2,465 matches
-
de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă sub drapel/ Datori sunt toți copiii ei s- alerge,/ Să-l apere, să moară pentru el!” intuim un ecou poetic din Răsunetul: „Când patria sau mama cu inima duioasă/ Va cere ca să trecem prin sabie și foc”. „Ziua mare a reînălțării” despre care vorbește Iosif în imnul său este o altă imagine poetică pentru îndemnul-ultimatum al lui Mureșanu: „Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte/ La care să se
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
nu anul în întregul lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în desenul ei de talisman i-aș sălta literele întruna, încercînd să explic frumusețea, enigma)... nu, nu anul 2002, ci clipa veșnic prezentă, izbindu-mi fața și pieptul, însîngerîndu-mi aprig, duios, neverosimil de fraged, de dur... și binevoitor... intrarea în povestea timpului, a răstimpului cît... îmi e dăruit... sau cucerit printr-o luptă neîntreruptă, istovitoare, tenace...
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
Emil Brumaru Se făcea că mă-mpotmolisem la cîrciuma "Pirat". Undeva, vizavi de Palatul Culturii, de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu frații de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paișpe picioare - patronul le construise așa din cauză că tuturor clienților li se rupea în paișpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
voluptuoasă a unor femei devastator de acute-n grație și suspin), trăgîndu-mi gînditor creionul de cretă tehnicoloră de după urechea clăpăug-străvezie, măsuram rapid, tăiam expert și dezinvolt materialul comandat de, repet, domnișoare (c-o exasperare himenală), de doamne (c-o aroganță duioasă), de domni (c-o amabilitate feroce). Și-mi permiteam, istovit mental, o primă scurtă pauză. (va urma)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16298_a_17623]
-
Emil Brumaru (Epigramă duioasă) Motto: Nimeni nu avea ca Lolo Sîni cît mingile de polo! Oh, Lolo* s-ar iubi, lin, și cu ochii, Cînd nu-i pot scoate trupul cald din rochii. Oh, Lolo s-ar iubi, blînd, și-ntr-o nară Și
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
Emil Brumaru (Regia: Radu Stanca) În prima zi, duioasă, zise: " De vrei să te iubesc frumos, Adu-mi deseară, în culise, Un fluture cu coama roz." Ci eu, în roua mea deplină, Un fluture cu coama roz Strunitu-i-am pîn'la cabină. Dar ea nu m-a iubit frumos. A
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
legile universale. O invenție științifică, precum și una literară, poate să aducă lumea pe un plan socotit modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Și deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă, în țara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... n Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
legile universale. O invenție științifică, precum și una literară, poate să aducă lumea pe un plan socotit modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Și deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă, în țara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
se face cu orice personaj, fie el și de importanță mai mică în acțiunea la care participă. De asemenea, personajele umane pot fi mai ușor caracterizate, dacă se are în vedere atitudinea lor față de animale și, în special, față de cîini (duioasă, agresivă, nevricoasă etc.). Probabil cel mai celebru exemplar canin din literatura română este unul extrem de antipatic: Bubico. O și sfîrșeste rău, nenorocitul, aruncat din tren pe fereastră în noaptea neagră, taman cînd vagonul trece pe un pod... Numele lui vine
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
există nici primul nu există nici ultimul unicul e cauza tuturor dumnezeu se află în fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bancheri?! La noi, bancherii sunt ca niște translatori! Cum adică? Adică, atunci când ar trebui să recunoască faptul c-au rămas cu fundu gol, traduc spunând: „N-avem lichidități”! Ca si cum lichiditățile... mă-nțelegi, pe-acolo își fac drumul!... Și îi cântă duios, topind-o până ce-o face să uite de tarif: Sârmane leu, sârmane leu, Noi știm cât e de greu Dresai de-atâți economiști Și business-mani, foști securiști... Că noi n-avem economie Da-n schimb, avem economiști Ce fac producții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea! Se duce ceață, iarna-i devo rata de lupi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați în lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Vechi milenii ce-au trecut; Limbă dulce, plai de glorii, Calm, prin vifor renăscut ! POEȚILOR VĂCĂREȘTI Pe strada mea cresc umbre mari de tei și păsări prinse-n trilul muzical, Grădinile smălțate - un pocal... Pe strada cu inscripția de Trei. Duioase, se răsfrâng din Văcărești Imaginile pure de tulpini, Din care floarea prinde rădăcini și dulcea limbă, caldă, ca-n povești. Dintr-un clavir cu clape de sidef și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi, în relief. învie lauri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de restrânsul de azi public cititor, precum și alți confrați ai lui - continuă să rămână cu mult mai putin cunoscut decât adevărata sa valoare. în versuri de o rară concentrare, golite până la maximum de încărcături chinuitoare, pline de mesaje, pe alocuri duioase, pe alocuri sarcastice, trăiește drama și nostalgia unei duioșii dispă rute în drama umană. în multe din poezii se referă la pierderea elementului paradisiac al vieții, care coincide cu trăirile unei copilării rănite. Adesea, Corneliu șerban se opune cu seninătate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
insinua unele gazete americane - și, poate, nici aparținând U.E. În scumpa noastră republică, un pic prezidențială, nițel parlamentară, un fenomen similar s-a produs totuși, în foarte stranii circumstanțe, demne a fi aduse la cunoștința opiniei publice. Pe când dl Hurezeanu, duios îngăduitor, iar dl Cristian Tudor Popescu indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul, ministrul Justiției, d-na Monica Macovei, certifica: în adevăr, în luna aprilie a anului viitor, un mare corupt va fi capturat, monitorizat, pus la
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
Ion Simuț Romanul F, apărut în 1969, consacră un scriitor în elita prozei noastre contemporane. Dumitru Radu Popescu mai publicase până atunci șase volume de nuvele, dintre care s-au detașat Dor și Duios Anastasia trecea, plus alte două romane. Dar un stil narativ nou și o perspectivă epică originală se impun abia cu F, care deschide un ciclu epic, considerat până astăzi partea cea mai bună din întreaga creație, extrem de vastă, a scriitorului
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
și cu alții, copii, bătrîni, mame, doctori mamoși etc. Deosebirea dintre ,tabere", a trecuților prin viață și a ucenicilor cu vagi aduceri aminte, e că unii știu, pe cînd ceilalți cred. Așa că recapitulările sînt de două feluri: unele pitorești și duioase, întoarceri dezordonate într-un timp dă dămult, mai dă dămult, altele naive și ,înflorite", săpături într-un șantier recent, al anilor '80, '90, 2000, care-ncepe, nivel după nivel, să se acopere. Povestea cu care-ncepe aventura (conștiinței lor...) e
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
că scrii, că încerci să educi suflete și creiere, că... Cronicarul s-a hotărît să lase deoparte ziarele, revistele, polemicile mizere stîrnite pe Internet de același "preacurat" Cristian Bădiliță și să ia aer, să se plimbe pe străzi. După rătăciri duioase prin orașul București, care arată cu adevărat din ce în ce mai bine, am ajuns, din întîmplare, pe lîngă Conservator. Cu teamă, am înaintat spre locul unde am așteptat atîta vreme să fie așezat bustul lui Iosif Sava, acțiune simplă, de altfel, amînată enorm
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
acest sens. Iată că, fără să caut în mod special vreun înțeles actual, îmi amintesc toată tărășenia cu istorica plăcere de amprentare specifică acestor confrați ai noștri din Uniunea Europeană, tocmai acum când, un important lider al ei ne vorbește senin, duios și, bineînțeles, cât se poate de european democratic, despre metoda ca atare ce vrea neapărat să o vadă aplicată; Domnul Elmar Brok , care este un tip spălățel, cu expresie concupiscentă în mustața blonzie amintind de Profesorul Unrat al lui Heinrich
VIN EUROPENELE!. In: Editura Destine Literare by CORNELIU LEU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_273]
-
cunoscut În alte culturi decât prin traduceri, ba mai mult, prin credibilitatea lor literară. E greu să impresionezi un auditoriu internațional nepărtinitor susținând că le prezinți o partitură 'mare', dacă interpretul cântă fals și forțat! (Am primit ades Întrebarea de duioasă naivitate: „De ce ați tradus Luceafărul, nu era tradus deja?'). Tema traducerilor din Eminescu se Întrepătrunde cu tema politicii culturale: În lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui Eminescu nu s-a făcut niciodată sistematic. Dincolo de exaltarea internă a poetului, inițiativa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sînt atîtea semne care te duc cu gîndul la absența lui. De pildă, aberația textelor sacre, Vechiul Testament fiind o înșiruire de atrocități în care un Dumnezeu crud și gelos îndeamnă la genocid asupra altor neamuri, în vreme ce Noul Testament e o brașoavă duioasă în care un zeu umil oferă consolări derizorii unei adunături de năpăstuiți. Ca orice adept al selecției naturale, Dawkins vede în credință un sentiment derivat din fenomenul de îndrăgostire (credinciosul manifestă exact simptomele unui îndrăgostit), iar în religie vede un
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
cu reproduceri de manuscrise, de coperte și de pagini uitate de revistă, îndoit valoroasă, prin text și prin document. Om al confluențelor și al vârtejurilor, Sebastian este adunat, în această retrospectivă, de la amănuntul biografic până la înfruntarea de idei. Îl regăsim duios, în poveștile de la Dunăre, nepărtinitor și onorabil în texte de despărțire de prieteni și confrați, fervent și precis în notațiile despre teatru și muzică, acid, în portrete generice. Iată, din Rampa iernii lui 1935, o dare de seamă despre critica
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
iubirea capătă forma unei armonii conjugale pe care poetul o celebrează cu stihuri din Cântarea Cântărilor, în tălmăcirea călugărului-poet Samuil Micu. În 1955 căsnicia le este binecuvântată de o fiică, Lia, la a cărei venire pe lume poetul scrie un duios „cântec de leagăn”, specie literară puțin cultivată în lirica românească. La cununia religioasă la Blaj, părintele Ioan Miclea, preotul-filosof, le-a reamintit biblicul îndemn că soții rămân alături la bine și la rău. Pentru Ion Brad, așa cum poetul recunoaște, Olimpia
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea la vecinicul martiriu al visurilor grele. Să fie noapte de pace și umbră duioasă; florile să tremure încet pe tulpina lor subțire, iar vînturile să pară că plîng pe un frate. Tăcere magică! Să nu se audă nici zgomotul aripelor păserilor rătăcite!" (Nopțile de legende) E ciudat să observi că, într-o vară bucureșteană
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]