741 matches
-
me. Pe fereastra vagonului îi urmăresc mersul provocator, linia fermă a fundului în mișcare. Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
data aceasta la cealaltă mână. Încălzesc lama unui briceag la flacăra de aragaz și-o aplic pe fața grămezii de piele de forma unui coral. Bucătăria se umple de miros de carne arsă. Vecinii se bucură că au scăpat de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de unul singur. În casă încă mai stăruia mirosul de la fabuloasele plăcinte ale lui Mama, acum amestecat cu duhoarea urinii de pisică. Am ieșit pe holul blocului și, de la parter, am auzit, printre urletele lui Mick Jagger, glasul hârâit al austriacului cu cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la fostele Uzine "1 Mai", de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică "Progresul" S.A. și, de mai departe, de la Rafinăriile "Vega" și "Astra") și poluate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de lucru. ― Tot de-aia câștigăm de două ori mai puțin. Timpul nostru e al lor. Așa văd ei treaba. ― Mda. Păi, eu zic... Pute! Tonul sentențios al lui Parker nu era deloc ambiguu în privința destinației. Nu se lega de duhoarea care îmbâcsea pereții coridorului, ci... 2 Departe de a fi confortabilă, popota suporta la limită echipajul în efectiv complet. Cum eroii noștri nu prea aveau ocazia să mănânce împreună (mereu funcțional, "autobucătarul"' încuraja indirect individualismul, erodând obiceiurile), popota nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea lui Kane? ― Nimic, zise Lambert. ― Nimic, adăugă Ash, vizibil dezamăgit. Parker își scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atât de intensă încât intrară încet, atenți să nu dea peste vreo fisură sfârâitoare. Frigoriferele erau într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru cu norișori albi, îngrămădiți în forme dense și precise, melancolia pădurii însorite, gustul acrișor al măcrișului și duhoarea aricilor morți pe cărări se amestecau într-un sentiment ciudat, care începu să-mi îngreuneze inima. De câteva ori mă surprinsesem privind-o pe furiș pe Livia. Părul ei roșcat, atât de deosebit de al celorlalte fete, pata turcoaz, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, înfățișa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie neagră, tristă, cu dâre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare, ne-am îndreptat spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu se putură înțelege cu el. Tânărul ar fi vrut să intre în pământ. Deschise capota Daciei și începu să hâțâne la întîmplare firele galbene, negre și roșii, izolate în plastic gros, care formau câte o buclă din loc în loc. Duhoarea de benzină și zgomotul făceau să-i plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului și de la o clipă la alta devenea mai nervos, se simțea mai penibil. Elena coborâse și ea, doar în capot, și mișunau amândoi, năuci, pe lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acum : nu riști mai mult ducându-te decât neducându-te ? N-ar fi mai bine să faci drumul întors chiar din această clipă ? Și deodată, o boare fierbinte, amestecată cu miros de bălării încinse la soare, de lemn câinesc și duhoare de mortăciune, îl făcu să-și ducă repede batista la nas. Apoi, nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conștiincioasă, cum a fost toată viața ; dar încă puțină răbdare, are să se degajeze de el și ei doi vor putea să stea, normal, de vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a încetat pentru totdeauna să fie ceea ce doar el crezuse că e cu putință : un urcuș firesc și agreabil spre un binemeritat belșug și o armonie dulce... Pentru că, batjo corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i se pare și cum, dintr-odată, ciudatul șuier a încetat, cum fălcile împietresc întredeschise și, obișnuită, moale, se aude numai tăcerea... Dacă mi-ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pungit gura. Dacă aș mai fi avut vreo îndoială, pofta aceasta era un argument suficient ; apoi casa, care de vreo două săptămâni s-a umplut iar de mirosuri. Când am intrat mai devreme la Margot în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să știi - asta doar la sfârșit mi-a spus -, mult n-a lipsit, să știi, ca să o omori cu zile... Așa că de data aceasta e mai greu, m-am gândit, poate că este băiat, și deodată m-a trăsnit o duhoare de mortăciune, venind probabil de peste gard, de la maidan. Și atunci mi-am dat seama că, dacă mai întârzii o clipă doar, e prăpăd ; cel puțin, bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să-i deschidă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot ce face ! Argumentarea mea nu a schimbat însă lucrurile, că mă lăsase singură, neștiind decât cum să se salveze mai repede. Am pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu un surâs istovit. Dar pe el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste care se așezase popota și, în plus, prezența continuă a celorlalți ! Purtat de amintiri, scoate din buzunar nelipsitele Fructines-Vichy, bonbons laxatifs purgatifs dépuratifs, inoffensifs antiseptiques de l’intestin, A. Pointet, Pharmacien de 1-ère classe, deschide cutia și bâjbâie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cârpe, de o curățenie îndoielnică... Ce ciudată mai e viața, și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deja am Început să mă obișnuiesc. Pe tavanul igrasios se află un păienjeniș de țevi și În jur de 50 de capete de duș din care țîșnește apa peste podeaua de ciment acoperită de un grilaj de lemn putred. O duhoare rîncedă În care se pot depista urme vagi de miros de săpun bîntuie locul. Lumina e chioară, la fel ca aceea din dormitoare sau din tot restul țării. Arată mai mult ca o cameră de gazare, dar cele mai multe dintre animalele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Patriei nu prea ai ce aventură să simți. E Întuneric și foarte murdar și toți călătorii s-au adunat grămadă să se Încălzească unii de la alții. Mirosul de fier putred și de tutun stricat e străbătut de fire electrice de duhoare omenească. Miroase a sărăcie lucie. Găsesc ușor un compartiment gol și după ce mă Întind pe banchetă urmăresc o vreme peisajul, contururile negre ale satelor și fermelor ocazionale sub un cer care se umple stele. Aventura continuă și mai prost, pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta duhnește a fum de țigară. — Nu fumez niciodată când ești tu aici. — Să nu te prind c-o faci! Dac-ai fi aici mai des, aș fuma mai puțin. Să deschid fereastra? — Nu, stai locului, domnișoară Muncă-de-noapte. Îmi place duhoarea intimă de pudră, fum de țigară și alcool. Aș dori să renunți doar la ghivecele cu flori din baie. Ghivece cu flori într-o baie sunt imaginea iadului. Haos și Bătrâna Noapte. Altceva decât corsetul tău aruncat pe podea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu miros urât și urina a curs abundent din trupurile lor; și la foarte mulți urina devenise groasă ca mierea de albine; urina altora era aproape roșie sau neagră și aproape la fel de tare ca nisipul râurilor. Și mulți au răsuflat duhori din intestinele lor, asemănătoare cu respirația diavolilor. Și mirosul urât a devenit atât de greu, încât nimeni nu-l mai putea suporta. Și când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor și din ei au curs afară
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]