1,270 matches
-
cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile), legitimând o nouă interpretare, conform căreia liniile de forță ale coerenței de adâncime aparțin sensului și se sudează într-o complexă dualitate, atât a „personajelor” cât și a formelor, dualitate care funcționează și în comunicarea naturii profunde a Luceafărului. Astfel, opoziția Luceafăr-Hyperion configurează două lumi textuale ale omului, în care fiecare ipostază a eroului se încadrează armonic. Fața cu numele Luceafăr aparține
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile), legitimând o nouă interpretare, conform căreia liniile de forță ale coerenței de adâncime aparțin sensului și se sudează într-o complexă dualitate, atât a „personajelor” cât și a formelor, dualitate care funcționează și în comunicarea naturii profunde a Luceafărului. Astfel, opoziția Luceafăr-Hyperion configurează două lumi textuale ale omului, în care fiecare ipostază a eroului se încadrează armonic. Fața cu numele Luceafăr aparține lumii create, câtă vreme fața cu numele Hyperion
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
regresie mentală într-un trecut dramatic și traumatizant, care își pune amprenta asupra prezentului. Notabilă prin forța narativă și prin integrarea în tradiția prozei scurte fantastice românești este nuvela Muntele și treisprezecele. Totul se clădește pe o realitate antinomică, pe dualități multiple: munte-oraș, natură-om, prezent-trecut, birocratismul și lipsa de credință a orașului față de lumea plină de mituri și credințe a ruralului românesc. Treisprezece țărani vin la munte să cosească în urma unei înțelegeri scrise, care în cele din urmă nu va
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
la o parte, să declasăm și să nu canonizăm o serie de fenomene fizice și antropologice sau niște texte și niște opere literare și artistice pur și simplu fiindcă nu le-am putut clasa Într-o categorie preexistentă. O asemenea dualitate maniheică dăunătoare am Încercat și Încerc să deconspir Într-un seminar pe care Îl țin la master despre șamanismul postmodern al lui Castaneda. După cum știți, Castaneda a scris unsprezece cărți În care povestește că ar fi fost inițiat de un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în care goții au jefuit Roma) și, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al patrulea, în schimb, ultimele sale opere și concepțiile sale teologice și filosofice cele mai semnificative se adresează deja secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi făceau pe oameni să resimtă în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai ordinii vechi la a cărei destrămare asistau de-acum cu toții, au fost sesizate întâi de Augustin și au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, de-acum demascați: Cât este de util să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra Maniheienilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); Împotriva maniheanului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, această din urmă, care relua discuția în contradictoriu susținută în public, și stenografiată în același timp, cu un faimos preot manihean în august 392. În afară de acestea, în această perioadă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era a lui Apolinarie din Laodiceea; cf. aici, p. ???) și anume „o singură natură a Logosului întrupat”, ca și formula „unul din Sfânta Treime a pătimit”, propovăduită, așa cum vom vedea imediat, de către călugării sciți. Era susținută, astfel, în același timp, dualitatea și unitatea lui Cristos, astfel încât influența cristologiei alexandrine a devenit dominantă, și în consecință, tradiția antiohiană a fost tratată cu ostilitate. Aparțin acestei tendințe Ioan, ulterior, episcop de Scythopolis (cf. aici, pp. ???-???); Nefalie din Alexandria, combătut de Sever de Antiohia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
volumului Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts (1927) lămuresc motoul „Beauty is fitness expressed”. Pornind de la postulatul armonizării a două elemente printr-un al treilea enunțat de Platon, autorul observă că simpla trecere de la unitate la dualitate duce în fața „proporției” și, după prezentarea unor ecuații în relație cu diverse doctrine teologice, ajunge la discutarea „proporției divine” (Luca Pacioli), numită și sectio divina (Johannes Kepler - cu aplicare la creșterea vegetalului), sectio aurea (Leonardo da Vinci) sau „numărul de
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
trebui să fie anihilat de aceasta. Pentru funcționarii publici însă, locul ocupat în societate este adesea mai important decât locul ocupat pe piața forței de muncă, iar țări dintre cele mai dezvoltate, precum Statele Unite, Franța, Germania, Marea Britanie, au consacrat această dualitate a poziției în societate. Societatea postcomunistă românească a făcut același lucru, dar într-o măsură net superioară, transformând administrația publică într-o elită cu totul specială a societății românești. Vârfurile acestei elite se situează la din partea superioară a scalei de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cărții își au originea în propoziția conform căreia „existența este și rațională și irațională”, și inteligibilă și neinteligibilă, și rezonabilă și absurdă. „Sentimentul tragic al existenței”, „neliniștea metafizică” și „tensiunea sufletească”, generate de „absoluta incertitudine” a omului confruntat cu această dualitate conflictuală și veșnic nerezolvată, constituie, după R., nu temeiuri defetiste, ci surse esențiale ale creativității, demnității și libertății umane. Deși atât de diferită în rest, opera lui se apropie în concluzii de blagiana Geneza metaforei și sensul culturii. Este propusă
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
în jurul unui număr foarte restrâns de motive, de idei creatoare”. Și într-adevăr, opera dramaturgului se dezvoltă pe câteva coordonate fundamentale, urmărite în felurite întrupări și din variate unghiuri de vedere. Se disting clar între acestea destinul creatorului în raport cu societatea, dualitatea dramatică a ființei umane - combinație inconsistentă de dragoste și ură, sublimare monstruoasă sau ideală a unuia dintre cele două principii esențiale, soarta tragică a individului închis în citadela singurătății, iubirea - vrajă devastatoare a vieții omului, iar înainte de toate, credința în
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Omul care și-a pierdut omenia (1957); chiar științifico-fantastice, parodiate în Paradisul (1974). Piesa Omul care și-a pierdut omenia este oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă dintru început pe dramaturg, de la rostul și țelul creației la dualitatea sufletului, pe întreaga spirală a experienței creatorului. Manole este personajul complet, întruchipând eroul-creator, care parcurge până la ultimele consecințe criza de însingurare „supraumană”. Deși simbolul îl apropie de Peter Schlemihl, „omul care și-a pierdut umbra”, Manole nu vizează atât cunoașterea
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
de sorginte axiologică și epistemologică. Demersul în cauză trebuie să răspundă la o întrebare simplă în aparență: poate comunicarea să fie disociată de procesele psihosociale pe care le însoțește și care i-au stat drept justificare la propria naștere? Această dualitate este deopotrivă un risc, dar și o șansă pentru studiul unei științe a comunicării. Riscurile sunt evidente, dar oportunitățile sunt în egală măsură importante dacă nu chiar mai importante. Este - probabil - indiscutabilă și inevitabilă constituirea unei științe a comunicării de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
extrem de util în tratarea fenomenelor social-educative nu ca părți izolate și segmente consecutive, ci ca un ansamblu coerent, evolutiv și continuu. și Hybels, și Greiner ne propun modalități alternative de structurare a grupului: prima pornește de la ideea relaționării indivizilor în dualitate, cel de-al doilea face apel la un model supraordonat, de natură organizațională. Am dorit să facem referire la cele două modele tot din rațiuni de continuitate, în sensul surprinderii ambelor segmente de interacțiune, lucru natural în cadrul grupurilor speciale reprezentate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în care goții au jefuit Roma) și că, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al IV-lea, ultimele opere și concepțiile sale teologice și filozofice cele mai semnificative se adresează în schimb secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate care îi făceau pe oameni să resimtă în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai vechii ordini la a cărei destrămare asistau acum cu toții, au fost sesizate întîi de Augustin și au constituit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, acum demascați: Cît este de folositor să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra maniheilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); împotriva maniheului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, aceasta din urmă, ce relua discuția în contradictoriu susținută în public, și stenografiată în același timp, cu un faimos preot maniheu în august 392. De asemenea, în această perioadă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Laodiceea; cf. vol. II, t. 1, pp. 84-85), și anume „o singură natură a Logosului întrupat”, ca și formula „unul din Sfînta Treime a pătimit”, propovăduită, așa cum vom vedea imediat, de călugării sciți. Se susțineau astfel, în același timp, dualitatea și unitatea lui Cristos, astfel încît influența cristologiei alexandrine a devenit dominantă și, în consecință, tradiția antiohiană a fost tratată cu ostilitate. Aparțin acestei tendințe Ioan, ulterior episcop de Scitopolis (cf. pp. 000-000); Nefalius din Alexandria, combătut de Sever de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
existenței diavolului pentru desăvârșirea spirituală a omului. Dumnezeu este bun prin esența sa; creaturile sale raționale (îngeri, ființe omenești) sunt bune prin accident, adică în măsura în care acestea au ales în mod liber bunătatea, iar alegerea presupune în mod obligatoriu ideea de dualitate. „Drept urmare”, spune Origen, „trebuia ca Dumnezeu, care știe să pună în slujba binelui chiar și consecințele răutății, să rânduiască un loc în univers ființelor rele într‑o atât de mare măsură și să instituie o arenă pentru virtute, destinată celor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa de a opta pentru Bine sau Rău. Referitor la aceasta, L.A. Seneca spunea: „Binele și Răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt altceva decât natura noastră Înclinată către Bine sau către Rău”. O afirmare clară a dualității conștiinței umane: o conștiință a Binelui și o conștiință a Răului. Trebuie să admitem, față de cele de mai sus, că la originea atitudinilor morale stau intențiile, ca tendințe psihologice fundamentale, primare ale Eului. Eul unei persoane este cel care, având
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
măsură, să admitem și existența unei conștiințe pervertite care guvernează Răul. Natural că ele au un caracter contradictoriu și, prin aceasta, se exclud reciproc, dar existența lor nu poate fi contestată și, chiar mai mult decât atât, ele sunt expresia dualității psiho-morale a conștiinței, ca proces fundamental. Distincția dintre conștiința Binelui și conștiința Răului este Însă, așa cum vom vedea, convențională. De fapt există o singură conștiință care, În raport cu circumstanțele vieții, dar și cu modul de formare al persoanei, cu modelele pozitive
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vorbim despre dublu nu ne referim la o stare duală a Eului. Această dedublare a Eului este Întâlnită numai În cazuri patologice (depresie melancoliformă, alcoolism, toxicomanii, schizofrenie etc.Ă. În condiții de normalitate psihică, Eul este unic și indivizibil. Sentimentul dualității acestuia este o chestiune de conștiință, care indică direcția de orientare a pulsiunilor sau aspirațiilor Eului unei persoane dictate de Supra-Eul moral al acesteia. Cel care vreau să fiu are permanent tendința de a-l Înlocui, de a-l Îndepărta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desfacerea cuplurilor este, În interiorul ei, o chestiune de conflict psiho-moral. 12 SENTIMENTELE ȘI ASPIRAȚIILE MORALE Cadrul general al problemei În Psihologia Morală trebuie să avem În vedere că manifestările noastre sufletești sunt dublate de o semnificație morală și că această dualitate psihic/moral este de cele mai multe ori destul de greu de surprins și imposibil de separat. Cele mai importante procese sufletești În care găsim reflectate aceste aspecte și care, de altfel, domină viața noastră psiho-morală, sunt sentimentele și aspirațiile morale. La baza
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ajuta să ne autocunoaștem, să perfecționăm sau, dimpotrivă, să deteriorăm valoarea propriei noastre persoane sufletești și spirituale (M. Scheleră. Din cele de mai sus rezultă faptul că sentimentele morale prezintă o mare varietate, dar ceea ce le caracterizează În principal este dualitatea lor. Datorită sentimentelor morale, persoana umană se situează Între bine și rău, sau Între plăcere și suferință. Aceste alternative de a fi ale persoanei marchează Întreaga sa existență. Viața devine o cursă permanentă a individului de a atinge binele și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sub forma transpersonalului. Nu este vorba propriu-zis de un refuz a ceea ce sunt, ci mai mult dorința de a depăși ceea ce sunt. Este tendința care exprimă aspirația mea de a fi Într-un anumit fel. Aceasta este explicată și de dualitatea dintre psihobiografia reală a individului și biografia mitografică a persoanei, așa cum am arătat deja mai Înainte. Caracteristicile sentimentelor morale Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că În sfera Psihologiei Morale sentimentele morale au o altă semnificație, mult
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le descifra și de a le pune În valoare. 19 DUBLUL PERSOANEI ȘI CUPLUL Dualitatea ființei umane Aparent, ca Înfățișare, persoana se prezintă ca fiind unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ Își pune mereu Întrebarea, În planul conștiinței sale: „Cine sunt Eu?”. Această Întrebare este dată de nevoia cunoașterii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]