1,176 matches
-
Viky e dulce și insuportabilă, Roza e singura profundă din toate fetele pe care le cunosc". Viky a primit recomandația cu un surâs grațios, iar Roza cu un început de mânie. Ioana adăugă mai târziu numai pentru mine: "Să fii drăguț cu Roza și să nu te impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel, numit în glumă pentru culoare locală Ahmed, am pornit spre mare. Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte", sufletul ei părîndu-i-se mai degrabă sterp... Și totuși Irina moare, căzând de pe vârful unui munte, foarte probabil intenționat. Eroul se consolează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oferindu-i pliculețul de chibrituri. În timp ce eu priveam uimit, doamna examina pliculețul. Pe partea exterioară a cartonașului scria cu litere aurii pe un fond roșu-aprins: „Aceste chibrituri au fost furate din casa lui Bob și a lui Edie Burwick.“ — Ce drăguț! a exclamat doamna Silsburn, clătinând din cap. Într-adevăr drăguț! Eu am încercat să sugerez prin expresia feței mele că nu puteam citi inscripția fără ochelari. Mi-am încruntat ochii, neutru. S-ar fi zis că doamnei Silsburn nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o frumusețe. Fără a gândi prea mult, Îl alese pe ce-l mai burdușit cu icre - după afirmația negustorului - alergând fericit către locuința fetei, sperând să scăpe de muștruluiala care i se cuvenea, pe drept... Plăcut surprinsă, Carla Îl sărută. „Drăguț din partea ta băiete...” - aprecie fata. „N’am mai mâncat pește, de nu mai țin minte... Iar bucuria mea ar fi la Înălțimea dragostei ce o simpt pentru tine dacă... măcar, odată la o săptămână - sâmbăta - ai veni mai devreme acasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiu pe șantier... În afară de asta, banii care Îi Încasez În plus mă vor ajuta să-mi realizez planurile de perspectivă. Apropo, ce facem după amiază...? Să cumpăr bilete la un film...?” „Dacă Întradevăr vrei să mergem la film, ești un drăguț...” - se entuziasmă fata. Ai de grijă ce bilete cumperi. Doresc neapărat să fie În rândurile din mijlocul sălii, iar dacă nu trebue să stai prea mult la coadă, ași prefera un film american...!” „Am fost informat: În mod sigur, zilele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
program și observăndu-l pe Gică Popescu În biroul lui, se prezentă la acesta cu un dosar de producție ce apărea cu unele nepotriviri financiare. Îl privi câteva momente, apoi se așeză pe scaunul din fața biroului, monologând. “Domnule Gică Popescu, fiți drăguț ca Întodeuna,verificați Încasările...! Mi-ar face plăcere să cunosc dacă această factură a fost onorată parțial or În totalitate...!” Gică Popescu nu răspunse imediat. Îi luă dosarul din mână, răsfoi câteva pagini neglijent, ca după câteva secunde oarecum sufocante
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în cămașă de noapte și șosete. La început stă foarte tăcută. De obicei a plâns înainte. Rolul meu e s-o înveselesc și s-o scot dintr-ale ei, așa că mă străduiesc să fiu cât mai voioasă. Îi povestesc ceva drăguț de la supermarket sau fac o remarcă răutăcioasă despre câinele zgomotos al vecinilor. Apoi mă ridic să pregătesc cina. Cu Sheba cel mai bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea asta mizerabilă cu lama. Sunt atât de drăguți, a zis Elaine despre cercei, de unde i-ai luat? Sandy Pabblem, directorul, e foarte doritor să aibă foști elevi ai școlii, ca Elaine, printre profesori. Își închipuie că asta face o impresie bună faptul că ei vor să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
farmecele băiatului. Și totuși, presupun că dacă interesul meu ar fi mers în acest sens, aș fi ales pe cineva mai drăguț: unul cu oase delicate, un băiat cu puf pe obraji din clasele mai mici, poate. Conolly nu e drăguț în nici un caz. E un tip cu fața grosolană, cu părul lins și cu o culoare de pipi, cu buzele mari și atârnânde. Din cauza unui accident din copilărie (un joc nechibzuit de-a „te prind și te sărut“ și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nevoie ca ego-urile lor să fie tot timpul adulate. Am așteptat să termine, pentru ca Sheba să termine ce avea de spus. Dar continua să vorbească. — Femeile sunt prea istețe pentru a fi seduse cu lingușeli. Dacă Ted îmi spune ceva drăguț, știu că umblă cu ceva ascunzișuri. E clar. Bărbați sunt niște porci. Cu creierul în pantaloni. Nu mi-a plăcut niciodată acest fel de conversație între femei - despre cât e de groaznic celălalt sex și tot așa. Mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de spus. Și totuși era ușurată - nu era nici o îndoială - să-l audă asigurând-o de discreția lui. Connolly a început să mai zică ceva, apoi s-a oprit. — Ce e? a întrebat Sheba. — E că... nu pot să fiu drăguț cu dumneavoastră în fața celorlalți copii, i-a spus el. Ar zice că sunt poponar. Sheba a început să râdă, iar Connolly a rămas uitându-se la ea, bucuros că fusese amuzant fără să vrea. — Sunteți cam razna, Miss, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
douăzeci de minute născusem. Așa că nici de data-asta nu mi-am făcut epidurala. — Da... începuse Sue, dar Sheba continua să vorbească. — Cum a ieșit, l-au luat deoparte, așa cum fac de obicei, ca să-l spele și restul. Vorbeau - cât de drăguț era, ce băiat pe cinste. Și apoi deodată au început toți să vorbească în șoaptă. Am întrebat, „Ce? Ce este?“, dar nu-mi răspundeau. Apoi a venit doctorul și au început să murmure și mai tare. Am început să țip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acești oameni. Această revelație, dacă nu altceva, ar fi trebuit să mă oprească să spun ce am spus mai departe. Dar nu m-a oprit. — Oh, Brian, nu-mi spune că ai anumite speranțe de reciprocitate? E ceva atât de drăguț, Brian... Brian și-a dus mâinile la urechi ca un băiețel. — Taci, a țipat. Știu că e măritată, dar m-am gândit... — Bine... însă nu e doar faptul că e măritată. Adică - adevărul e, Brian, că tu nu ești genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și femeile în vârstă, își plătea anual abonamentul la radioul public și se dădea în vânt după tombolele unde se vindeau prăjiturele de la Cercetașe. Faptul că se codea cu căsătoria era numai vârful icebergului; Mike era atât de universal de drăguț, încât s-ar fi putut îndrăgosti de oricine altcineva. Pe de altă parte, el era singura persoană care ar fi putut-o determina pe Jina să facă, din nou, mutarea asta. Femeii îi plăcea grozav de tare să povestească felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai puțin cunoscută... chiar voiam să vă spun... — Dar dacă a ajuns să-ți Încredințeze asemenea fotografii, Înseamnă că i-ai cîștigat Încrederea, nu? — Da. Domnul Nemuro era, cum să vă spun, destul de dificil cînd venea vorba despre relații intime... drăguț cu lumea, așa, În aparență, dar În sinea lui nu avea Încredere În nimeni. — Aș vrea să arunc o privire prin camera ta Într-una din zilele astea. Poate șeful ți-a mai Încredințat ceva, vreun obiect care ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ci și Elf. Moșul a fost foarte generos cu noi și ne-a adus un hamac în care sper să îmi regăsesc starea de „Mașa” și în lipsa personagiului. Am ascultat colinde, am și cântat câteva. Cei trei copii au fost drăguți de tot. Ca să nu mai spui că s-a dat semnalul la Festivalul stomacului, un festival care sper că s-a cam încheiat, măcar astăzi. Maria a făcut niște sarmale fabuloase, curcan și prăjituri, eu am făcut salată de boeuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
săptămână, dar concediul mi-a zburat pe negândite”. „Poate se jenează, gândi. Au trecut șapte ani, dar nu pentru că ne-a uitat n-a mai venit pe aici; dacă ar fi așa nu ne-ar fi scris. Și întotdeauna e drăguț cu tata când acesta merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” Gândul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă în gară, era îmbrăcat într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, însă neglijent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de pulovere, și îmi este rușine acum, pentru că în urmă cu vreo patru ani Garv m-a ajutat să-mi schimb viața. Ajunsesem la un moment nasol de cumpănă (mai multe amănunte mai târziu), și Garv a fost extraordinar de drăguț. Mi-a găsit chiar și un loc de muncă la firma de asigurări unde lucra - mai întâi la camera de corespondență, apoi am fost promovată la recepție. M-a încurajat să îmi continui studiile, așa că am obținut o diplomă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
litere mai mici. În colțul din dreapta sus era faimosul logo cu fata care își arăta colții - imaginea unei fete care făcea cu ochiul, cu dinții strânși într-un „Grrr“. Am privit-o amândoi. Deodată am văzut-o prin ochii lui. —Drăguț, a spus. Din nou părea confuz. — Da, îți dă într-adevăr o impresie de sobrietate, am zis. Ei bine, sayonara. Nu mai spusesem nicicând „Sayonara“. —Mda, ok, sayonara, mi-a răspuns încă intrigat. Și dusă am fost. Ei bine, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de friptură de curcan. —Trăim într-o epocă ostilă carbohidraților, a remarcat mai târziu Jacqui. El chiar nu știe pe ce lume trăiește? Șifonată, dar, în momentul acesta, aproape îngenuncheată, n-aveam nici un chef când, în ziua următoare, barmanul cel drăguț m-a sunat la birou și a spus: — Am o idee grozavă pentru întâlnirea noastră. Am ascultat fără să spun nimic. —Fac parte dintr-un proiect în care construim case pentru niște oameni necăjiți din Pennsylvania- ei oferă materialele, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Îi făcea burtă. — Vrei să porți asta? Mi-a aruncat o șapcă de tweed. (Tot prin amabilitatea tușicii Imelda.) — Da. Acum e rândul meu. Pe aceeași melodie, am cântat: —În ținutul Claaa-are, Mă așteaptă cel drag al meu. Dar un drăguț mai chipeș am găsit La New York când am venit. Dragul meu din ținutul Clare Îmi era de fapt văr dintâi De-am fi avut vreun prunc împreună Degețele-ar fi avut o duzină. —Iisuse! Te pricepi! a zis Aidan. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nici un alt prieten. —Ba sigur c-o să ai. — Nici nu mai vreau, a zis. Și asta nu mi s-a mai întâmplat. Întotdeauna mi-am dorit cu disperare un prieten. Dar acum nu mai dau o ceapă degerată. Întotdeauna sunt drăguți la început, dar de unde să știi că sunt niște jigodii? Vreau să spun, uită-te la Buzz. La început îmi trimitea atâtea flori că aș fi putut să-mi deschid o florărie! De unde era să știu c-avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o bucățică albă de hârtie, am desfăcut-o și am privit cu nesaț numărul scris acolo. Zece cifre prețioase care aveau să mă ducă la Aidan. Bun, puteam să plec acum! Dar am rămas pe loc. Fuseseră cu toții așa de drăguți încât am simțit că ar fi nepoliticos să plec. Și acum că eram acolo și camera răsuna de muzica tânguitoare de violoncel, am început să sper că ceva s-ar putea întâmpla. Vreau să spun, dacă te hotărăști să „îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Jacqui. Când începuse povestea asta? Jacqui era expertă în a-l ignora, dar eu stăteam așa prost cu nervii că a trebuit să-i spun: —Joey, vrei să încetezi? —Ce? Oh, scuze, măi. Îmi permiteam multe: toți trebuiau să fie drăguți cu mine. Era greu de spus cât avea să dureze așa că era cazul să profit cât puteam. —E din cauza vocii, nu? a zis Joey. Sunt afon, am fost toată viața. Oamenii sunt întrebați ce talent special și-ar dori. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oamenilor; o avertizasem. Dar rușinea a triumfat și nu era nimeni care să-mi spună că nu mă îmbătasem și nu mă dădusem în stambă noaptea trecută, că nu fusese atât de rău de fapt... Obișnuia să fie atât de drăguț cu mine de fiecare dată când eram mahmură. —Aș vrea să fii aici, m-am adresat camerei goale. Mi-e foarte dor de tine. Mi-e foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte dor de tine. În tot răstimpul de când murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]