1,048 matches
-
frumosule... Covrigul înghițit ceva mai devreme făcu o încercare de a reveni la lumină, paralizat însă de lipsa de voință a psihiatrului care, anesteziat de surpriză, o lăsă pe doamnă să intre în cabinet și să fluture cu mătura pe dușumele și pe pereți. Eracle se așeză pe scaunul de piele de la birou și, fără să vrea, urmări cu privirile foiala vrednicei doamne. Remarcă linia fermă a coapselor, gambele ciocolatii care se iveau, cumva provocator, între halatul albastru și papucii de
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
Acasa > Poezie > Cantec > MĂSEAUA DE MINTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă doare măseaua... Ah, măseaua mea Mă frământ întruna jos pe dușumea... ce să-mi beau cafeaua? vai de mama mea! Le verific iară, nu dau de belea, doare și la rece, doare la fierbinte... gata, am găsit doare cea de minte... Nu vreau să o pierd, greu e fără minte, mi-
MĂSEAUA DE MINTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365955_a_367284]
-
o cutie de dero și cu o cârpă curată începu să frece cratițe, linguri, oale... nu ierta nimic. Terminând cu vasele din bucătărie, veni rândul lenjeriei și al hainelor. Goli șifonierul, sertarele toate, trase carpetele de pe pereți, adună covoarele de pe dușumea și, dezbrăcându-se până la piele, cum l-a făcut mă-sa, grămădi totul în mijlocul casei. Dădu drumul la robinete și începu să arunce sodă și apă fiartă peste tot acest talmeș-balmeș textil. Spărgând turbata noapte. zorile îl găsiră pe neobositul
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua. Așa se "tencuiau" și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală[2]. Cum spuneam, tata a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua. Așa se "tencuiau" și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală[2]. Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ziduri, dar cum altfel s-ar fi putut naște dorurile, dacă nu așa! Doar așa s-ar fi putut naște fericirea care suferise, și iubirea care dorise să-și ia tributul. Știu că de multe ori s-a surpat și dușumeaua de sub picioare, și-a trebuit s-o reparăm ca mai târziu să putem întregi totul cu forțe noi. Apoi ne-am dorit să punem și mobilă în casa sufletelor noastre, și chiar de nu aveam cu ce-o lustrui, știam
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
de orice comoară. Numai că... he, heee, ce credeți, acestea, ghinioanele deci, se mutară, o dată cu osul, în ograda poliției! Noaptea târziu, șeful de post, înconjurat de toți subalternii priveau îngroziți obiectul, își dădeau cu părerea și bușeau cu șapca de dușumea, că nu prea știau ce să facă, deoarece regulamentele nu prevedeau nimic în legătură cu fapte de genul acesta. De dat la câini nu puteau, deoarece părea făcut din piatră și oricum Decebal, câinele de serviciu, când a fost adus să adulmece
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
un zâmbet, proaspeți, cu uniformele într-o condiție impecabilă... de parcă nu ar fi tras la galere în ultimele 12 ore! „Kiitos!” le răspund, la rândul meu, tot în finlandeză, grație... „Google translate”! Valijoarele pe rotile fac un zgomot plăcut pe dușumeaua acordeonului de trecere de la avion spre clădirea aeroportului. Toți se îndreaptă grăbiți spre destinațiile lor. Unii coboară la Helsinki, precum guralivii mei colegi avion, alții sunt în căutarea sălii de transfer de unde vor pleca spre alte locuri din Europa sau
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
gura pe dinainte. Deci eram la Moscova, aveam timp berechet, „frigider ZIL” îmi cumpărasem și un „pâlisos”, aspirator CIAIKA, deasemeni. Cînd băgai CIAIKA în priză parcă zbura o excadrilă de avioane cu reacție, în schimb îți scotea și cuiele din dușumea. Mă întâlnesc cu prietenul meu din București Puiu Dragomirescu, de meseria lui... doctor de copii. Nu știu ce învârtea prin „Bastionul Păcii”, unde noi aveam o colonie de cîteva sute de „lucratori” din Comerțul Exterior și din MAE, adică Ministerul Afacerilor Externe
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
avem în casă. Ce aur, două verghete amărâte la degete. Intră în casă. O cafea, ceva, zic eu. Nu, mulțumim. Și încep să caute prin bibliotecă. Tovarăși, le spun eu, aurul nu se caută în cărți, aurul se caută sub dușumele prin pereți, prin tavan. Eram prost să-l pun în bibliotecă. Căutând ei prin sertare, dau de niște caiete studențești, pe care eu scrisesem un roman, se intitula „Priveghiul”. Vrem și noi să-l citim!-zic ei așa în glumă
O AMINTIRE SECURISTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346547_a_347876]
-
la fel cum mă cere țărâna; are poftă să nu mă dezlipesc de ea. N-am încotro, mă supun și-o urmez pas cu pas pretutindeni. Fără milă, Singurătatea mă izbește cu putere de zid și mă lasă lată pe dușumele. Nu-mi aruncă nici măcar o privire. E o stratagemă de-a ei, mă încearcă să vadă cât mai rezist lângă dânsa. Terapie de șoc, asta-mi aplică, se-ntrece cu gluma, nu se încurcă. Câtă suferință - tot atâta Poezie îmi
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
zbăteau în același tempo. Când a recunoscut‑o pe Amalia, a rămas blocat. Nu‑i venea să-și creadă ochilor. Ea se unduia în jurul unei bare verticale, cu ochii întredeschiși și cu buzele fremătând, cu părul despletit, lăsat să măture dușumeaua când trupu‑i se îndoia pe spate, în timp ce genunchii‑i strângeau bara aceea albă, lustruită de atâta frecuș. Preț de cinci minute a privit fără să clipească, orbit de furie și gelozie. „Ce face nenorocita asta acolo, băi frate! Cum
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
locuința nu se obosiseră să treacă neobservați. Florin “Momițe” privi în jur, aprinzând lumina: parcă trecuseră elefanții... fotoliile lui scumpe și canapelele de piele fină erau mutate de la locurile lor. Au dispărut banii: Seiful său blindat, marca Rotner-Tresor-Atlantis-Super, încastrat în dușumea, era larg deschis. Și gol, desigur! Urmează o scenă demnă de „Mizerabilii”lui Victor Hugo!”Jean Valjean o ocrotește pe Cosette, El-Coyote pe Maruca. Maruca nu răspunse. Îl privi un moment, încurcată, apoi aprobă din cap. El-Coyote se ridică și
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
care se construiseră în perioada interbelică în cartierele periferice ale Bucureștiului. O dormeză cu o cuvertură țărănească aspră, o măsuță și două scaune, șevaletul, dulapul plin de culori, gata să debordeze prin deschiderea ușilor la cea mai mică trepidație a dușumelelor de lemn, ceruite. Rafturile bibliotecii din colțul camerei erau pline ochi de cărți. Fereastra, spre strada tihnită și aproape necirculată, din spatele actualului stadion Dinamo, oferea o panoramă de acoperișuri, plină de farmec. Nu cred că există o ilustrare mai bună
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
gură. Un smoc de păr din bărba lungă și albă ca omătul intră în pahar. Câteva lacrimi, una după alta se rostogoliră, stingându-se în vinul rece. Din două înghițituri sorbi paharul. Mai turnă încă unul, vărsă câteva picături pe dușumeaua veche și plină de țărână și, după ce-și făcu semnul crucii, bolborosi ceva în barbă. - Dumneazeu să te odihnească, taică socru! Îngerii să fie cu tine, Măriucă! Și iar continuă ritualul de umplere și aprindere al pipii. În câteva
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
mult pe jos pentru a vedea orașul și obosit mă odihneam la o grădină de vară din Piață Română. Când ajung acasă mă întâmpină și mă invită să iau loc pe fotoliu și când mă așez arcurile au cedat până la dușumea. Discutăm despre fondul comun indo-european și i-am spus că vorbele ce sunt reconstituite în acest fond comun trebuie să le fi avut și dacii., idee neacceptata, dar spre surprinderea mea acad.Al. Graur mi-a spus că e logică
IN MEMORIAM ACAD. AL. GRAUR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369867_a_371196]
-
ai făcut domnule, tov.acad. a intrat în casa! I-am dat telefon și m-a rugat să-l scuz , după ce se spală puțin ne vom vedea peste 20 minute. Și iar m-am așezat pe fotoliul ducandu-ma până aproape de dușumea. Am discutat de -ale noastre, despre sponsorizările din țările capitaliste pentru lucrări de interes național, despre casă în care locuia. Eu am lăudat-o că e elegantă dar dânsul: Nu e meritul meu, ci al lui Valentin Lipatti, am cumpărat
IN MEMORIAM ACAD. AL. GRAUR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369867_a_371196]
-
patru inși care păreau din fresce vechi desprinși. Nu-i cunoșteam, nu știam cine sunt, mă suspendaseră între cer și pământ și-acoperișul îl stricară pentru mine. (Eu nu știam dacă e rău sau bine). Apoi m-au coborât pe dușumea, dar înăuntru nimeni nu era, și s-au retras încet, discret, dincolo. (Habar n-aveam ce caut eu acolo). Și-atunci, în al singurătății sunet am auzit o voce ca de tunet, ce cobora din Veșnicie-n efemer: Te iert
O VOCE, PATRU INŞI ŞI EU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368099_a_369428]
-
Criști avea în ochi o privire drăceasca, roșie, o voce metalică și un rânjet înspăimântător, la fel cu cel al Mariei, din vis. Cu sufletul plin de teamă, cu pulsațiile inimii halucinant de repezi, Ioana se prăbuși cu zgomot pe dușumea. Visul devenise realitate. februarie 2014 Referință Bibliografica: O apariție inexplicabilă / Cristea Aurora : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristea Aurora : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
brusc foarte speriată și dădu năvală în camera Sakurei. Keiko, mai înceată, se ridică și ea și se îndreptă spre ușa fetei. Tocurile de la uși o luaseră razna, iar pereții flambau în stânga și în dreapta în unghiuri de-a dreptul periculoase. Dușumeaua nu mai era orizontală, ci părea că trasează în aer segmente neregulate, într-un dans haotic, mișcând cu putere tot ce se afla pe ea. Tânguiala apocaliptică a pământului îngrozi pe toată lumea, iar vecinii, rezemându-se de pereți, se îmbulzeau
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Artista e frumoasă, suavă ca o hermelină. Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast farmec sonor îngemănat cu solemnul și voioșia... Pășește pe ea ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite, aduse din zestrea de acasă, de la Adjud, se înmlădiază cântând, ca o salcie, unduiește, cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
împrejmuită de un gard solid din piatră. Casa este construită în întregime din lemn. La parter are o pivniță, o magazie și un hambar. La etaj în centru se află salonul din care pornesc circular celelalte camere, care au jos dușumea și tavanul din lemn sculptat. Prima cameră cu vedere spre mare are tavanul de lemn cu romburi lucrate din stinghii, perdele țesute în război și reprezintă principalele ocupații ale Nessebarului: pescuitul, viticultura și vinăritul. Aici sunt expuse unelte de pescuit
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
imagina vegetând... Trecând prin dreptul unei uși întredeschise a zărit în interior o dâră de lumină difuzând prin mica fereastră cu geamlâcul mânjit. A pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele firave ale soarelui ascuns parțial de ziduri se izbeau în dușumeaua crăpată și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de dușumea. Între ferestruică și podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfățișa acum
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]