435 matches
-
un firicel, vrei?) PARASCHIV (Către INAMIC.): Ai tu așa ceva? INAMICUL (Către PARASCHIV: am, eu? se poate? am... uite... scoate din buzunar o sticlă metalică, iotă, ura! îhâhâhî.) MACABEUS: Ce are, ce are? INAMICUL (Către MACABEUS.): Am o dușcă, vrei o dușcă? MACABEUS: Vreau! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești grozav! (Către MACABEUS.) E grozav, are o sticlă la el. MACABEUS: Vreau și eu, vreau și eu! PARASCHIV: Să ne facem praf! INAMICUL: Așa, așa! MACABEUS: Să bem ca niște porci! INAMICUL: Mâine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ducem de aici. Ne ducem și le spunem adevărul... (Încet, la urechea lui MACABEUS.) Că ei nu știu adevărul... MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că mâine ne duce de aici, ne scoate... Că trebuie să le spunem adevărul... PARASCHIV (Trage o dușcă.): Așa zice? INAMICUL (La ureche, lui PARASCHIV.): Da, da... Trebuie să le spunem... Ei nu știu nimic, ei nici nu știu nimic, ei nu știu că se bat, ei nu știu pentru ce, de unde, cum... Nimic, nimic, nimic... PARASCHIV (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ei nu știu și că toată chestia e foarte simplă... că dacă ar ști și-ar vedea de treabă... Că-și scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu o să călcăm pe ochi... INAMICUL (Trage o dușcă, jubilează.): Da! Da! PARASCHIV (În transă.): Mai zice că dacă noi ne ducem pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să ne vadă și or să înțeleagă... Și că ei nu știu nici să miroasă o floare... Că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer, mulțumindu-i Domnului că încă îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i într-un gest larg de pomană în amintirea tuturor zilelor când țipam după o dușcă și nu aveam bani să o „consum“, am abordat tema băutului în zi de leafă. Erau șantieriști cei doi, lucrau la Casa Poporului care se construia nu departe. Câștigau bine. Erau din provincie și își omorau după-amiezile prin crâșme. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa mi-a venit, de obicei nu practicam mesaje de-astea subtile cu subsolul amintirilor, apoi am făcut ceea ce știam prea bine să fac când mă năpădeau frica, amintirile, remușcările, tristețile, mâlul vremii. Am închis ochii și am tras o dușcă, urmărind cum puturoșenia aceea îmi descoperă și-mi descrie interiorul. Hălăduia prin mine, de parcă gonea în căutarea sufletului. Dinspre Sf. Ilie Gorgani băteau clopotele. Chemau la cea de-a doua Înviere. 32tc "32" Nu știam atunci, discutând cu Trombă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la spate. Se uită În jurul lui, puse mîna pe cureaua care stătea pe un scaun și Îi legă mîinile cu putere. În cele din urmă, luă o ulcică vîrÎtă adînc pe un raft din colțul camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce echipajul putrezește Îngrămădit dedesubt... Rom, paturi curate, mîncare bună, ba chiar și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asumându-și toate meritele celor cinci băieți, în timp ce greșelile erau ale fiecăruia în parte. Ridică ochii și văzu în dreptul Școlii Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai trăgea mamă-sa câte-o dușcă. Își înfipse iar ochii în zăpada care, după ce se topise la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
intră omul să cumpere trei coți de postav, ori de pânză, ori niscai sare și chibrituri, sau gaz de lampă... pentru gospodărie, zicea crâșmarul, nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și soiuri de vin bun, aduse de pe la Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat vinu ista, măi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia-ți-o singur, că nu ești olog! Se vede că ți s-au înecat ceva corăbii! Bine că nu toate. Moș Pantalon soarbe berea și face cîte un "ah" după fiecare dușcă. Am auzit că se cam dau la tine? Este firesc. Foamea, lăcomia, duc la reacții virulente. Nu-s ei prea flămînzi. Lacomi, da. Dar ce ți-a trebuit să te bagi iar? Uite, sînt mai mare cu cinci ani ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
motive și înseamnă pe deasupra că ea poate găsi noi strategii complexe de-a mă convinge să folosească „banii noștri“ ca să cumpere te miri ce. Chiar dacă eu, desigur, n-aș încerca niciodată s-o împiedic să cumpere ceva. Am tras o dușcă din sticlă. — Încerc să-mi dau seama de ce vrei să cumpăr un hamac. — Pentru că te iubesc și nu vreau să ratezi nimic. — Și? — Putem să-l întindem între copacii din fața cortului și poți să stai în el și să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o contrazic și să fiu pregătit dacă izbucnește în lacrimi. Am scos o sticlă de Amstel din rucsac și i-am desfăcut capacul. Am tras o dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise ea. — Pentru ce? Nu cred că vreau să facem sex. — Asta nu contează. Un grup de pescăruși se avântară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a Ne-spațiului sau un străin care găsise una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să beți ceva? Întrebă el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nimic, mormăie acesta. Lucrurile pe care psihologia le numește abisale sunt niște moluște agățate sub stânci. Până și un turist dă de ele. Pentru Moby Dick trebuie altfel de pregătire, adaugă pictorul, dând vag din mână. Aurora mai trage o dușcă. Era din nou vară. Fata, care între timp nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
repede cu o sticlă pe fundul căreia mai licăreau câteva înghițituri de rachiu... Rusului au început să-i sticlească ochii ca motanului lângă oala cu smântână. A înhățat sticla din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o din loc. Cu pas mărunt, Hadarag a pornit după rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și inima îi bătea cu putere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
De când nu m-a mai ținut în brațe Toader al meu? He-he! Poate tocmai de dinainte de război!” În dimineața următoare, Toaibă parcă abia aștepta să ia o înghițitură din fiertura Dochiței... A dus sticla la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte pentru a arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
șapte. Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce, a slobozit un “daaa” șoptit și prelung... Îl urmăresc curios ca orice nepriceput în ale degustării vinurilor. Mda. Merită oboseala... Gustă și tu, vere, dar nu-l da de dușcă, ca pe orice poșârcă, ci ca pe o băutură nobilă, dătătoare de voie bună și inspirație, fiindcă “Vinul și muzica sînt adevăratul element din care orice poezie, iubire și bucurie izvorăște, pleacă și se întoarce” - cum susție J.W. Goethe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să guste din vin cu aceeași religiozitate ca la început. Abia acum îmi dau seama ce înseamnă să respecți această licoare și în minte îmi stăruie îndemnul ieșeanului după ce a degustat vinul: “Bea și tu, dar nu-l da de dușcă ca pe orice poșârcă”... În sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai putea să se împotrivească de fel. Făcea totul ca purtată de o mână nevăzută... Cu gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte babe, dar o dușcă de rachiu face minuni. Vrei chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre, că mă doare-n cot de părerea ta. Ha! H!a Ha! a izbucnit Pâcu într-un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut otopsia fimeii și ce îi aceea - a intervenit Ion Cotman, cu privirea luminată de râs. Până luleaua nu a scos fum, Pâcu nu s-a dat bătut. Pe urmă a pus mâna pe ulcica cu vin, a tras o dușcă bună și, cu o privire poznașă, din care se vedea că a întins coarda cât a putut mai mult, a pornit a vorbi: Păi de unde să știe bietul Halângă tâmplarul ce-i aceea otopsie? Nici vorbă. Da’ l-o ținut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]