595 matches
-
Această pulbere fină s-a așezat mereu până ce a îmbrăcat șesurile cu un strat gros (...) de lut galben și sfărâmicios. Apoi ierburile au crescut și au putrezit și din rămășițele lor adunate timp de sute de mii de ani și dospite de ploi și de căldură, s-a născut pământul gras cafeniu sau negru, care hrănește lanurile de grâne. Aceasta este povestea câmpiilor noastre”. (S.Mehedinți, G.Vâlsan, Lecturi geografice ) Macii Magda Isanos Ardeau ca niște facle vii, în vârf de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simți mai întîi confortabil, după care poți în voia cea bună
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mult îndrăgitele lui manele! Toate de mai sus s-au năpustit ca o urgie peste Țările Române a secolelor trecute, contribuind cu vârf și îndesat la o decădere spirituală și materială fără precedent in istoria românilor. Iar mămăliga din noi dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă, dar cu tandrețe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așa fel Încât aceștia să aibă forme legale. Dacă reușești să te Încadrezi În aceste periculoase tranczații, atunci vei fi bine apreciat. Șeful Șantierului se simți dator să completeze. “Contabilul nostru Șef, e om de caracter. În acest birou se dospește situația financiară a producției...! Orice problemă, Încurcătură ori alte aspecte globale, adresează-te cu Încredere, Gică Popescu te va ajuta”. Timp de câteva ore Șeful Șantierului Îl lăsă singur motivând: domnia sa are alte lucruri de rezolvat după care, se va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spune special concepută pentru a te lipsi să mai soliciți orice excursie...! Pentru ca instituția să fie de acord cu excursia solicitată, cel În cauză trebuia să depună la secretariat o cerere explicativă cu cele mai stupide amănunte care ședea la dospit multe luni de zile fiind necesar să apelezi cu atenții materiale la o persoană ce avea puterea s’o scoată la suprafață. Și această formalitate odată Îndeplinită, Directorul instituției o prezenta Comitetului de oameni ai muncii care erau În număr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această teribilă inflație și foamete a contribuit dezastruos și seceta mai ales În Moldova unde soarele a pârjolit toată recolta cereală și vegetală. Șunca mea de praga și orezul cu lapte garnisit cu dulceață de vișine și mai ales franzela dospită În lapte de bovine dispăruse, trăind În amintirea mea “Odată a fost”, iar o simplă bucată de pâine n-o aveai de unde cumpăra. Hoardele comuniste Își arătase priceperea, pustiind totul În calea lor și fără predilecție: negustor, fabricant, bancher, directori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Elya ar fi fost benefic. Dar nu, probabil că doctorul fusese o persoană respectabilă. Iar bărbatul care cere atât de insistent afecțiune este sortit pieirii. Curând primăvara avea să fie În toi. Cross County, râul Saw Mill, Henry Hudson vor dospi de iarba revenită la viață și de păpădii, căldura de cuptor a soarelui va coace din nou viață verde. Te simțeai și scârbit și Învigorat de acest vârtej, de această sălbăticie și dulceață. Apoi - domnul Sammler Își sprijinea cotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi dincolo de roua unde se ascunde dorul să-și cânte doina îți simt respirația
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și să mă adaoge lucrurilor moarte în care dospește iar viața. Atunci moș Mitrea Pescăruș mi-a declarat: — Mă duc s-aduc stuful. S-a dus și s-a întors: — Am adus stuful. După ce a adus stuful, i-a căutat locul sub vânt, l-a aprins și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
„La început a fost cuvîntul”, Dar mai întîi a fost tăcerea Grea, dar senină, Aluatul, care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum
ARMONIA TĂCERII. In: Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
absurd, În vid o picătură... dar de atunci și până acum, această picătură s-a transformat Într-un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. O halucinație, care a apărut din nimic și se va pierde În nimic. Universul crește, crește, dospește ca un aluat pe drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia”, se enervă deodată falsul Satanovski, „trebuie să facă odată și odată fâs... Nu sunt un idealist din fire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce continuau să emită cu intermitență jeturi subțiri de sânge, Împroșcând mesele vecine, piramidă care, crescând, se răsucea În toate părțile, luând la baza ei forme din cele mai ciudate. Trupul lui Satanovski se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le-ar fi putut Încasa. Privindu-l, medicul Își aminti de conversația pe care o avuse aievea sau În vis cu ciungul privind inconsistența materiei În univers, zicând În sinea sa: „Da, Într-adevăr, materia e-o nebunie. Crește, crește, dospește... și deodată: fâs, dispare cât ai clipi din ochi...” „Ei bine, dacă-i pe-așa, atunci eu vă zic salut. Sau mai bine zis: la revedere. Pe curând...” Medicul aruncă o privire În direcția vocii, dar deja era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când pașii și destinul vor planta salcia moldavă în Țara Oltenilor, tocmai la Slatina, unde a și prins rădăcini statornice. Acolo s-au „dospit” și au început să prindă contururi sub forma unor povestiri, povești și... poezii. Întâmplarea sau voința Celui care orânduiește totul pe pământ face ca să o descopăr pe Adriana Neacșu prin anul 2008 pe un site de socializare (Netlog, unde are
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
era biletul lui spre gradul de căpitan și șefia Biroului de Anchetă al Procuraturii. — ...iar în fazele de început ale războiului am colaborat cu cei de la Controlul Străinilor în problema mutării populației japoneze. Așa am avut ocazia să înțeleg cum dospesc sentimentele antiamericane. Gălbejiții care doreau să fie buni americani au făcut cerere de înrolare în forțele armate, majoritatea erau nemulțumiți și confuzi, iar elementele subversive, sub masca patriotismului, au încercat să-i oblige să trădeze prin intermediul unor atacuri susținute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste. 7. Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr? 8. Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. 9. Puțin aluat face să se dospească toată plămădeala. 10. Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiți altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el. 11. Cît despre mine, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
face nimic ca să atragă atenția. Lui Mini îi răspunsese fără plăcere. Era totuși prea lipsită de orice atitudine pentru a fi sinceră. Dar Mini atunci nu-și dase seama. . . . Așadar, în acea modestie aparentă, Mika-Le medita fapte extravagante. Cam oropsită, dospea ura și ambițiile nemăsurate . . . Avea în înfățișare ceva exotic, discordând cu mediul, dar și rev? vulgar. N-ar fi putut lămuri ce. Fizic și moral. Vocea era vulgarii stinsă, mată .. . dinții lați pe maxila lată ... o lipsă totală de abilitate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o deslușească, dar pe care era destoinică s-o perceapă. Nu presupunea că vreodată vreun felah dăruise unei italiene germenul din care purcede Mika-Le. Socotea mai lesne că din aluatul lumei, atunci când se împărțiseră continentele în turte mici, ca să-și dospească deosebit pâinea, după albie și cuptor, rămăseseră lotuși urme de asemănare, de aceea întîlneai acele creaturi europene zise exotice, existau negri cu suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Domnului nostru Isus, 5. am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]