1,129 matches
-
pe episcopii cathari ai diocezelor din Franța (Robert d’Épernon) și din Albi (Sicard Cellerier); reînnoiește consolamentum-ul (consolamentum era numele investiturii cathare, după cum vom vedea) dat lui Marc, episcopul Lombardiei, care trecuse de la ordinul bulgar (bogomilism) la ordinul de Drugunthia-Dragovița (dualism radical); de asemenea, mai investește trei noi episcopi: Bernard Raimond pentru dioceza Toulouse, Guiraud Mercier pentru Carcassonne și Raimond de Casals pentru Agen78. În Lombardia, dualismul monarhian se dovedește mult mai puternic decît doctrina radicală (vezi, În continuare, capitolul 7
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Marc, episcopul Lombardiei, care trecuse de la ordinul bulgar (bogomilism) la ordinul de Drugunthia-Dragovița (dualism radical); de asemenea, mai investește trei noi episcopi: Bernard Raimond pentru dioceza Toulouse, Guiraud Mercier pentru Carcassonne și Raimond de Casals pentru Agen78. În Lombardia, dualismul monarhian se dovedește mult mai puternic decît doctrina radicală (vezi, În continuare, capitolul 7). După ce organizația catharilor din Provența a fost distrusă În urma unei cruciade și a căderii fortăreței Montségur la 16 martie 1244, n-au mai rămas din ea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În ciuda temutei Inchiziții, notarul Pierre Authié desfășura o activitate intensă În Sudul Franței. El primise consolamentum-ul În Lombardia, probabil În biserica numită „a francezilor”, și devenise monarhian. Doctrina sa Însă nu mai are aproape nimic de a face cu sumbrul dualism radical al albigenzilor din secolul precedent. Soarta catharilor italieni devine problematică după 1300. Hărțuiți fără răgaz, ei fug În Sicilia sau se pierd În Alpii piemontezi. După 1412 nu se mai vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate explică principala diferență dintre gnosticism și nihilismul existențialist: cel dintîi este optimist În exces, cel de-al doilea peste măsură de pesimist. NOTE 1. Numeroase definiții ale dualismului sînt date În lucrările lui Ugo Bianchi, de la prima ediție a cărții sale clasice Il Dualismo religioso. Saggio storico ed etnologico, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1958 și pînă la articolul „Dualism” din The Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măsură de pesimist. NOTE 1. Numeroase definiții ale dualismului sînt date În lucrările lui Ugo Bianchi, de la prima ediție a cărții sale clasice Il Dualismo religioso. Saggio storico ed etnologico, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1958 și pînă la articolul „Dualism” din The Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1987. Alte definiții se mai pot găsi În ediția a doua cărții lui Bianchi Dualismo (1983), În volumul său Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978 și În Prometeo Orfeo
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Erma di Brettschneider, Roma, 1958 și pînă la articolul „Dualism” din The Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1987. Alte definiții se mai pot găsi În ediția a doua cărții lui Bianchi Dualismo (1983), În volumul său Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978 și În Prometeo Orfeo Adamo: Tematiche religiose sul destino, il male, la salvezza, Ateneo & Bizzarri, Roma, 1976. 2. J.B. Russell, Dissent and Reform in the Early Middle Ages, Univ. of California Press, Berkeley, 1965, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
in the Early Middle Ages, Univ. of California Press, Berkeley, 1965, pp. 188-191. 3. Harold Bloom, Kabbalah and Criticism, Continuum, New York, 1983, p. 104. 4. Ugo Bianchi (Il Dualismo, pp. 194-197; Selected Essays, pp. 75-85) limitează aria de origine a dualismului la Asia centrală și de nord-est, Eurasia de nord, Australia, Oceania și Țara de Foc. Din Asia dualismul s-a răspîndit În America de Nord, Europa și Africa. Avem de a face cu o perspectivă genetică ce ar putea fi superfluă. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Criticism, Continuum, New York, 1983, p. 104. 4. Ugo Bianchi (Il Dualismo, pp. 194-197; Selected Essays, pp. 75-85) limitează aria de origine a dualismului la Asia centrală și de nord-est, Eurasia de nord, Australia, Oceania și Țara de Foc. Din Asia dualismul s-a răspîndit În America de Nord, Europa și Africa. Avem de a face cu o perspectivă genetică ce ar putea fi superfluă. Din pricina caracterului previzibil al reacției dualiste În fața lumii, aceasta nu trebuie limitată la anumite zone geografice. 5. În legătură cu Trickster-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
45-46), R. Pelton (African Tricksters, pp. 46-48), M. Linscott Ricketts (North American tricksters, pp. 48-51), L.E. Sullivan (Mesoamerican and South American Tricksters, pp. 51-53). 6. Potrivit unei asemenea definiții, America de Sud era considerată ca fiind, cu excepția Țării de Foc, lipsită de dualism. Totuși par să existe și În această zonă mituri dualiste al căror protagonist este o femeie; vezi articolul meu „Feminine versus Masculine: the Sophia Myth and the Origins of Feminism” În H.G. Kippenberg (ed.), Struggles of Gods, Mouton, Berlin, New York
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bogomiles (1925), trad. M. Ribeyrol, Maisonneuve-Larose, Paris, 1976. 8. Dragomanov, op.cit., n. 6. Firește că mitul dualist nord-american ar putea fi explicat drept un rezultat al migrării strămoșilor băștinașilor americani din Asia, Însă nu s-ar justifica astfel și absența dualismului din America de Sud. 9. Vezi Oskar Dähnhardt (ed.), Natursagen: Eine Sammlung naturdeutender Sagen Märchen Fabeln und Legenden, vol. 1 (1907): Sagen zum Alten Testament (reprint, Burt Franklin, New York, 1970), În special, pp. 1-36. Ultimii specialiști care au analizat aceste legende dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gnostiques et les Manichéens, 1947; reprint, G. Monfort, Brionne, 1982. 15. Bianchi, Il Dualismo; Selected Essays. 16. Raffaele Pettazzoni, I Misteri: Saggio di una teoria storico-religiosa, Bologna, 1923. 17. Tipologia lui Bianchi este cu siguranță cea mai temeinică morfologie a dualismului realizată prin metoda invarianților. Din nefericire nu este ireproșabilă. Eruditul italian afirmă că, În multiplele sale ocurențe, dualismul se caracterizează printr-o serie de constante, putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pettazzoni, I Misteri: Saggio di una teoria storico-religiosa, Bologna, 1923. 17. Tipologia lui Bianchi este cu siguranță cea mai temeinică morfologie a dualismului realizată prin metoda invarianților. Din nefericire nu este ireproșabilă. Eruditul italian afirmă că, În multiplele sale ocurențe, dualismul se caracterizează printr-o serie de constante, putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin metoda invarianților. Din nefericire nu este ireproșabilă. Eruditul italian afirmă că, În multiplele sale ocurențe, dualismul se caracterizează printr-o serie de constante, putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În momentul Judecății de Apoi, dualismul ciclic la reluarea situației
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Eruditul italian afirmă că, În multiplele sale ocurențe, dualismul se caracterizează printr-o serie de constante, putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În momentul Judecății de Apoi, dualismul ciclic la reluarea situației inițiale Într-un nou ciclu. Dualismul anticosmic atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În momentul Judecății de Apoi, dualismul ciclic la reluarea situației inițiale Într-un nou ciclu. Dualismul anticosmic atrage după sine devaluarea lumii, cel procosmic nu. Deși Bianchi ia În considerație și opoziția binară antisomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În momentul Judecății de Apoi, dualismul ciclic la reluarea situației inițiale Într-un nou ciclu. Dualismul anticosmic atrage după sine devaluarea lumii, cel procosmic nu. Deși Bianchi ia În considerație și opoziția binară antisomatic versus prosomatic, el nu o utilizează În tipologia lui În mod constant
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În momentul Judecății de Apoi, dualismul ciclic la reluarea situației inițiale Într-un nou ciclu. Dualismul anticosmic atrage după sine devaluarea lumii, cel procosmic nu. Deși Bianchi ia În considerație și opoziția binară antisomatic versus prosomatic, el nu o utilizează În tipologia lui În mod constant. Există Însă și exemple de dualisme care nu devaluează timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-un nou ciclu. Dualismul anticosmic atrage după sine devaluarea lumii, cel procosmic nu. Deși Bianchi ia În considerație și opoziția binară antisomatic versus prosomatic, el nu o utilizează În tipologia lui În mod constant. Există Însă și exemple de dualisme care nu devaluează timpul. După cum vom vedea În continuare (capitolul 9), dualismul lui Origen este prosomatic. Pentru a fi exhaustiv, Bianchi ar fi trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
procosmic nu. Deși Bianchi ia În considerație și opoziția binară antisomatic versus prosomatic, el nu o utilizează În tipologia lui În mod constant. Există Însă și exemple de dualisme care nu devaluează timpul. După cum vom vedea În continuare (capitolul 9), dualismul lui Origen este prosomatic. Pentru a fi exhaustiv, Bianchi ar fi trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualismul lui Origen este prosomatic. Pentru a fi exhaustiv, Bianchi ar fi trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Symbolic Classification, Univ. of Chicago Press, Chicago, 1973; Symbolic Classification, Goodyear, Santa Monica, CA, 1979; precum și controversata lucrare a lui Julian Jaynes, The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral mind, Houghton Mifflin, Boston, 1976. 25. Literatura cu privire la dualismul occidental nu constituie chiar o cantitate copleșitoare. PÎnă În prezent nu există nici un studiu care să cuprindă totalitatea conexiunilor dintre curentele Antichității tîrzii (gnosticii, marcioniții, maniheenii) și cele medievale (paulicienii, bogomilii, catharii). Prima lucrare amplă asupra mișcărilor dualiste medievale Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]