908 matches
-
în 1906), „Avântul”, „Însemnări literare”, „Solia Moldovei”, „Însemnări ieșene”. Cea dintâi carte de literatură este o culegere de nuvele, Sandu Hurmuzel (1916). Urmează Oameni și vremuri (1920) și Într-un colț de rai (1930), ambele adunând povestirile apărute în reviste, dramatizarea Catiheții de la Humulești (1938) și Tulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. M. a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
principalele teatre din România, precum și în Italia, Grecia, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Cuba, Ungaria, India, Cipru, Bulgaria, Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) și cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii și dramatizări pentru radio, cinematografie și televiziune. Sinteză între teatrul cu mesaj politic orientat conjunctual și teatrul bulevardier, întemeiată mai mult pe o replică scânteietoare decât pe profunzimea situației dramatice, piesa Ziariștii așază în prim-plan devotamentul tinerilor ridicați de jos pentru
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
familiar-teribilist, cu involuntare accente comice. Proză dau Eleonora Ionescu, Dinu Delacerna, C. Brândușoiu-Costești (fragmente dintr-un roman intitulat Neamul Mărculeștilor). Traducerile sunt ilustrate printr-un fragment din Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra, fără menționarea traducătorului) și prin câteva secvențe din dramatizarea făcută de Gaston Baty după romanul lui Dostoievski, Crimă și pedeapsă, în transpunerea lui Ion Argatu. M.V.
MIZERABILII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288194_a_289523]
-
romanești bine articulate și armate teoretic, o provocare adresată tradiției literare intimiste și mimetice, țintind redefinirea unor concepte ca sinceritate, autenticitate sau experiență. Paralel cu ambiguizarea relației dintre viață și scris, romanele ciclului Intermezzo se remarcă prin ineditul tehnicii de dramatizare a scriiturii. Rezultatul e un text cu identitate incertă, greu de atribuit fără rezerve fie ficțiunii, fie comentariului ei. În cărțile de critică, M. s-a ocupat intermitent de diferitele momente ale devenirii poetice. Un pivot important al demonstrațiilor sale
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
materialul didactic cunoscut până în prezent în școala tradițională (Cerghit, Iucu, Ionescu). În acest sens, amintim teoria lui Wilbur Schramm privind dezvoltarea succesivă și clasificarea mijloacelor de învățământ în patru generații: a) prima generație cuprinde demonstrațiile de obiecte, explicațiile la tablă, dramatizările, tablourile, hărțile, graficele, în sfârșit, toate mijloacele care nu necesită nici un fel de aparatură, fiind tot atât de vechi ca învățământul; b) a doua generație cuprinde mijloacele de învățământ legate de apariția tiparului; c) a treia generație cuprinde mijloacele de învățământ legate
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
cu privire la rolul protector al anxietății trăite înaintea producerii unei situații traumatice. Pacienți ai secției de chirurgie prezentând o anxietate moderată înainte de operație se revigorează mai bine și mai rapid decât cei care manifestă o anxietate scăzută (refuz) sau foarte ridicată (dramatizare). Se pare că doliul anticipat, care permite experimentarea în avans a reacțiilor emoționale, individul plângând dinainte o persoană iubită despre care știe că va muri curând, joacă un rol benefic. O cercetare efectuată de Chodoff et al. (1964), citată de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unui volum prezentat la concursul Editurii Fundațiilor Regale pentru tinerii scriitori needitați. Premiat, Întunecatul April este tipărit în 1937. Un an mai târziu, Editura Vremea scoate volumul de „nuvele” Trântorul. În același an, B. debuta pe scena Teatrului Național în dramatizarea Suferințele tânărului Werther. Rolurile intepretate în perioada următoare îi vor aduce consacrarea ca interpret de dramă. Concomitent, dă în „Universul literar” și în „Revista Fundațiilor Regale” ample cicluri care vor forma volumul Pe-o gură de rai (1943). După război
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Gyr, Octavian Goga, Aron Cotruș, Virgil Carianopol, Horia Stamatu, Valeriu Cârdu, Grigore Bugarin, George Drumur, V. Oprescu-Spineni, iar cu proză Cezar Petrescu (un fragment din romanul 1907), Nicolae Totu ș.a. În numărul 253 din 1938, se publică Suferințele lui Werther, dramatizarea romanului lui Goethe, semnată de Marietta Sadova și Lucia Demetrius. Revista conține numeroase articole de critică și istorie literară și, sporadic, o cronică literară semnată de Horia Stamatu, Dragoș Protopopescu, Ion Băleanu, George Todoran, Virgil Popescu. Sunt comentați favorabil scriitorii
BUNA VESTIRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
decisiv al ofensivei plănuite și pornite de Anghel cu mult înainte împotriva chiaburilor și a susținătorilor lor. Particularitățile acestui conflict, care corespund în bună măsură ascuțirii luptei de clasă ce are loc în vremea noastră la sate, explică structura dramatică (dramatizare de Liana Maxy - n.n.), antrenantă a majorității fazelor și episoadelor nuvelei, tăria ciocnirilor, mobilitatea situațiilor, ritmul accelerat al acțiunii, într-un cuvânt - faptul că nuvela e o adevărată «desfășurare» de forțe în luptă (...). Figura cea mai completă a nuvelei este
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui 1916). Astfel încât, prins în jocul de oglinzi verbale, fiecare actor este văzut aproape simultan din toate unghiurile. Perspectiva Vicăi Delcă asigură mereu contrapunctul, de un farmec indicibil, echilibrul ironic, distanțarea de riscul patetismului, în fine - culoarea și condimentele necesare. Dramatizarea făcută de Cătălina Buzoianu în 1986, surprinzător de reușită, a consacrat romanul și în ochii publicului de teatru, cel puțin două actrițe, Tamara Buciuceanu în Vica și Gina Patrichi în Ivona, devenind de-a dreptul întruparea pesonajelor. După un roman
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
pagină, titlu, ilustrație, până la observarea directă și inspirată a unor detalii, imagini de ansamblu etc.), expresivitatea (a fi evocator, a avea putere de sugestie, a alege cuvântul cel mai sonor și mai apropiat de realitate) și, nu în ultimul rând, dramatizarea punerea în scenă, gradualitatea descrierii, poziționarea naratorului în text, alegerea unor incidente care să trezească sau să relanseze interesul pentru lectură). Operațiuni descriptive de bază În orice descriere, indiferent de lungimea ei, apar câteva puncte obligatorii de trecere. Ziaristul le
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
feature prin consecințele ei: 27 de milioane de americani nu știu engleza suficient de bine pentru a citi eticheta de pe un flacon de pastile (Vicky Hay, 1990, p. 32). Un reportaj de acest tip se bucură de multe libertăți, inclusiv dramatizarea prin dialog, dar este supus și la anumite rigori: propoziții scurte și clare, o frazare necomplicată, economie în procedeele de expresivitate etc. Un asemenea articol combină tehnica știrii cu tehnica narativă. Iată un fragment dintr-un reportaj citat de Karen
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
au declanșat incidentul? Există și alte cauze ascunse? Ce interese sunt în joc? Logica textului trebuie să fie impecabilă, cu argumente crescătoare, în trepte. Tratarea exhaustivă a subiectului, salturile mari în timp și spațiu, mulțimea personajelor evocate, revenirile pedant explicative, dramatizarea inutilă, mulțimea cifrelor etc. reprezintă defecte mari, distrugătoare pentru orice anchetă. NOTE (1) Mic dicționar terminologic privind știrea de agenție (C.F. Popescu, 2003) Ante-fila. Text anticipativ și, prin aceasta, restrâns doar la anumite evenimente: sportive, electorale, politice sau culturale. Anunță
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de text) etc. -, construite pe parcursul învățării, adaptată situațiilor/cerințelor Nestructurante: elemente disipate care se acumulează 8. Tipuri de activități/procedee Oral Înțelegere (întrebare-răspuns, lecturi cu voce tare/de bază, exerciții de recunoaștere, itemi tip adevărat-fals) Expresii (întrebare-răspuns, repetiții, parafrazări, rezumate, dramatizări, jocuri de rol) Fonetic Ascultare, recunoaștere, explicații, corectări etc. Scris Înțelegere (strategii globale, strategii analitice) Expresii (exerciții de înlocuire, de transformare, de transpoziție, fraze de completat, exerciții cu aplicații gramaticale sau lexicale, redactări, disertații, argumentări, povestiri) 9. Dinamica internă a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cunoscute. Tipologia acestor activități culminante este practic nelimitată, ea depinzând de imaginația celor care au participat la proiect, de forma pe care o ia produsul final, de audiența căreia i se adresează și de scopurile pentru care se face activitatea: dramatizări, expoziții (desene, fotografii, produse ale elevilor etc.), prezentări (audio-video, postere, portofolii), redactarea unor documente sau dezbateri. Aceste activități culminante, organizate pentru a finaliza tema cross-curriculară sau anumite etape semnificative ale acesteia, sunt benefice pentru elevi din mai multe puncte de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
televizate din România, atât în ceea ce privește frecvența, cât și durata scenelor de violență, fie că avem în vedere violența ficțională, fie violența reală. Sunt diferențe între canalele publice (programe cu conținuturi mai puțin violente) și cele private (care exploatează mai amplu dramatizarea și spectacularizarea violenței). Violența televizată este tratată și inclusă în grilele de programare și în conținuturile programelor ca mijloc principal pentru captarea și seducerea îndeosebi a publicului adolescentin și a publicului tânăr. Graficul 2. Date sintetice Cum se remarcă, atât
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
postulării unor norme estetice ca universal valide. „Cultură a crizei”, a. vede în artă o experiență a falimentului și a crizei. Dacă nu există sau a fost epuizată, criza trebuie inventată. De aici accentuarea declinului „natural” al formelor tradiționale și dramatizarea paroxistică a simptomelor decadenței și epuizării lor într-o lume mereu în schimbare și tot de aici imposibilitatea stabilirii unui moment anume în timp pentru ceea ce a fost numit „moartea a.”: momentul unei asemenea morți este conținut în însăși nașterea
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Teatrului Alhambra în Liban și Egipt, tradusese libretul operetei Țara surâsului de Franz Lehár, în 1965, cu prilejul deplasării Teatrului de Comedie în Franța, face același lucru cu piesele Umbra de Evgheni Șvarț și Mușchetarii Măgăriei sale de Ion Lucian. Dramatizarea după Jules Verne, O iarnă printre ghețari, a fost transmisă la Radio București. În manuscris, în afara unor tălmăciri de versuri, din românește în franțuzește (de la V. Alecsandri la Tiberiu Utan) și din franțuzește în românește (de la Paul Verlaine la Paul
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
transmisă la Radio București. În manuscris, în afara unor tălmăciri de versuri, din românește în franțuzește (de la V. Alecsandri la Tiberiu Utan) și din franțuzește în românește (de la Paul Verlaine la Paul Fort), i-au rămas mai multe texte dramatice, câteva dramatizări și două piese scrise în limba franceză; de asemenea, un scenariu cinematografic. Memoriile lui, rămase în manuscris, poartă titlul 46 de ani de teatru. Câteva poeme alcătuite în franceză susțin partea sentimentală a romanului Al treilea (1943). Un „debut remarcabil
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
începe cu reforma radicală”), impus la conacul de la țară. În fabule și satire, nu lipsesc expresivitatea formală și pitorescul lingvistic. A. intră în istoria teatrului românesc odată cu prima reprezentație scenică, în limba română, în 1816, a pastoralei Mirtil și Hloe, dramatizare de Florian după S. Gessner. Reprezentația, cu o semnificație moral-educativă, s-a transformat într-un eveniment teatral și patriotic de răsunet. Pentru crearea unui repertoriu, el apelează la traduceri din Racine, Voltaire (Alzira), Goldoni (Camarierul di doi stăpâni), V. Alfieri
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
tradus, adaptat și localizat peste o sută de drame, comedii și vodeviluri. Cele despre care se poate afirma cu certitudine că îi aparțin sunt însă mult mai puține. Cea mai cunoscută dintre aceste localizări este Urâta satului, prelucrată după o dramatizare a romanului La Petite Fadette de George Sand. Transpunerile sale dramatice se conformează modei romantice a vremii (intrigi neverosimile, subiecte contorsionate, motivație psihică precară) și manierei vodevilului și comediei franțuzești de atunci. Efortul de a se apropia de realitatea națională
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
extrem de celebrei sale colecții on-line, plus o colecție personală de artă budistă - o colecție foarte rafinată și apreciată, aș putea adăuga - au fost Încredințați, prin testament, muzeului. Au urmat aplauze răsunătoare. Talentul Lucindei a fost mereu acela de a Îmbina dramatizările și exagerările cu fapte concrete și plate, astfel Încât discursul rezultat să fie credibil. Înainte ca aplauzele să devină asurzitoare, a ridicat o mână și a continuat: — Toate acestea Înseamnă o moștenire estimată la - o clipă, iată cifra - douăzeci de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul convertește tot acest substrat de melodramă în comedie prin jocul contradicțiilor, suprinzând
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ideologice (metafizica idealist-transcendentală). Metodologiile contemporane Trecând de la considerațiile elaborate în primul capitol la chestiunile expuse în acest prim paragraf cu privire la formele clasice ale gândirii filosofice, am putut observa o schimbare a tonului și a cadrului speculativ. De la problematizarea, și uneori dramatizarea, unei cercetări filosofice ce-și apăra propria identitate prin insistența asupra rolului ei de a arunca umbre de îndoială și de a purifica însăși cunoașterea științifică prin inserarea ei în problematica omului care își pune întrebări, s-a trecut la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]