4,691 matches
-
că teatrul, măcar el, a pășit altfel într-un nou mileniu. Deocamdată însă, cele câteva premiere în care teatrele bucureștene au deschis stagiunea, nu fac eforturi să mă contrazică. De exemplu, spectacolul Cu capu' de nicovală, o adaptare după Fierarii dramaturgului sârb Milos Nicolic (o traducere de Veronica Lăzăreanu), spectacol în regia lui Horațiu Mălăele pe scena Teatrului Nottara. Aflat pe o poziție echidistantă față de conflictul ce a măcinat acest teatru, Mălăele rămâne finalmente fidel unei trupe cu care a lucrat
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
Scrisorii pierdute". Chiar aceasta e ideea lui Steinhardt: că împăcarea din actul al IV-lea al piesei nu e o soluție facil-comică, așa cum au crezut criticii, dar, ca și aceea din finalul Telegramelor, dovada cea mai puternică a înțelegerii de către dramaturg a sufletului românesc. Scrie Steinhardt: "Actul al IV-lea este acela unde, pentru cine are ochi de văzut, urechi de auzit și inimă să-i bată, autorul Scrisorii saltă peste comedia de moravuri, peste genul realist, peste teatru, și ne
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
ea poate avea și binefacerile primeia. Să fiu sinceră, ca reporter Andersen mi s-a părut mai degrabă mediocru. E prea entuziasmat ca să fie și perspicace, iar descoperirile lui sînt relativ generice. Priza lui la elementul uman, însă, e remarcabilă. Dramaturgul din el, indiferent cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție fină a umanului, cu inevitabilul potențial de tragic sau comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
iar pe scriitor să fie critic. Cu tot citatul din Ezra Pound, concepția etalată aparține unui semidoct: "În perioade de criză, tulburi, unii condeieri să se așeze deasupra creației beletristice, intimidînd, prin ponegrire sau hăulire (sic!), activitatea unor poeți, prozatori, dramaturgi, clasici, nu de puține ori, și contemporani, mai ales... Cine se poate sustrage din fața unor asemenea calibani? E adevărat, există o cale de a scăpa de canibalismul critic - da, calea Ezra Pound! El a spus că nu trebuie luați în
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
piesei lui Vaclav Havel - Opera calicilor (Caruselul), publicată de Editura Unitext, alături de un Discurs la Parlamentul Europei. Deoarece piesa se anunță încă din subtitlu a fi o prelucrare după John Gay, e necesară o prezentare a operei inițiale a acestui dramaturg al Restaurației engleze. Considerată de Anthony Burgess drept "cea mai originală producție teatrală a vremii", The Beggar's Opera a cunoscut un succes de scenă unic în acea vreme; de la premiera din 29 ianuarie 1728, ea a fost jucată de
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
Bălan, am putut citi piesa Apocalipsa gonflabilă de Saviana Stănescu, lectură ce ne-a dovedit că Premiul Uniter 1999 e deplin justificat și că numele Savianei Stănescu, alături de cel al lui Vlad Zografi, se situează în fruntea grupului (restrîns) de dramaturgi români ai acestor ani. * Pe cerul web-site-ului e destul loc și pentru o revelație în proză: Adrian Alexandru (rețineți numele, vom mai auzi precis de el), cu nuvela - sau microromanul - Hilton, de o șocantă originalitate în construcție și scriitură (sugerăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
nu mai ai a împărți nici în clin, nici în mînecă cu el și după insolența purtării sale din urmă cel mai demn lucru e să nu-l mai primești". Să se fi petrecut episodul amoros cu Iuliu Roșca (vag dramaturg, cu o piesă reprezentată la Naționalul bucureștean, și frecventator al Junimei bucureștene), care anunță că se căsătorește cu Veronica, tot în acest interstițiu al ruperii relațiilor dintre Eminescu și Veronica? Să presupun, deși n-am probe documentare la îndemînă. Dar
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
său, se întîlnesc extrem de rar pe generice. Pînă și filmele studențești - venite din Cehia, de pildă, ca să luăm un exemplu proxim și accesibil, de la ultima ediție a Festivalului "CineMAiubit" - au de regulă indicative distincte, cu semnături multiple, pentru namet, scenar, dramaturg. Numai limba română n-a fost încercată în acest sens, rămînîndu-se la comasatul "scenariu" cu autor autarhic. Inutil se semnalează local, de vreo 30-40 de ani, pe toate căile, scris și oral, în varii împrejurări și instanțe, acest prim stigmat
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
un roman de specia celor pe care G. Călinescu le consemna sarcastic în perioada anilor '30". La capătul îmbelșugatului excurs ce nu l-a neglijat pe G. Călinescu critic al literaturii universale (Adrian Marino), pe poet (Ștefan Augustin Doinaș), pe dramaturg, publicist, un departament se dedică opiniilor generale ("gânduri") despre G. Călinescu, de fapt capitolele VIII-IX, unde citim și o directă implicare memorialistică a lui Dinu Pillat, reflexiuni despre om, cu girul maximei onestități: În scurtul răstimp cât i-am fost
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
spațiului, al unei anumite cromatici, al anumitor sonuri și fraze muzicale. Puțini sînt regizorii care au cheie la comediile lui Carlo Goldoni. Mai presus de toți, desigur, Giorgio Strehler ale cărui spectacole sînt tot atîtea studii teatrale, cercetări pe tărîmul dramaturgului italian. La noi, Vlad Mugur și Silviu Purcărete au realizat spectacole memorabile, dacă ar fi să amintim aici doar două: Mincinosul făcut după '89 de Vlad Mugur la Teatrul Odeon și Piațeta - antedecembristă - a lui Silviu Purcărete de la Teatrul Tineretului
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
dezagreabilă pe care o produce permanenta gratulație între ucenic și maestru, între notele lucrării și postfața lui V. Fanache. O lectură simbolică a operei lui Caragiale, așa cum propune Ștefan Gencărău, urmărește să arate "modul în care se realizează în opera dramaturgului, a creatorului schițelor și a nuvelistului deopotrivă o lume a reprezentărilor indirecte, o logică cu totul diferită de logica reprezentărilor comune". Dacă lumea caragialiană are ea însăși o structură ambivalentă, numărul poate da indicii cu privire la partea nevăzută, mai mult, este
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
Nicolae Manolescu La prima vedere pare forțată asocierea dintre personajul Furtunii lui Shakespeare și talibanii afgani aflați de cîtva timp în centrul atenției întregii lumi. Se pare că dramaturgul elisabetan a avut drept sursă pentru Caliban (fiu al unui demon marin, pește sau amfibie) eseul lui Montaigne despre canibali, schimbînd, în numele personajului, două consoane între ele. Talib înseamnă în arabă student coranic. în timpul războiului împotriva sovieticilor, studenții teologi de la
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
al cuvîntului capabil "să vadă idei", să vizualizeze ceea ce se rostește pe scenă, deci puterea cuvintelor și forța imaginii, o explorare interioară plecînd de la audibil la vizibil, prin ce auzi și îți imaginezi, prin efectul trompe-l'oeil. În cazul dramaturgului insular este vorba despre geniul ce i se recunosc fățiș. El nu se poate plînge de propriul destin literar, ajungînd să se lamenteze că are și inamici declarați precum Robert Greene, oricînd dispus să-l denigreze fără alt motiv decît
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
istoriei și o fatalitate căreia nu i se pot sustrage nici măcar șefii de stat. Primăvara trecută, iubitul meu profesor Ilie Gyurcsik îmi trimitea de la Paris o ilustrată care, sub chipul leonin al lui Samuel Beckett, avea următorul citat din marele dramaturg: "Quand on est dans la merde jusqu'au cou, il ne reste plus qu'a chanter". (Pentru puținii ne-francofoni din România, traducerea, sub formă de mioritică dilemă existențială, ar suna astfel, firește, în stilul școlii lui Romulus Vulpescu: Când
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
1884, de pildă, la Regia Monopolurilor Statului (unde se încurcă cu o Maria Constantinescu, din a cărei legătură se va naște Mateiu I. Caragiale, care își va antipatiza, puternic, tatăl, deși acesta avusese grijă de el). Norocul, mare, al neîntrecutului dramaturg, e că, în 1885, îi moare Momuloaia, mătușa sa, moștenind a șasea parte din însemnata ei avere. Din asta va trăi de acum înainte decent și din resturile moștenirii mărite prin moartea surorii sale Lenci. Se desțărează, în 1905, la
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
a sfîrșitului/începutului de an) 97-98 din ianuarie, Observatorul cultural este cu ochii pe românii de la Paris. Cităm, fără comentarii: �~n toamna anului trecut, în funcția de director al Centrului Cultural din Paris a fost numit Virgil Tănase. Prozator și dramaturg, emigrat la Paris după performanțe literare modeste în România, el s-a făcut cunoscut mai ales cu ocazia unui mult-comentat episod politic din anii '80, cînd a făcut mărturisiri poliției franceze despre un plan al Securității regimului Ceaușescu de asasinare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
scria în 1957 lui George Sorescu, iar în ianuarie '58 mărturisea: 'am foarte multe planuri de viitor (fabule, cîteva piese într-un act), însă deocamdată nu prea am timp.' A avut totuși timp și astăzi avem un Marin Sorescu poet, dramaturg, prozator și critic literar.
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
la el au uitat de ce anume a început". Istorioara e specifică celor incluse de Jean-Claude Carrière în Cercul mincinoșilor (Povești filosofice din toată lumea) retipărit la Humanitas, noiembrie 2001 (prima ediție, 1999, a stârnit un foarte viu interes pentru scenaristul și dramaturgul care lucrase cu Bunuel, Milos Forman, Jean-Luc Godard, Peter Brook și care s-a revelat, în ultimul deceniu, ca pasionat al filosofiei orientale). E specifică, fiindcă nu poate fi definită ca aparținând unei anume culturi - în pură tradiție a oralității
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
Caragiale reflectînd la natura scriitorului în această lume în legătură cu Eminescu. Dar problema aceasta, problema artistului, este o problemă care-l urmărește mai insistent pe Caragiale în această vreme". Cred că Tudor Vianu avea dreptate, tranșînd definitiv formula celebrului necrolog-eseu al dramaturgului. E o contribuție pe care editorii de azi ai lui Caragiale, deschizînd-o sau redeschizînd-o, o aduc la curmarea unei controverse mult îndelungate. Și se cuvine, de aceea, să le mulțumim încă o dată. Dar, iată, o mostră pentru identificarea de către bunii
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
european și american. Dintre volumele sale cele mai cunoscute amintim "Hugh Selwyn Mauberley" și "Cantos", precum și numeroase eseuri dedicate poeziei medievale provensale și italiene, dar și contemporanilor săi James Joyce sau T.S. Eliot. 8 T.S. Eliot (1888-1965). Poet, critic și dramaturg, născut în Statele Unite. Poemul său, "The Waste Land", este una dintre marile izbânzi ale poeziei moderniste, iar drama "Moartea în catedrală" rămâne o capodoperă a teatrului de idei. 9 Robert Brasillach (1909-1945). Romancier și ziarist francez. Executat pentru atitudinile și
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
folosește deloc portretul fizic și moral al personajului. Acestea au, desigur, o viață interioară. Dar se oprește la planul organic, apropiindu-se, prin aceasta, de naturalismul european, ceea ce e valabil și pentru O făclie de Paște, singura nuvelă în care dramaturgul a tratat un caz. Iar stilul indirect liber, pe care scriitorul l-a introdus la noi, este tot o trăsătură a naturalismului european. În autorul Momentelor Vianu identifică mijloacele de a-și vedea și auzi eroii. De aceea nu este
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
ex aequo filmelor O zi din august de Konstantine Giannaris (comedia tristă a mai multor familii tarate de lipsa comunicării reale) și În căutarea morfinei de Yannis Fragas (trecerea violentă a unei fetițe la condiția de femeie). Asociația elenă a dramaturgilor a acordat premiul pentru scenariu filmului Fantoma unei șanse de Vangelis Seitanidis (tribulațiile unui medicinist exmatriculat care-și încearcă norocul la ruletă unde se-ndrăgostește și are de-a face și cu mafia și cu un lider sindical). Premiul de
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
prilejul să cunoască direct nume strălucite ale literelor elene actuale (poeții Takis Varvitsiotis, decanul de vârstă al scriitorilor din Salonic, membru al Academiei Internaționale Mihai Eminescu, Titos Patrikios, numit de curând președinte al Olimpiadei Culturale și Hristoforos Liontakis, prozatorul și dramaturgul Kostas Mourselas), dar și reprezentanți ai generațiilor mai tinere (poeții Athanasios Vistonitis, Athina Papadaki, Haris Vlavianos, Thanasis Lambrou, prozatoarea Lia Megalou-Seferiadi). Lirica cipriotă a fost reprezentată de Kyriakos Haralambidis (a cărui operă a fost încununată cu Premiul de Stat pentru
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
lumea. Ar fi observat că expresivul și ironicul cap al bibicului a fost așezat pe un trup ce nu-i aparține. Al cui să fie oare? Al lui Lenin, fraților! Numai în Istoria ieroglifică mai întîlnim asemenea alcătuiri: capul unui dramaturg, poate cel mai important al nostru, stă pe trunchiul unui dictator, comunist și criminal. Pentru cine o fi mai greu să conviețuiască cu celălalt? Pentru Lenin sau pentru monșerul Caragiale? Hoții ăia poate n-au fost chiar niște ignoranți. S-
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
murală a tinerei Anca Benera. Și zîmbetul modest, dar fericit, al Nonei Ciobanu. Tinerii voluntari sînt plini de solicitudine, doamna Tavitian își așteaptă cîțiva invitați. Este o intimitate plăcută și discretă. Spectacolul Orgasm este practic un monolog stratificat în care dramaturgul Vlad Zografi suprapune cupluri: femeie - bărbat, teatru - societate, comunicare - non-comunicare, bolnav - sănătos. Sînt straturile, în secțiune, ale unei felii de tort care, pînă la urmă, se topește în gură și devine unul și același lucru: lumea de azi. Și "starea
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]