847 matches
-
fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a apărat - ca mama? Și măcar de-ar fi arătat supărată după jaf, dar ea nu; nu plângea, nu ofta, nu nimic. Ei, dac-aveam eu furculița, când cu Duda; aș fi apărat-o vitejește și aș fi rămas cu ea, nejefuită, nestricată. Cad abricoasele din abricoși ca plunghii - dar galbene, cum numai aici, la Camincea pot fi. Galbene și pistruiate. Când Doamna apucă trunchiul dintr-o parte și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-o vadă? - Închide ochii și-ai să vezi cum sunt cu-fără chiloți, zice. Îi Închid. Într-adevăr, i-o văd: frumoasă. Pe mine Însă nu mă văd, cu ochii Închiși. Încerc să mă așez, ca sub pătură, cu Duda. Nu iese: Nora e prea mică, nu are țâțici. Atunci ea zice: - Hai să-ți arăt cum am șezut eu cu-n băiat-mare!Și zice: - Eu stau pe spate, eu sunt fata. Și băiatul pune păsărica lui pe buricelul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i-a spus Paltinul, că-l caută și-l găsește pe tata, care-i bun și frumos și voinic - ca un tată! Vine și mama În grădină. Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba (fără Duda, ea are treabă, pe la trup, cu trupa). Un soldățel mai măricel În grad și care stă la noi În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În șoaptă. Stă cu spatele spre mine și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe Alun, pe... S-a Întunecat, s-a răcorit. Mama a venit, o dată, cu ciulama și pentru mine; cu plăcințele și pentru mine. Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
numai să nu mă prindă mama, că mă bate. Dar dacă nu mă vede, nu mă bate. Muta chicotește tot timpul, tot timpul; roșie-roșie. Chiar când nu e lumină pe unde ne jucăm noi, Lina e roșie și-ncinsă. Cu Duda - altceva. A fost, dar nu mai este. De când a trecut frontul pese noi nici nu mă mai bagă În seamă - cred că din pricina pântecelului nu mă mai vede, i-a crescuuut, uite-așa i s-a făcut! Și mai altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cheamă pe cuptor. E bine pe cuptor, iarna; mai ales când Tecla se dezbracă de tot, de tot și mă dezbracă și pe mine. Când o văd - că văd, chiar pe Întunericul fierbinte de pe cuptor - mă sperii puțin: pe-a Dudei n-o văzusem deloc, a Linei era frumoasă și roșie, Însă a Teclei... Mă liniștește, zice că așa-i la orfănei, așa are să fie și la mine, azi-mâine; că noi, orfăneii, suntem mult mai crescuți pe-peste tot decât lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcută pe la trup și suptă frumos. În vulvoană. După Încă o săptămână, mi-am zis că ea nu-mi zisese: Varvarule, așa și pe dincolo, fiindcă nu șezusem bine-bine cu ea, cum șezusem cu Tecla și cu Bălana și, cu Duda și cu, Într-un fel, domnișoara Tuza. Și de-aceea. Bine, nu șezusem cu ea, dar o făcusem eu pe-pe-peste tot și mai vârtos pe la trup? Se pare că da. Sigur, da. Cu cât trece timpul, cu atât mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ci tot pe unde-a intrat, pumnul-locomotivă, În tunel la domnișoara - ca să intre iar și iar și iar. M-am cam speriat atunci, oricâte știam la viața mea, pe asta Încă n-o, deși cam așa ceva zărisem și la stricatul Dudei - acolo Însă era mai mititel, la el, mai mititea, la ea (și rozov - dacă n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa ceva zărisem și la stricatul Dudei - acolo Însă era mai mititel, la el, mai mititea, la ea (și rozov - dacă n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu ochii? Stau În calidor și mă văd jos, În curte cu, În ochi și În măruntaie, trenul intrând În tunelul domnișoarei; taman așa cum ni-l arăta, la tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Între aceste momente: nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea a mea; nici de la vecini, nici de la Duda, cu un copilaș În brațe, nici de la Ileana, cu mânile Încrucișate pe sub țâțe și cu barijul mult tras pe ochi, să nu se vadă cum plânge; nici de la prietenii mei de joacă și de școală, colegii, de la oamenii din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-ai aduna din tot parcul, dar cine să se ostenească? Și până la urmă, cine ar fi în drept? De când se știe Rafael, pomii și parcul, balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că s-ar fi privatizat. Un patron cică ar fi cumpărat sau închiriat ca să curețe, să dreneze, să amenajeze, mă rog, n-or fi departe vremurile când n-o să mai umbli pe-aici ca-n grădina raiului, întinzând mâna după dude albe și negre și ciorchini de corcodușe. În fiecare dimineață, el ciugulește din mers, dulceața lor răcoroasă îți taie și setea, și foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâncăm... Vorbele astea sună în gura lui ca un argument suprem și o motivație irefutabilă, măcar că arată ca și cum nu s-ar hrăni cu altceva în afară de iarba și de paiele astea pe care le mestecă, asezonate eventual cu un pumn de dude. Întins pe spate cu blugii împăturiți sub cap și palmele odihnindu-se încrucișate sub stern, într-o simetrie desăvârșită, ca un mort în sicriu, Rafael îl aprobă din toată inima: — Așa e, prietene, trebuie să mâncăm, să ne hrănim familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de cerul gurii, la fiecare Înghițitură de vin. Astfel Încât, atunci când se hotărăște să se Întoarcă, s-a scurs deja mai bine de un ceas. E vremea ca Vartan să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu ace în vârf prin țevi lungi de plastic - dude, cum le ziceam noi -, dar n-am avut norocul să trăiesc în cartiere așa de spectaculoase. Păi noi până prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mari mașinării unsuroase în curți, pe lângă triaje de cale ferată cu vagoane melancolice, stacojii, ruginind în zăpadă, pe lângă gogoșerii unde se mai vindea încă braga. De-a lungul străzilor se înșirau, suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai există astăzi în București un loc ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar, iată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lin, câmpul verde desfăcându-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul și nimeni s-ar părea că nu observă gestul tău de scuză grăbită, gestul de scuză că mergi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
inutilă, Înțeleg, totuși trebuie să fim pregătiți, Pregătiți pentru ce, Pentru comenzi, când vor sosi, Și ce vom face până atunci, ce vom face dacă Centrul nu va mai cumpăra, cum vom trăi, și din ce, așteptăm să se coacă dudele și câinele să prindă vreun iepure beteag, Tu și Marçal nu veți avea probleme, Tată, am hotărât să nu vorbim de Centru, De acord, continuă, Ei, bine, presupunând că vreun miracol va face Centrul să se răzgândească, lucru în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în continuare a noastră, dar nu vom mai locui în ea, cuptorul nu-și va mai păstra numele de cuptor dacă nu va fi cine să i-l dea în fiecare zi, dudul negru se va încăpățâna să-și facă dudele, dar nimeni nu le va culege, dacă nici mie, care nu m-am născut și n-am crescut sub acest acoperiș, nu-mi va fi ușor să mă despart de toate astea, ce să mai spunem de tatăl tău, Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Marin Mincu, antologia „canonic-reprezentativă” - pentru uzul publicului francez - realizată de Ion Pop, cea „recuperatoare” - pentru publicul german - alcătuită de Eva Behring, dar și decupajul din unghiul „comicului absurd” realizat de Iordan Chimet sau cuprinzătoarele antologii didactice realizate de Gabriela Duda și, respectiv, Nicolae Bârna), „caietele” dedicate fenomenului și numerele tematice ale unor reviste de cultură, numeroasele contribuții (inclusiv internaționale) incluse, uneori, în cadrul unor demersuri eseistice sau monografice mai cuprinzătoare, capitolele de istorii literare, articolele de dicționar, exegezele dedicate autorilor avangardiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anthologie de l’Avant-garde roumaine, Étude critique, choix de textes & notes par Ion Pop, Maurice Nadeau, Institutul Cultural Român, Est, Samuel Tastet Editeur, Paris, 2006 Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997 Minulescu, Ion, Opere I-IV, ediție de Emil Manu, prefață de Mihai Gafița, Editura Minerva, București, vol. I: 1974, vol. II: 1976, vol III: 1978, vol. IV: 1983 Maniu, Adrian, Figurile de ceară, poeme în proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu. Compot de gutui, smochine fierte cu dude, curmale proaspete. Măsline, se înțelege. Și de băut, vin îndulcit, trei feluri de bere și apă de orz. Iacob era așa de obosit, că aproape a ratat masa pregătită cu atâta pasiune de Lea. Zilpa a avut o misiune foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]