409 matches
-
îl cheamă pe Manuc-Bei la Constantinopol, acesta sosind la 4 octombrie 1808, însoțit de un cortegiu de o sută de armeni, întreaga procesiune îndreptându-se spre Poartă, unde Manuc-Bei și-a luat în primire în mod oficial postul de mare dragoman . El și-a păstrat atribuțiile de împuternicit în ce privește tratativele de pace cu Rusia, în problema Principatelor Dunărene, din perioada dintre întrevederile ruso-franceze de la Tilsit și Erfurt, la acest din urmă congres hotărându-se cedarea Principatelor Rusiei. Însă marele vizir Mustafa-Pașa
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
160.000 taleri în total. La data de 5 ianuarie 1809 , ""membrii divanului Țării Românești: mitropolitul, episcopii Râmnicului și Buzăului, M. Kretzulescu ban, C. Filipescu vistier, R. Golescu vornic, I. Ralet logofăt și C. Dudescu logofăt, mărturisesc și ei că dragomanul Manuc a arătat în mai multe prilejuri, pe vremuri furtunoase, fără cel mai mic interes, și chiar cu primejdia vieții sale, sentimentele sale binevoitoare, făcând mult bine țării noastre și neamului nostru. A dăruit 60.000 lei, pe care-i
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
și august 1796 - decembrie 1797 și în Moldova: decembrie 1786 - 19 aprilie 1788. Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în țară și s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porții. A fost un om foarte învățat și dornic de reforme. Prima investire s-a făcut contrar voinței boierilor munteni, care potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră „ca domn al lor pe Ștefan Prascoveanu”. A alcătuit
Alexandru Vodă Ipsilanti () [Corola-website/Science/299481_a_300810]
-
vinde partea sa de avere, constând în hanul Câmpineanu, situat pe podul Mogoșoaiei în mahalaua Doamnei, peste drum de casele baronului Ștefan Meitani (azi prefectura poliției). Cumpărători erau Petrache (Petros) Serafim și fratele său Dr. Ioan Serafim. Petros Serafim fusese dragoman (traducător) pe lângă ambasada Franței la Constantinopol, În 1812 el fusese trimis ca tâlmaci pe lângă Napoleon Bonaparte, în timpul campaniei sale din Rusia. După înfrângere, a avut intenția de a se întoarce la Constantinopol, dar s-a oprit la București, unde s-
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
fratele său și s-a distins în lupta contra holerei din 1831. În 1843, Xavier Villacrosse, un arhitect catalan care își făcuse studiile în Franța și care fusese numit arhitect șef al orașului București s-a însurat cu Polixenia fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea din spre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Vilacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului. Ulterior, partea
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
lumea episcopilor ortodocși. Unii dintre membrii acestor familii, care cuceriseră o mare influență politică și adunaseră averi considerabile în cursul secolului al XVII-lea, ocupau funcții administrative foarte importante în Imperiul Otoman. Din 1669 până la 1821, fanarioții au servit ca dragomani (translatori) ai Sublimei Porți și ai ambasadelor străine. Alături de demnitarii bisericii și de funcționarii locali din provincii, fanarioții reprezentau clasa conducătoare greacă în timpul dominației otomane până la izbucnirea războiului de independență al Greciei. În timpul acestui ultim război, fanarioții au jucat un
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
al revoluționarilor, care a fost convocat în șase ședințe între 1821 și 1829. Între 1711/1716 și 1821, unii dintre fanarioți au fost numiți domnitori (voievozi) ai Țărilor Române Moldova și Țara Românească, de obicei ca o promovare pentru funcționarii dragomani. Această perioadă este cunoscută în istoria României ca epoca fanariotă/domniile fanariote. După cucerirea Constantinopolului, când sultanul Mahomed Cuceritorul i-a luat locul "de facto" și "de jure" împăratului bizantin ca suveran al creștinilor imperiului cucerit. Sultanul a recunoscut Patriarhul
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
numi și în Muntenia un domnitor nepământean a fost luată după ce domnitorul Ștefan Cantacuzino s-a aliat cu comandantul militar habsburgic Prințul Eugeniu de Savoia la începutul Războiului Ligii Sfinte. Persoana care era ridicată la demnitatea princiară era de obicei dragoman-ul șef al Sublimei Porți,fiind prin aceasta familiarizat cu politica guvernului otoman. Noul principe, care obținuse funcția sa în schimbul unui plocon consistent, (un obicei care era mai vechi), pleca în noua țară în care fusese numit, și a cărei
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
boierul Merișescu. Planurile teatrului au fost elaborate de arhitecții Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik. Construcția a fost încredințată arhitectului vienez A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Villacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului Macca-Villacrosse. După
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
Moldova era desigur), Poarta numește la Iași ca domnitor pe „un om de încredere”, care nu și-a plătit domnia cu pungi de aur, ci dimpotrivă fusese plătit de turci, pentru a-și duce cu bine misiunea la sfârșit. Fusese dragoman al Porții, probabil reprezentant al fostului domnitor al Țării Românești, Constantin Hangerli (1797-1799), fiu, frate sau văr al acestuia și fusese trimis ca domn în Moldova într-o perioadă delicată pentru Turcia, într-o situație internațională tulbure, pentru că știindu-l
Alexandru Hangerli () [Corola-website/Science/304795_a_306124]
-
a fost angajat de Zaher Iskandarani, arestat preventiv pentru contrabandă. De-a lungul timpului a pledat în dosarele inculpaților Gabriel Bivolaru (fost deputat PSD, acuzat de fraudarea BRD cu circa 2.000 de miliarde de lei vechi, sumă actualizată), Vladimir Dragoman (fost director la Petrotel, acuzat de afaceri ilegale cu petrol), Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al apărării și apoi al industriilor, Liviu Valentin Viclea, închis pentru devalizarea BTT, omul de afaceri Dan Tartaga - dispărut după ce a fost condamnat pentru ucidere
Ion Neagu (avocat) () [Corola-website/Science/305289_a_306618]
-
și medicină la Universitatea din Padova, cu Cesare Cremonini. Profesor pe lângă comunitatea greacă din Veneția (1609-1614), apoi în Cefalonia (1614-1620) și la Zanta (1620-1625). Numit de Kyrillos Lukaris, de care era apropiat, director al Academiei Patriarhale din Constantinopol și Mare Dragoman al Patriarhatului Ecumenic în 1625, va păstra aceste funcții până în 1641, când părăsește definitiv Constantinopolul, fiind înscăunat de către patriarhul Parthenius I mitropolit de Arta și Naupactos. Ca urmare a unei campanii de denigrare condusă de Meletios Syrigos, acuzat de a
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
(n. 26 ianuarie 1925, Cluj - d. 20 august 2014, Nice) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român. S-a născut ca fiu al lui Gheorghe Balotă, avocat, originar din Banat, și al Adelinei (n. Dragoman). Urmează Liceul „Gheorghe Barițiu” din Cluj (1935-1940) și Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1941-1943). Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1947). Doctorat în literatură universală și comparată la Universitatea clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
Langeron (1763-1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de "Basarabia" la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.) Tratatul de la București din 16/28 mai 1812, încălca astfel practica
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de "Basarabia" la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.) Tratatul de la București din 16/28 mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
intrării în țară a trupelor. Țara Românească devenea în schimb independentă, iar lui Brâncoveanu i se garanta domnia pe viață. La începutul anul 1710 a preluat domnia Moldovei fiul Exaporitului, Nicolae Mavrocordat. Om de încredere al Porții, ca fost mare dragoman, misiunea lui era și să supravegheze relațiile dintre Țara Românească și Rusia. La sfârșitul anului, Mavrocordat a fost schimbat de Poartă pentru că nu era considerat în stare să oprească defectarea lui Brâncoveanu, fiind înlocuit cu Dimitrie Cantemir. Schimbarea vizirului Nu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
1782 de șetrarul Petru Cheșcu, fiind reparată în 1853 de prințul Alexandru C. Moruzi, care a refăcut catapeteasma. Prințul Alexandru C. Moruzi (1805-1873) era strănepotul domnitorului Constantin Moruzi (1730-1787) și nepotul domnitorului Alexandru Moruzi (1754-1816). Tatăl său a fost marele dragoman Constantin Moruzi (1786-1821). El s-a căsătorit cu Pulcheria Rosetti-Răducanu, cu care a avut trei fiice: La această biserică au slujit strămoșii compozitorului George Enescu (1881-1955). Străbunicul său, Enea Galin, era originar din Siminicea și a venit la Zvoriștea unde
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
Uniunii Artiștilor Plastici din România (secția de Arte Decorative). Este căsătorită cu artistul Vintilă Mihăescu, împreună cu care a organizat numeroase expoziții în țară și în străinătate. Austria; Galeria „Maitani", Orvieto, Italia; Accademia di România, Romă, Italia; „Bibliotecă Română", Paris; "Palazzo Dragomani” Castiglion Fiorentino; Galeria municipală Lucca, Italia; Galeria “Jaques François” Tourettes sur Loup, Franța; Internațional de Artă Digitală, Slovenia; din Slobozia, Muzeul de Artă Vizuală din Galați; Madrid, Spania; Palatul Parlamentului București; Galeria Căminul Artei, etaj București; Sală Palatului, în cadrul Festivalului
Viorela Mihăescu () [Corola-website/Science/316456_a_317785]
-
cu curuții. Din documente și inscripții se afirmă că biserica a fost zidită în anul 1791 într-o poziție frumoasă în mijlocul satului, cu cheltuiala credindioșilor dintre care s-au remarcat: Savu Banea, Petru Morar, Toma Petru, Ioan Banea Vornicul, Toma Dragoman și judele Simion Cloțan. Se spune că în perimetrul satului s-a găsit o comoară cu monede de aur rămasă într-un butoi de pe vremea turcilor, care a fost de mare folos în realizarea construcției. Biserica a fost construită din
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
al Moldovei (1760-1786). Este ctitorul Catedralei "Sf. Gheorghe" din Iași, unde a fost și înmormântat. Numele său de botez era Gheorghe. Era fiul boierului moldovean Teodor Călmașul, fost vornic al Câmpulungului. A fost fratele lui Ioan Teodor Callimachi (1690-1780), mare dragoman la Constantinopol în perioadele 1741-1751 și 1752-1758 și domnitor în Moldova (7 august 1758 - 11 iunie 1761), și unchi al domnitorilor Grigore Callimachi (11 iunie 1761 - 29 martie 1764 și 3 februarie 1767 - 14 iunie 1769) și Alexandru Callimachi (6
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
al domnitorilor Grigore Callimachi (11 iunie 1761 - 29 martie 1764 și 3 februarie 1767 - 14 iunie 1769) și Alexandru Callimachi (6 mai 1795 - martie 1799). S-a călugărit la Mănăstirea Putna, primind numele monahal de Gavriil. Cu ajutorul fratelui său, marele dragoman Ioan Teodor Callimachi, a fost numit arhidiacon al Patriarhiei Constantinopolului și apoi mitropolit al Salonicului (1745-1760). În februarie 1760, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a demisionat din funcție și s-a retras la Mănăstirea Putna, refuzând să dezlege afurisenia rostită de
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
de 17 ani, a urmat cursurile școlii din insula natală, care fusese înființată cu puțin timp în urmă de către tatăl său. La 30 ianuarie 1731 a plecat la Constantinopol, unde s-a bucurat de ajutorul și protecția lui Konstantinos Ventouras (dragoman al flotei la Înalta Poartă), care l-a introdus în cercurile politice influente din Fanar. L-a cunoscut astfel pe Constantin Racoviță, care l-a recomandat tatălui său, Mihai Racoviță - domn al Țării Românești la acel moment. În luna iunie
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
un conflict cu un preot creștin. Arhiepiecopul Aris Shirvanian, al , declară că el personal a fost scuipat de cel puțin 50 de ori în ultimii 12 ani. a cerut rabinului șef să ia atitudine împotriva acestor agresiuni intereligioase. Father Goosan, dragomanul șef al Patriarhiei Armene a Ierusalimului declară că „Știu că este vorba despre grupuri de fanatici extremiști Haredi care nu reprezintă opinia generală dar tot este scandalos. Totul ține de educație. Este responsabilitatea liderilor care se ocupă de educația religioasă
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
1744, în Țara Românească, domn pământean, nu venit din Imperiul Otoman. Constantin Voievod Racovitză, în 1763, și Ștefan Voievod Racovitză, în 1764, fiii lui Mihai Vodă Racovitză din căsătoria cu Elisabeta Cantemir, au fost principii Țării Române. Mihalache Racovitză (Mare Dragoman 1773), fratele lui Ștefan Voievod, a fost strămoșul lui Aurel. Aurel a fost cel de-al doilea fiu al soților Ion și Adela (născută Iurasco). Băiatul a dus o copilărie grea, rămânând devreme orfan de mamă, iar anii de școală
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
ajutat să înființeze o agenție prosperă de turism și transport. Floyd a locuit în casa nr.17 de pe strada Beer-Hoffmann de astăzi și după un timp s-a mutat la Ierusalim. Rolla Floyd a invatat limba arabă și a devenit dragoman, adică translator, însoțind în această calitate somități venite în Palestina, ca de exemplu împăratul Franz Josef al Austro-Ungariei și generalul american Ulysses Grant. Un alt colonist, Herbert Clark, a devenit reprezentantul firmei de turism „Thomas Cook” în Palestina și ulterior
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]