - să îndeplinească această funcție, notă Cronicar - sau nu ar fi avut cine altul să o îndeplinească la fel de bine" nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
afirmația citată "de parcă îl obliga cineva - să îndeplinească această funcție, notă Cronicar - sau nu ar fi avut cine altul să o îndeplinească la fel de bine" nu ni se pare convingătoare. Ce-ar fi fost dacă CTP ar fi declarat că își dorea această funcție? După părerea Cronicarului, redactorul șef al Adevărului a reacționat cinstit-diplomatic după ce a fost ales președinte al Clubului Român de Presă. Explicația lui a fost construită în două trepte. Nu și-a dorit această funcție pentru că e o responsabilitate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
CTP ar fi declarat că își dorea această funcție? După părerea Cronicarului, redactorul șef al Adevărului a reacționat cinstit-diplomatic după ce a fost ales președinte al Clubului Român de Presă. Explicația lui a fost construită în două trepte. Nu și-a dorit această funcție pentru că e o responsabilitate în plus. Afirmația e acoperită de observația lui CTP că el, un ziarist de prima linie, va trebui să fie mai diplomat decît pînă în prezent. Mai mult, că această funcție cere timp și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
generației lui. Așa încât nu m-am simțit prea străin în acest debut. Proaspăt căsătorit, făceam zilnic - cu un "Citroen" - ruta București - Pitești și retur. - Dar familia v-a pregătit pentru ceea ce, de fapt, ați trăit în continuare? - Cel care a dorit să fiu magistrat a fost - firește - tatăl meu. Prenumele lui fiind însă tot Barbu, atunci când am publicat primele poezii în "Vlăstarul", "Viața literară", "Contimporanul", "Viața românească", Revista Fundațiilor Regale, sau "Ulise", periodic al pe nedrept uitatului Lucian Boz - colegii tatii
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]