1,087 matches
-
Castaneda, pe care îl numește "pseudoantropo logist", sau chiar "șarlatan". În fine, o altă polemică avea să poarte cu reprezentanții școlii germane a religiilor : W. Anz, W. Bousset, R. Retzenstein sau F. Cumont, foarte preocupată de tradiția persană, de unde aduce dualismul gnostic. Pornit pe propriul drum, Culianu propune, de pildă, teza "tradiției culturale", pe cea a "transmiterii cognitive" prin tradiție, cea a lumii de dincolo, căreia i-a dedicat și o carte, republicată la Polirom, Iași, în 2012, este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
summum bonum reprezentat de unirea cu divinul, în ei și dincolo de ei, și imortalitatea, iar asta înseamnă că omenirea mai are o șansă : Orientul revine la putere, care pentru ei este sfîntă. Ambii poli cultural-civilizaționali cunosc și manifestarea unui alt dualism, respectiv dominația succesivă a principiului masculin și a celui feminin, chiar dacă înfățișările concrete sunt diferite, în căutarea idealului androgin. Din acest punct de vedere, la putere se ridică din nou principiul feminin, după o lungă perioadă de patriarhat. Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care pentru ei e sfîntă, nu înseamnă să îl domini pe altul, ci să te cunoști pe tine. Orientalii nu au făcut niciodată o distincție clară între produsele gîndirii și realitate. Ambii poli cultural civilizaționali cunosc și manifestarea unui nou dualism, respectiv dominația succesivă a principiului masculin și a celui feminin (noi suntem androgini). După o lungă perioadă de lupte patriarhale, la putere pare că emerge principiul feminin, vălul lui Isis este din nou aruncat asupra lumii. De pildă, în Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spre zările îndepărtate ale Nistrului, Tisei și Dunării. Totodată, începând cu Evul Mediu, Carpații au devenit o frontieră naturală pentru diversele nuclee regale și imperiale care s-au coagulat în Câmpia Panonică (de la regatul maghiar până la imperiul austriac și, apoi, dualismul austro ungar)24. Până la sfârșitul Epocii moderne, care s-a prăbușit în larma asurzitoare de mitraliere și obuze din Primul Război Mondial, Carpații au reprezentat una dintre cele mai longevive frontiere naturale din Europa 25. Europa, între agonie și speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din multe privințe, era superior Vienei. De altfel, pentru a supraviețui în fața Rusiei, Austria a ajuns, pe timpul lui Franz Josef, dependentă, pe plan extern, de Prusia (Germania, mai târziu) și a fost obligată la concesii interne față de Ungaria, prin înființarea dualismului. Unicitatea teritoriului Moldovei a constat tocmai în această poziție de contact între cele trei imperii ale vremii. Interesele ruso austriece s-au întrepătruns în istmul ponto baltic, fapt ce a condus la sacrificarea Poloniei și Moldovei. În schimb, Muntenia și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
al greco catolicismului (Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Mureșanu, Timotei Cipariu). Aceeași solidaritate națională, ce nu a ținut cont de diferențele confesionale, s-a manifestat cu putere și în vremea memorandiștilor (Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu, Rubin Patiția). Ridicându-se împotriva dualismului, memorandiștii au deschis drumul Marii Uniri. Sub tricolor, unirea Transilvaniei cu România și-a aflat desăvârșirea în solemna îmbrățișare frățească dintre Iuliu Hossu și Miron Cristea. Am putea spune că afirmarea noastră ca identitate națională și religioasă a fost marcată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ca și anumite facultăți mentale, deducîndu-se de aici faptul că libertatea umană este o iluzie. Dar nu totul de-pinde totuși doar de gene și neuroni. Așa cum arată autorul, "Dependența vieții mentale și spirituale de procesele biologice repune în discuție problema dualismelor tradiționale corp-suflet și materie-minte. Atît oamenii de știință, cît și teologii sunt preocupați să elaboreze teorii ale eului întrupat social, care să fie compatibile cu descoperirile neuroștiințelor și ale antropologiei și, de asemenea, cu viziunea biblică privind persoa-na ca sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tablou al pozițiilor și rolurilor sociale”) relevă deopotrivă „ordinea internă a unei culturi” și „ciorchinele de roluri” prin care personalitatea „înveșmântează individul”. În fapt, spune profesorul Geană, este vorba de un „sincretism semantic între «cultură» și «societate»”, reflectat și în „dualismul ’socializare - enculturare’”, într-o relație de tipul „formă-conținut”. Conceptul de „rol” evidențiază aici caracterul de „continuum psiho-socio-cultural al universului uman”, în planul identității individului (și deci al personalității acestuia) în cel al normelor de comportament (ce compun cultura), și în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
exprima bunul simț. Logica situațională la care apelează conceptualizarea Economiei trebuie interpretată dincolo de obiectualism și obiectivismul empirist în sensul că obiectul cunoașterii economice presupune implicarea, conștientă sau nu, și ca subiect și ca obiect în procesul de cogniție. Legătura acestui dualism de instanțiere are consecințe de genul problemelor descrise de Heisenberg (Heisenberg, 1971) în legătură cu măsurarea în lumea cuantică. Indeterminismul și incertitudinea (Broglie, 1980) în logica situațională pe care o folosim în studierea substanțierii contextelor în Economie fac regula jocului explicativ. Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mistici, a ajuns prin iluminiști să explodeze în varii direcții și substanțializări. Ceea ce distinge cunoașterea iluministă este dualitatea conceptuală în scopul raționalizării, ca formulă rafinată a preferinței pentru materie ca principiu care consolidează cunoașterea. Iluminismul concepe un câmp extins al dualismului configurat pe trepte ale înțelegerii ca expresie a opțiunii metodologice. Dispersia dualităților, care este provocată de Iluminism dincolo de contrapunerea inițială materie-spirit, trădează preferința pentru parte față de întreg, bunăoară, pentru corpuscul sau undă, unicitate sau ciclicitate, dat sau proces, element sau
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sau dependență, indeterminare sau coerență, individ sau societate, haos sau ordine, univers sau multivers, timp sau eternitate etc. Lunga enumerare a alternativelor de poziționare metodologică pentru consistența explicației, deși este obositoare, nu se sfârșește. Peste această enumerare incompletă a diversificării dualismului concepțional și metodologic, iluminismul rațional a frizat infailibilitatea în cunoaștere prin inventarea metaforei explicative a ceasornicului. Constituția și rolul oricărui obiect al cunoașterii au o predeterminare funcțională. Piesele „ceasornicului” sunt exact ceea ce trebuie să facă posibilă funcționarea. Explicația este o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
rolul oricărui obiect al cunoașterii au o predeterminare funcțională. Piesele „ceasornicului” sunt exact ceea ce trebuie să facă posibilă funcționarea. Explicația este o expresie a înțelegerii existenței în acel loc și în acea formulă a unei piese într-un mecanism implacabil. Dualismul se situează de astă dată pe terenul evitării complicațiilor explicative ale cauzei prime (substanța și structura lumii sunt date!) ce l-a chinuit pe Aristotel și a cauzei ultime pe care refuză s-o accepte viața însăși. Funcționalismul părților este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
transformată în suportul distribuirii lumii obiectelor, după criteriile treburilor publice. Evident că îndeplinirea noii funcții a presupus asumarea regulilor predictibilității cerută de așteptările sociale, ceea ce a făcut ca Economia să fie în realitate altceva, adică Politică. Tipologia cogniției Urmând calea dualismului, iluminismul rațional nu a obținut rezultate, ca esență a explicației, diferită de alte formule care i-au precedat sau succedat. Diferențele ar putea să fie doar la nivel referențial. Cogniția iluministă centrată pe rațiune, rațional și raționalitate, face parte dintr-
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cognitive cu blestemul de a legitima scopuri împotriva firii și împotriva intersubiectivității. Pentru a fi randamentale, părțile forțate de Economie să fie la un loc își sacrifică reciproc funcțiile naturale pentru a genera scopuri de consistență artificială. Și, ca și când acest dualism sacrificional nu ar fi suficient sieși, scopul este destinat să justifice, să legitimeze ordine. Acest lucru s-a întâmplat cumva firesc, întrucât ține de condiția umană. Economia însă duce firescul condiției umane, ca lege naturală a supraviețuirii, în zona maniheismului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu vedem în această ipoteză o voință de a evita recunoașterea surselor, a influențelor, a impresiilor marcante și determinante. Așadar, o istorie a ideilor sumeriene, babiloniene, egiptene, africane ar demonstra cât se poate de clar că grecii nu sunt inventatorii dualismului, ai opoziției dintre trupul-mormânt și sufletul-șansă, ai credinței într-o viață de după moarte, ai transmigrării sufletelor, ai metensomatozei. Toate acestea n-au ieșit din creierul unui Pitagora, planând în eterul ideilor pure din care nu trebuie decât să te servești
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
principiu care ne leagă de divin, de ceresc, opus altuia care ne leagă de trivialitatea terestră, nici o parte nemuritoare legată de divin opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile „suflet” și „trup”: sufletul și trupul țin de artificii ale limbajului care permit pur și simplu semnificarea, desemnarea și caracterizarea a două instanțe corporale, așa cum capul și corpul exprimă două părți ale aceluiași tot, independente
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un tratat intitulat Despre bucurie sau bună dispoziție. Totuși, aceste lucruri sunt de-ajuns pentru a remarca o aparentă contradicție: cum putea cineva să fie pitagorician și abderitan în același timp? Pentru că Pitagora susține exact contrariul a ceea ce susține Democrit: dualismul, desconsiderarea trupului, idealismul, spiritualismul, ezoterismul, nemurirea sufletului, metempsihoza, metensomatoza, idealul ascetic, renunțarea și alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului să se închine gânditorului Atomului? Nu vom ști niciodată, pentru că nu ne-a rămas de la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitatea - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lasă să alegi între două imposibilități (o viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
După ce Eudoxos fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... 2 Un platonician hedonist! Platonician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxos nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. 6 Moartea morții. În opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului, Aristip - de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separat, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipiană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nicio dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]