3,110 matches
-
în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi închipui un miracol. Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult prea încordată ; am nervii întinși la maximum, în tot corpul. Odinioară îmi controlam perfect fiecare minut. Până la secundă. Și acum să stau și să aștept să lucreze drojdia ? Să stau cu șorțul pe mine, așteptând după... o ciupercă ? — Îmi cer scuze, mă aud zicând. Nu pot să fac asta. Pornesc spre ușa bucătăriei și ies în grădină. — Poftim ? Iris iese după mine, ștergându-și mâinile de șorț. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucătăriei și ies în grădină. — Poftim ? Iris iese după mine, ștergându-și mâinile de șorț. Ce s-a întâmplat, scumpa mea ? — Nu pot să fac asta ! Mă întorc spre ea. Nu pot să... stau pur și simplu răbdătoare, așteptând ca drojdia să-și facă treaba. De ce nu poți ? — Pentru că e o mare pierdere de timp ! Mă apuc cu mâinile de cap, frustrată. E o mare pierdere de timp ! Ca și toate celelalte ! — Și ce crezi c-ar fi mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu deschide ochii. Hai. Habar n-am ce vrea de la mine, dar închid ochii și-mi întind mâinile. Un moment mai târziu, simt că îmi pune în mâini ceva cald. Și că mi se ridică spre nări un miros de drojdie. Deschid ochii și văd în brațele mele o franzelă de pâine. Mă uit la ea de-a dreptul uluită. Arată ca o pâine adevărată. Ca o pâine adevărată, precum cea pe care o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de toate nivelurile și gradele. La Început nu au fost, cei doi Bulai, bogați. Ba, ai putea spune, că, mai-mai nu aveau după ce bea un pahar cu apă. Cu timpul, Însă, experiența li s-a dilatat, devenind un fel de drojdie, cu al cărei ajutor, gospodinele Își cresc aluatul, atunci, când vor săși facă plăcinte, ori gogoși, ori pâini de casă, ori cozonaci. Lumea li se adresa cu multă Încredere: și medicului și profesoarei. Le respecta munca, meseriile, și, ca urmare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
schimba prea mult lucrurile. Sexul era suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă? Acesta nu luase În calcul plăcerea; omul o descoperise, rafinînd-o pînă la esența ei perversă: alcoolul amorului. Sau parfumul. Sexul pentru procreație nu ar fi fost decît drojdia. Și numai după ce dospea; din drojdie Încă se nășteau copii. Fiii și fiicele lui Thomas nu erau zămisliți din plăcere; acesta le spunea adesea, În gînd, laboranzii mei. Fecundați În eprubetă, plantați În utere secrete, veniți pe lume cu identități
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă? Acesta nu luase În calcul plăcerea; omul o descoperise, rafinînd-o pînă la esența ei perversă: alcoolul amorului. Sau parfumul. Sexul pentru procreație nu ar fi fost decît drojdia. Și numai după ce dospea; din drojdie Încă se nășteau copii. Fiii și fiicele lui Thomas nu erau zămisliți din plăcere; acesta le spunea adesea, În gînd, laboranzii mei. Fecundați În eprubetă, plantați În utere secrete, veniți pe lume cu identități false, mințiți prin omisiune. Căutați acum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ci pentru a reînnoda firul acelei mari intuiții care a schimbat pentru totdeauna felul de a fi creștini și, în cazul nostru, de a fi dăruiți lui Dumnezeu prin viața consacrată sau prin intermediul ordinului sacru: să stai în mijlocul celorlalți precum drojdia în aluat, renunțând cu totul la atitudinea clericală a imunității și a privilegiului care generează condițiile esențiale ale oricărei forme de abuz. Din acest motiv ar fi frumos să cerem - pentru apropiatul centenar de la moartea fratelui Charles - canonizarea sa, chiar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine băutura, scotea acum drojdia cu degetul și o mânca. - Ce zici, Costache? îl stimulă Pascalopol. Moș Costache privi prudent în dreapta și-n stânga și apoi, ridicîndu-se puțin ca să vorbească mai aproape de urechea moșierului, șopti: - Și Aglae ce-o să zică? - Doamne, cum ești! se scandaliză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă doare, nu mai merge decât să mă frec cu gaz și să beau niște rachiu de drojdie. Stai să văd ce scrie aici, că mi-au căzut ochelarii de pe nas. Spune-mi, puică, n-ai mărturisit strîmb? n-ai călcat vreo făgăduință, care te-ai făgăduit lui Dumnezeu...? aș, de unde să faci tu de astea, găinușo, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în baza propriei vocații, indiferent în ce „stare” se prezintă și în ce formă se manifestă, „fie că vocația se verifică în viața contemplativă a unui convent, sau în acțiunea apostolică a unui preot sau a unui religios, sau ca drojdie în lume, într-un institut secular, sau în viața laică”. În plus, această chemare include și capacitatea de a se încrede în ceilalți, într-o relație care să dea sens și putere propriilor eforturi depuse pentru găsirea fericirii. Astfel nu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cultura abandonării și a excluderii celuilalt datorită caracterului său, a profesionalismului său, a culturii sale, a istoriei sale...: „de această excludere este lovită, în rădăcina sa, apartenența la societatea în care se trăiește, din moment ce în ea nu se stă în drojdia societății, în periferie, sau fără putere, ci se stă în afară”. Majoritatea persoanelor încearcă să elucideze astfel de dificultăți căutând cu precădere persoane de același tip, preferând asemănările în locul diferențelor. Atâta timp cât acest lucru este posibil, persoanele vor crede că au
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
îi poate da. Deci, omul este chemat să colaboreze, în conformitate cu istoria sa personală, la această creștere continuă”. Această fericire caracterizează unicitatea ființei umane, fiind o fericire tipică fiecărei vârste și, deci, diferită de la o vârstă la alta. Diferențele individuale sunt drojdia care revitalizează dorința de fericire ce se realizează în mod concret în istoria proprie, la orice vârstă, ținând cont de capacitățile dar și de defectele pe care le are fiecare și care se manifestă în întâlnirea cu ceea ce este diferit
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
vâslești, încălțat în Casa de Cultură a poporului și c-o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne face nouă semn... Cică de ce nu ne suim mai iute la ele și nu le ajutăm ca să le golim?! Hotărâră, judecând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când s-a auzit și că Lupeș Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din cartier, ce drojdea de obicei pîn' și pastele de dinți ale nepoților, amestecîndu-le în apă, ajunsese de-și spărsese singur, de disperare, sticla de rachiu de drojdie de ciment, s-a chitit fermecătoarea, pe care o cheamă Nicolici C. Maria, că fusese împins cartierul la capătul puterilor. Și ne-a convocat pe toți ca să ne strângem noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un alt gudulan, patru sticle de votcă, 250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe mai încolo, să vă tundeți în gură cu niște rachiu de drojdie, la bufetuțul "Ponositul", dar, în aceiași clipită, altul, aidoma cu cel de-al cincilea rege, se desparte de primul și soarbe și o ulcică cu Cotnari la o moldoveancă arzoaică, căreia îi scutură fofoloancele taman la Suceava. Nu poți ca să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ești, pută! - Al dumitale, îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o să-ți cadă dinții. Codoșul dădu din umeri și răsturnă mămăliga fierbinte pe un fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi lăsară și noului-venit. Un strat de drojdie pe fund și o bucată caldă de mămăligă, din care ieșeau aburii. 52 - Potolește, nenică! îl îndemnă ăl bătrân. Așa mămăligă nici la , mă-ta n-ai halit. Să-ți bați copiii! Lui Paraschiv îi era foame. Înghiți cu lăcomie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mai dragă Îmi este libertatea! Sunetul dulce al viorii acoperise ploaia de afară. Gheorghe striga la muieri să aducă mai repede ciorba de burtă. Cârciumarul așternuse dinaintea pungașilor o fată curată de masă și le turna în pahare o drojdie pricopsită, galbenă ca untdelemnul, cu un iz vechi, plăcut. Se împărtășiră și lăutarii, ca să capete puteri. Începură masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper, salată, roșii și brânză moldovenească cu bucăți subțiri de vinete și inimi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici se făceau afacerile, la un pahar de drojdie. Veneau toți lipscanii și telalii, de schimbau banii. Stere îi cunoștea pe nume, pe fiecare; mai se găseau și oameni noi. Cu ani în urmă, le cărase băutură acasă la neveste sau la ibovnice. Ce bacșișuri îi mai dădeau! Erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Banii câștigați tot la negustor în tejghea au rămas. I-a băut cu Spiridon și cu Chirică. Pe urmă cârciumarul a plecat la târguit, a umplut prăvălia cu făină și cu mălai, a cumpărat salam și zahăr, calupi de săpun, drojdie de bere, luminări de seu galben, o terezie cum trebuie și a scris și o firmă nouă: COLONIALE ȘI DELICATESE. La Stere. A așezat-o pe o rână a casei, să se vadă de departe. Au aflat vecinii, lucrătorii, gunoierii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subțire, sănătos. Se apropia de tejgheaua negustorului și cerea cu o voce puternică de se auzea până în fundul cîrciumii: - Coană Lino, dă-mi și mie o sticlă de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea: un cinzec. Privea drojdia veche, o amirosea cu nările hulpave, făcea din ochi nevestei. - Merge... Nu se așeza pe scaun, ca oamenii. El bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în groapă, zicea. Când e vorba să beau un rachiu, barim să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a venit moartea. Cum o fi? Ca un porumbel, sau ca o gîză?" Punea iar litra la gură și bea până-n fund... Cel puțin când oi muri eu, n-o să mai fie nevoie de spirt. Mațele mele stau bine-n drojdie. Acu vreo doi ani am fost la un doctor. Mi-era rău de nu mai puteam. Mi-a spus: "Să nu mai bei, c-ai să mori!" "Asta era", mi-am zis. Bine. Și-am băut mai departe. De murit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timp să se mai uite în dreapta și-n stânga, cum trecea vremea cu 192 podoabele ei, cu înflorirea și stingerea pomilor, cu sărbătoarea zăpezilor, iarna. Pleca dimineața, venea seara. Bucuria zilelor lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos a înviat dm morți Cu moartea pre moarte călcfnd... ,: Balul meseriașilor Se întorsese starostele, odihnit și cu poftă de treabă. Avea o fată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]