755 matches
-
diseară? m-a întrebat. El tot încerca, trebuia să recunosc asta. Nu. Și acum te rog să mă scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toate astea ar fi fost o orgie; îmi amintea de filmul acela cu Clint Eastwood, Coogan’s Bluff. E acolo o scenă faimoasă într-un club de dimensiunea unui teren de fotbal, toți îmbrăcați mortal - mai ales în lucruri croșetate -, drogați până-n măduva oaselor și tăvălindu-se pe podea. Dar acum eram în nouăzeci și nu mai făceam asta; luăm droguri ca să ne iubim vecinii, nu ca să ne culcăm cu ei. Muzica era tare acolo sus, cu ritmuri nesfârșit de schimbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spus. După cum ai spus, nu am nici o dovadă... —Tu l-ai omorât și pe James! a zis Suki, dându-și seama dintr-odată de ceea ce fusese evident pentru ceilalți de ceva timp. De ce l-ai omorât? — Aflase că Charles se droga, a răspuns Belinda. Charles lua bani de la el și lui James nu-i convenea. I-a spus lui Charles că nu mai plătește pentru că acum erau chit, și își voia banii înapoi. Când a murit Charles, James a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
niște folie de bucătărie, ruptă, resturi rămase din fumatul drogurilor și un pachet desfăcut de o hârtie aderentă, plus o oglindă cu câteva linii pe ea, deja pregătite. —Ale ei și ale lui, am comentat. Nu-l văd pe Dominic drogându-se, dar nu se știe niciodată. Cum o fi reușit să facă pozele alea? I le-am dat lui Sebastian. Cred că a avut o cheie de la casă, a sugerat. I-o fi dat Belinda una sau o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exact ca ultima dată când o văzusem, desfigurată și umflată, complice a tot ceea ce ura, și mi s-a făcut rău. Dădusem greș. Nu reușisem să o scot dintre cioburile de sticlă. Belinda nu mă interesa; probabil avea să se drogheze până la moarte, și cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru mine. Calmantele îmi rămăseseră blocate în gât, trimițând valuri de gust amar, acid, în timp ce se dizolvau. Tușind, m-am așezat din nou și am mai luat o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aș vrea să vii și tu mai des cu mine. Elisa e doar o drogată prostuță care din Întâmplare știe unde sunt cele mai tari petreceri, atâta tot. Ticălosul! Avea tupeul să stea acolo și s-o facă pe Elisa drogată printre dinții ăia Încleștați, În timp ce maxilarul inferior Îi tremura atât de tare Încât părea legat la electrozi. Penelope știa o grămadă de lucruri pe care noi nu le știam - cum să Împacheteze cadouri, cum să scrie bilete de mulțumiri, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă indusese În eroare când i-am pus pe mine și m-am uitat În oglindă. Coloana sonoră de la „Hotel Costes“ bubuia din niște ecrane plate, ca niște plasme, care atârnau dintr-un perete exterior, În timp ce oamenii dansau, fumau, se drogau, molfăiau sushi și-și făceau ochi dulci unii altora, alternativ. Mă tot uitam spre ușă după Elisa, temându-mă că n-o să ne găsească pe terasă și până la urmă i-am trimis un mesaj cu instrucțiuni. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nas și nici un pic de mâncare și să dea colțu’ În scaunul meu, că eu o să am grijă de ele. După părerea mea, e la fel ca și cu drogații cu heroină: nu-mi pasă câtuși de puțin dacă te droghezi, frate, dar nu face supradoză În casa mea, pentru că atunci devine problema mea. Știi? Am aprobat. Lumea are noroc că există un tip atât de sensibil ca Marco, m-am gândit. — Unii o pățesc mai rău ca mine, totuși, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ăla drăguț. Cum Îl chema? Adam? Andrew? Îmi aduc aminte că era foarte deștept și articulat“, turuise el, fără vreo undă sesizabilă de sarcasm. Ăsta era modul subtil al tatei de a glumi doar cu mine. Avery fusese atât de drogat la cină Încât avusese dificultăți să răspundă la Întrebări simple, cum ar fi ce studia și unde se născuse. Deși nu-i mai văzuse pe Avery și Penelope de ani Întregi, tata tot mă mai suna din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o cunoșteai de peste opt ani deja. Nu, cred că micul editorial de mâine n-o să pomenească nimic de tine și Avery. Va fi mai degrabă o poveste minunată despre cum am furat eu bacșișurile de la bar sau cum m-am drogat cu dansatorii sau cum am făcut sex În grup cu fotografii, nu-i așa? Amândoi s-au holbat la mine. Abby a vorbit prima. Ce tot spui, Bette? Ești absurdă. —O, chiar așa să fie? Interesant. E destul de regretabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu voi fi Procuror Șef și McPherson va fi locotenentul guvernatorului. Te interesează?” Mâna dreaptă a lui Ellis Loew rămăsese întinsă pe masă; Dudley Smith i-o strânse, numai zâmbete. Mal recapitulă lista cazurilor pe care le cerceta: o prostituată drogată din Chinatown, două omoruri nesoluționate în Watts, un jaf și un ADW la bordelul frecventat de mai marii de la LAPD. Prioritate redusă, nici o prioritate. Adăugă mâna lui la grămadă și zise: „Mă interesează”. Apoi grămada se dispersă; Dudley Smith îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
c-a făcut-o? Danny spuse: — Nici tu, nici Sultanii. Dar hai să încercăm ceva: își făcuse Goines vreun obicei murdar? — Poftim? Nu fă pe prostu’! Marfă, prafuri, prize, heroină... Managerul făcu un pas înapoi. Io nu angajez nenorociți de drogați din ăștia! — Sigur că nu. Tot așa cum nu servești nici tărie de contrabandă. Hai să încercăm altceva: Marty și femeile. — N-am auzit nimic nici de una, nici de alta. — Dar dușmani? Tipi care voiau să i-o coacă? — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era urmărit de întreaga audiență. — Sunt de la Șerif. E vorba de Marty Goines. Toboșarul îi răspunse: — Marty e curat. Tocmai a fost la dezintoxicare. O idee: era posibil ca un fost pușcăriaș să-și apere tovarășul. — Nu știam că se droghează. Saxofonistul pufni: — Doar câțiva ani, da’ s-a dezintoxicat. — Unde? — La Lex. Lexington State Hospital, în Kentucky. Are vreo legătură cu eliberarea lui condiționată? Danny făcu un pas înapoi, ca să-i poată cuprinde pe toți trei dintr-o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după ce au fost împreună? Nu, niciodată solo. Și am stat aici toată noaptea, dacă bănuiești că aș fi făcut-o eu. Danny dădu din cap. — Știi cumva dacă Goines consuma narcotice? — Nee! Era prea interesat de pileală ca să se mai drogheze. — Și cine îl mai cunoștea? Alți muzicanți? — Nu știu. Noi doar am flecărit de vreo două ori împreună. Danny întinse mâna. Healy i-o întoarse cu palma în sus, trecând de la salutul convențional la cel de jazzman. Apoi spuse: Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era într-atât de oribil încât trebuia să fie adevărat. Cu privirea fixată pe ochii lui Buddy Jastrow, Danny reconstrui crima în mintea sa. Asasinul îl întâlnește pe Goines undeva în zona cluburilor de jazz și îl convinge să se drogheze, în ciuda recentei cure de dezintoxicare a lui Marty. Buickul e gata pregătit, portiera a rămas deschisă, firele de contact sunt gata să fie conectate pentru o pornire rapidă. Merg amândoi undeva într-un loc liniștit, la o distanță egală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ale lui Goines. — Dă-i ’nainte, Chester. — Păăăi... Marty vindea țigăruici cu iarbă - nu prea bine, c-am auzit că l-au priponit, iar el era un nenorocit încrezut și-un jefuitor. Toți băieții cu șuste temporare și care se drogau furau. Ciupeau poșete de pe scaune sau de la mese, luau adresele oamenilor și ba n-aveai un baterist, ba n-aveai trompetă și tot așa, pentru că ei se foloseau de ce furaseră ca să jefuiască casele clienților. Marty făcea multe din astea. Solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din L.A. ar fi trebuit să scape de niște obiceiuri urâte, o puteau face aici pe gratis. Buzz se duse cu mașina până la porțile clinicii, gândindu-se la toate recomandările pe care le făcuse pentru sanatoriul lui Lux. Bețivi și drogați de la RKO evitau concedii sigure la pușcărie și publicitatea negativă pentru că dr. Terry, chirurgul plastic al vedetelor de film, le oferea adăpost - iar lui zece la sută. Una dintre recomandările făcute încă îi mai otrăvea sufletul: o fată care sucombase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
filme, întâlniri AA, întâlniri NA, întâlniri CA... —AA înseamnă Alcoolicii Anonimi? l-am întrebat pe Mike neîncrezătoare. —Exact. —Și NA ce înseamnă? —Narcomanii Anonimi. Ce naiba mai e și asta? l-am întrebat eu. —E același lucru ca AA, dar pentru drogați, mi-a explicat el. — Fugi de-aici! am spus eu teribil de amuzată. Vorbești serios? — Da, mi-a răspuns Mike privindu-mă ciudat. Oricât am încercat, n-am reușit să descifrez privirea aia. —Și CA? —Cartoforii Anonimi. —Și BA1? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Satisfăcută, m-am întors pe partea cealaltă hotărâtă să mă culc. Dar nu mă puteam opri să nu mă gândesc la el. Privind în urmă, mi-am dat seama că Luke fusese mereu teribil de nemulțumit din cauza faptului că mă drogam. Nu uitasem cum se comportase la petrecerea mea. Cât tupeu pe el să considere că nici măcar nu fusese invitat! Brigit și cu mine dădusem petrecerea aia la vreo două săptămâni după fiascoul de la Rickshaw Rooms. De fapt, fusese ideea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mă la ea, mi-am dat seama că era imposibil ca femeia aia să fi cunoscut măcar o singură zi de declin. Probabil că era o actriță pe care cei de la Cloisters o foloseau ca să încerce să-i convingă pe drogați că se pot vindeca. Dar pe mine tipa nu mă ducea. M-a întrebat dacă voiam să spun ceva și, luată prin surprindere, am bolborosit că nu voiam. Mi-a fost teamă să nu se supere pe mine. Dar Nola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spusese. A regretat că se spovedise, că se lăsase descoperit în fața mea. Așa că a încercat foarte rapid să reechilibreze balanța. —O să-ți fac o injecție, ești obișnuită cu injecțiile, nu-i așa? a chicotit el răutăcios. îmi place când am drogați ca pacienți. Majoritatea oamenilor se tem de ace! Ha, ha, ha! Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască să împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de unde să mai fac rost de-o țigară. Niciodată nu voiam să fac nimic altceva. Nu voiam să merg la film sau să ies la restaurant. Pentru că asta însemna să pierd un timp prețios în care m-aș fi putut droga. A făcut o pauză, după care a adăugat ca într-o doară: — Crezi c-am fost destul de rău? — Nu. Eram încă nedumerită. —OK, a spus el trăgând aer în piept. Le datoram bani tuturor cunoscuților și nu mai aveam deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am confruntat în viață. Când am venit aici, mi s-a spus că am nivelul emoțional al unui copil de doisprezece ani. De unde știau ei? Ce fel de sistem de măsurare au folosit? Pentru că de atunci am început să mă droghez. Nu te poți maturiza decât trecând prin toate nenorocirile pe care ți le rezervă viața. Dar, indiferent ce probleme aveam, nu făceam decât să le ocolesc. Așa că nivelul meu emoțional a rămas blocat la doisprezece ani. Ei bine, nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ca să-mi pun la adăpost propria piele am spus milioane și milioane de minciuni. Nu voiam ca oamenii să se supere pe mine. Chestia asta chiar că m-a dezamăgit. Ce slab era! —La ce vârstă ai început să te droghezi? m-a întrebat Chris luându-mă prin surprindere. Eu? Aveam vreo cincisprezece ani, am răspuns poticnindu-mă în cuvinte. Dar luam droguri doar la petreceri. N-am făcut niciodată vreunul din lucrurile pe care le-ai pomenit mai înainte. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]