596 matches
-
ca toți oamenii aruncînd ultima carte în joc, fără să fi știut cum se trișează cînd rămîi singur cu toți așii în față, - dar poate numai viața mea e de vină cînd mă găsește singur în fiecare dimineață în așternuturile dospite de lacrimi, poate că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer să cobor odată cu ea pe pămînt, să nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
el, imaginea literară a Bucureștiului a reprezentat sistematic un clișeu fixat de secole prin documentarul istoric și mentalul colectiv. Pentru "localnicii" lui Nicolae Filimon, Mateiu Caragiale sau Ion Marin Sadoveanu, orașul de pe Dâmbovița reprezintă prin definiție mediul nesănătos în care dospește gena balcanică și proliferează apucăturile orientale. Exterioritatea caracterizează și percepția feluriților Rastignaci ai romanelor interbelice: Felix Sima, Titu Herdelea, Ion Ozun, Aneta Pascu și alții. Pentru ei, Bucureștiul este reduta care trebuie cucerită, orașul fatal - adulat sau demonizat după caz
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
susținut de amabilități din presă, aparițiile asociate pe micul ecran, sub ocrotirea mult-întelegătorului realizator, cu un picior la conducerea Contemporanului, Cătălina Tîrlea, precum și atmosfera tineresc-dansantă, dar nu fără note tendentios-agresive, a noului Contemporan, au scos în relief o fraternizare ce dospea în sentimentul, mai mult ori mai puțin mascat, de solitudine al ambilor protagoniști. Singurătatea e de două feluri: una care-și ajunge sieși, "soarta spiritelor superioare" după cum o definea Schopenhauer, pregătită a-și asuma riscurile, și alta "de tranziție", pîndind
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
usturoi pisat. Drojdia se amestecă cu apă călduță, sare și zahăr. Se lasă într-un loc cald să crească. Făina se cerne într-un castron, iar în mijloc se toarnă drojdia. Aluatul se frământă bine și se lasă acoperit la dospit cca o oră. După ce a crescut, aluatul se întinde, în mijloc se așază cotletul condimentat, iar părțile aluatului se pliază peste cotlet. Se așază într-o tavă unsă, iar deasupra se unge cu ulei de măsline. Se introduce în cuptorul
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Sfîrșit de urlet rostit în alintul din Munții Pindului A rămas doar hornul pentru întrebări fără nici un răspuns Pe ruine depuse în jurul temeliei ca o dantelă prinsă la poala rochiei cad nestemate cu piroane din galaxii în criză de epilepsie Dospește picătura pe scut - vina de-a fi viu în Moscheea Albastră din Istanbul am simțit în briză răbdarea vișinilor înfloriți Nu mai am pe cine nici ce pierde O singură direcție e cunoscută - cea arătată la faruri nevrozate de personaje
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
culturală de televiziune. În rest, Alex, în jurul meu s-au stratificat atîtea neînțelegeri, încît n-are rost să răspund oricărui grafoman care e obsedat de ceea ce a înțeles el din ceea ce am scris sau am făcut eu. Lasă-i să dospească în propria lor cerneală... îmi spun ori de cîte ori mai aflu din tîrg că X sau Y m-au atacat din nou... Și-i las. În același timp, atacurile de tot felul a căror țintă am fost m-au
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
scrie Varujan Vosganian. Considerându-i drept ”fii vitregi” pe reprezentații partidelor aflate până nu de mult la putere, vicepreședintele PNL apreciază că ”împreună cu acest nou Guvern și cu marea sa familie (...) trebuie să începem să vorbim și despre cum se dospește, nu doar despre cum se mănâncă pâinea. Care, vorba poetului, fie cât de rea, tot mai bună-n țara mea. Țara asta a mea, ca la nimenea”, conchide el.
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
de față nu sunt un pamflet, ci chiar o analiză, și îmi pare rău mie însumi că trebuie să-l descurajez pe autor de la eventuala continuare a unui astfel de măciniș - dar cu asemenea făină opera lui Eminescu nu poate „dospi" în hrană pedagogică pentru studenți și liceeni, cum ne spune dânsul la tot pasul. Mărturisește că a lucrat 4 ani la elaborarea acestor - repet: „caiete". Nu e destul. A găsit materialele, unghiul de atac, locul de construcție (tocmai în zona
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
destul. A găsit materialele, unghiul de atac, locul de construcție (tocmai în zona pedagogiei receptării operei lui Eminescu!), pune chiar cărămidă peste cărămidă - are și un „liant teoretic" dar mai trebuie ceva ca lucrurile să se lege, ca pâinea să dospească - și acel ceva s-ar traduce prin tăcere activă. Să mai pună, așadar, cel puțin încă patru ani în contul tăcerii fizice, pentru dialogul interior, al d-sale, cu Eminescu și cu lumea - și apoi să vadă dacă timpul horațian
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
o concluzie drastică: politica e acel loc în care fermentul intrigilor îți mănîncă zilele, cea mai înțeleaptă soluție fiind aceea de a te ține deoparte, sfat cu atît mai straniu cu cît vine din partea unui dregător căruia viața i-a dospit tocmai sub drojdia intrigilor. Suțu e întîi de toate un iscusit portretist, atîta doar că ochiul său nu are nici o intenție de a-și menaja adversarii, de aici tenta malițioasă a încondeierilor. Sub unghi literar, paginile sînt spumoase, chiar dacă istoric
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
să crezi că poate Haywood știe germană... La a doua vizionare, tempoul, făcut din montaj, mi s-a părut cu mult mai lent, în pofida unor anumite cezuri, regizorul desfășurându-și firul narativ cu nonșalanță și dându-le personajelor timp să dospească în propria piele. Dar nonșalanța este doar mimată, ceea ce te frapează la acest film, al cărui format de "dramă în tribunal" nu conținea prea multe elemente inovatoare, este experimentalismul regizorului. Camera se învârte amețitor în jurul avocatului sau procurorului, pe când martorii
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
băgăcios... Dar am o patimă. Când aud o vorbă nouă... cum ar fi marfă, care-nseamnă excelent,... mă interesez imediat, să nu rămâi în urmă cu vocabularul nou care crește-crește ca o pâine de Brașov de patru kile, pusă la dospit... în general, având în vedere meseria, sunt pe fază. Din când în când însă, șuvoiul vorbirilor de tot felul, mai ales cea argotică, mă întrece, mă ia la vale cu el... Am mai spus cu alt prilej, ce pățesc eu
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
inaugurase cu doi ani în urmă. Dar pe cît de drastice au fost consecințele imediate ale actului memorandistic, pe atît de fecunde s-au arătat ele peste cîțiva ani: unda de conștiință colectivă ce răzbătuse în paginile revendicative avea să dospească, iar Vasile Lucaciu, împins de acest front de mocnire generală, avea să fie, între 1907-1910, deputat de Beiuș în Parlamentul de la Budapesta, pentru ca mai tîrziu să participe la unirea de la 1 decembrie 1918. Chiar și numai această rapidă privire aruncată
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
lor din Egipt (Exodul), sub conducerea lui Moise. Sărbătoarea Paștelui celebrează evenimentul fondator din relatarea biblică care este eliberarea evreilor din sclavia egipteană. E legat deci de peripețiile Ieșirii (Exodului) și suferințele îndurate de popor în deșert (de unde interdicția pâinii dospite în mesele festive), ca și de întâlnirea lui cu Dumnezeu. Istoric vorbind, sărbătoarea repetă o practică sacrificială uzuală în vechiul Orient, sacrificiu care era modul comun de adorare al unui zeu pentru religiile tribale pre-mozaice și contemporane lui Moise. Paștele
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
comandanți de oști feudali care urmăreau, ca tot războinicul, să mai acapareze o moșie, un râu, un ram! Cât despre Eminescu, probabil că nimic nu l-ar scârbi mai mult decât să se vadă eroul unui cult deșănțat, irațional și dospind de motive ne-poetice! Avem o lege a dosarelor de securitate, avem și o echipă care se va ocupa de administrarea lor. Să vedem cum. Sper, spre binele lor și al nostru, că cei unsprezece membri ai Consiliului sunt conștienți
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
Ștefan Afloroaei, Privind altfel lumea celor absurde. Experiențe ce descoperă o altă libertate și deopotrivă limitele înțelegerii noastre, Editura Humanitas, București, 2013, 214 pag. Cine are un acut simț al ordinii nu poate privi cu ochi buni absurditățile de care dospește lumea. Cauza stă într-o nevoie atît de vie de simetrie încît orice disproporție provoacă reacții virulente. Asemenea oameni posedă un instinct al armoniei care se manifestă sub forma aversiunii față de orice fenomen care le irită instinctul: oriunde apare o
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
surdă ca o apă, Venită dedesubt dinspre Scărișoară Apă de tot limpede și uioară Care să spele totul împrejur Să nu rămâie gâde sau fur Adus să strice crângul cel crud De dincolo de Abrud Unde ca-n hrubă de faur Dospesc comori păzite de minotaur” (p. 51). Cealaltă surpriză o oferă volumul Tinerețe fără bătrânețe, vivace retocmire pe versuri a basmului lui Ispirescu. Aici, Ion Bogdan Lefter e și mai precaut, indicând două posibile piste de lectură. Cea așa zicând terestră
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care se pun ingredientele cunoscute și, după dospit, fără să priceapă nimeni ce și cum, iese cel mai simplu și, în același timp, cel mai elaborat lucru: pîinea noastră cea de toate zilele. Cuvintele au dirijat un balet, un zbor, o pîine uriașă cît universul lui Rabelais și
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
cei la fel de izgoniți și urgisiți. Moartea îi așteaptă pe toți sub boschetele vreunui parc sau lîngă grămezile de gunoaie de pe marginea șoselelor. Adevărata lor tragedie este aceea a tuturor acelora a căror viață este o moarte lentă. Viața “de cîine” dospește și dă peste margini, contopită cu viața lipsită de speranță a atîtor oameni. Lionel Bourg face o amplă incursiune în culturi și civilizații străvechi în care, cel mai adesea, cîinii au fost asociați cu moartea și infernul, ca paznici la
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
care vede peste tot organe și funcții. {i cum ce vine din materie se tratează tot cu materie, altă cale terapeutică nu există. Cine a stat măcar o dată de vorbă cu un chirurg știe cîtă deziluzie de origine lucidă îi dospește în minte. Pentru el trupul e un aparat pe care trebuie să-l supui periodic unor verificări tehnice, iar dacă nu faci asta plătești neglijența cu deteriorarea pieselor constitutive. Si atunci zgîrciurile trebuie tăiate, parenchimurile trebuie golite și pereții trebuie
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
care făcea ca totul să i se pară străin și searbăd. Nu se sinchisea de faptul că trăiește în păcat de moarte, că viața lui ajunsese o încâlceală de înșelăciuni și disimulări. Pe lângă dorința sălbatică de a împlini enormitățile care dospeau în el, nu mai exista nimic sfânt. Accepta cu cinism rușinoasele detalii ale zbuciumului său tainic, în care se desfăta să meschinizeze, să vulgarizeze cu minuție orice imagine care-i atrăsese ochii peste zi. Își popula zilele și nopțile cu
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
și o parte, măcar, din multele octave ale unei vieți care nici nu sfîrșește și cu-atît mai puțin începe cu ce-i acum. O story prea arar curtată, fiindcă-și ia, în felul ei, distanță, de meșterii biografiilor romanțate, dar dospind, de bună seamă, pîinea cărților de amintiri în doi. Dintre ei, unul povestește, celălalt doar ține măsura. Așa o întîlnire, o ,hodină" distrasă de palabre, este Breviar pentru păstrarea clipelor, dialogul lui Alexandru Paleologu cu Filip-Lucian Iorga, de curînd apărut
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
de la 1716, contele Florimund de Mercy, feldmareșal și președinte, a creat atâtea fabrici încât a luat naștere o periferie separată - Fabricul. Să spunem însă că fabrica turcească n-avea un rost pașnic. Nu se plămădeau aici cărămizi pentru locuințe, nu dospea aluatul pentru pâine și nici în curtea sa nu se-ngrămădeau butoaiele cu bere sau cu vin, neîngăduite de Coran sub strașnică pedeapsă. Era „fabrica suverană otomană pentru praf de pușcă“, condusă din 1684 de Aga Daud, străbunul directorilor de
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea împăratului și să-i împrumute o uluitoare, în veșnică mișcare garderobă. Viața este o „gelatină dospind idei”, care acceptă remanieri în stare să moduleze inconsistența zilei. Cele treisprezece povestiri din 999 de minciuni trag linie, la 35 de ani de la debut, și adună semnalmente definitorii ale scriitorului. Punând laolaltă texte scrise în adolescență cu unele de
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
să constați că lucru-n sine-i grosul / jambon, din care, -acum, ai doar mirosul / rămas pe luciul lamei de oțel // a gîndului-cuțit... Un damf de nume / rămâne și când arbagicul rumen / sau ceapa vineție, la nămiez // ori seara, le dospi de aparența / foițelor ce le ascund esența, / și, lăcrimînd, n-ajungi la nici un miez”. Manierist în explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților verbului, Foarță concepe, cu premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]