656 matches
-
nu sunt demnă să vorbesc cu el. Mi-era teamă ca ceilalți pacienți să nu-și dea seama că mă simt atrasă de Chris. Din fericire, atenția lor era îndreptată în altă parte: Neil prezida zgomotos asupra unui cerc de dulăi compătimitori care-l aprobau dând din cap. însă eu nu mă puteam hotărî să-mi mișc fundul și să-l abordez pe Chris. Ridică-te odată, m-am îndemnat singură, fă patru pași până în partea cealaltă a încăperii și vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a plecat astă-toamnă și l-a părăsit fără o vorbă de rămas-bun și n-a mai dat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu picioru’? Da’ bine că n-a dat cu cuțitu’, că-l făcea fărâme... Pă cine? Cum pă cine? Păi, nu te pui c-un dulău din ăsta. Uită-te la el că-i cât ursu’. Păi, cum dracu’, dom’le, ce m-aș fi râs să-l mozolească nițel ca să se-nvețe minte... Ce vorbești, dom’le, dă-ți seama ce vorbești la băutură. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te-ai fi vrut în pielea lui Milică. Ea era aidoma celei din vis, din noaptea de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi așa proastă? Ți-am zis de o sută de ori că nu-mi place friptura bine pătrunsă! - Da, Sabinel mamă, da’ știi că te doare iar stomacu’. - Mă doare pe dracu! Bă fir-ar să fie, muncesc ca un dulău să îți aduc ție și lui bețivu’ de bărbatu-tău un mușchiuleț, o păstrămioară și voi vă bateți joc de mine! Futu-i mama mă-sii de viață! Mă duc la Doi cocoși să iau o ciorbiță de burtă! Zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în cartiere așa de spectaculoase. Păi noi până prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs despre balcanism, pe care îl rosti cu o satisfacție prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai luminoasă stea. Când toți erau cuprinși de aripa somnului, doar Prințesa și cei doi dulăi, Lupu și Boldur stăteau de veghe lângă focul ale cărui flăcări se pierdeau tot mai mult în jarul roșiatic ce se stingea treptat, treptat. În ceasul acela târziu de noapte, nici câinii nu mai erau deranjați de vreun zgomot rătăit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
copii veniți din mahalaua orașului la marginea căruia se instalaseră ei, care se pregăteau să de foc grămezii de crengi ce le adunaseră țiganii. Copiii ăia vor s-aprindă grămada, a strigat Prințesa. Au alergat Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit de le scăpărau picioarele, că era gatagata să-i înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
anus!" Hai, Șefu'... "Frunză verde de uluci, vino-ncoa' să-ți dau la buci!" Șefu', te rog eu! Te rog! Te implor... Da' pe asta-ai auzit-o? "Vierme, Vierme, mult zic Vierme, ia mai trage-i două sperme!" Ho, dulăilor! Hoo...! Lăsați-l în pace! intervine decis Avocatul. Nu vă mai bateți joc de el, mă, corupților! Că acu' se supără și plânge. Destul cu miștocăreala, la adresa lui! Altfel, am fi acuzați de cruzime față de animale, se scapă Nae. Să știi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote, văietături, îmbrățișări și pupături lăcrimoase, pe mâini, pe cap, pe urechi, pe obraji și direct pe gură, tipul nostru, care mai era și crescător amator de dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu (un Schnauzer negru uriaș), fa, mamicule? Că nu s-a mai pomenit niciodată, să nu sară tocmai el, jucalu', javra-javrelor de pripas
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oare de casa învățătorului? Un copil i-o arătă cu degetul: numai nițel mai înainte. Casa nu se deosebea întru nimic de celelalte. Doar curtea era mai curată și în geamuri într-adevăr râdeau niște mușcate însîngerate. Deschise portița. Un dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din când în când neîncrezător și răgușit. În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri, care ardeau straniu, cu mustața mică, răsucită. Purta un veston
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu a mai ieșit în drum. Se uita din poarta curții la noi, parcă spunându-ne: „Mi-ați făcut-o!...”. Nici de lătrat nu ne mai lătra, doar ne privea cum treceam liniștiți pe drum. Așa l-am cumințit pe dulăul lui moș Șorloagă. - Mirciulică, am vorbit despre întâmplări pe care le-am trăit în prima parte a copilăriei mele, doar câteva, căci sunt sigur că am făcut o mulțime de alte năzbâtii și obrăznicii și singur, dar și împreună cu frații
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
călca, cum altminteri ?). Acum a ajuns un fapt chiar banal că doamnele discută politică mai abitir decât domnii ! Să mi-o imaginez, așa cum o vedeam altădată, în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintre ei nu se pricepea la luptă. Tom îi arse un pumn zdravăn în umăr. Emma se năpusti în pieptul lui Tom și-l trânti din nou cu spatele de ușă. După o secundă, săriră unul la celălalt, ca doi dulăi întărâtați, încleștându-se și învârtindu-se în cerc, Tom trăgând de cămașa lui Emma și acesta din urmă agățându-se de haina lui Tom. Emma încercă să-și doboare adversarul, îndoindu-și un picior pe după gamba lui Tom. Tom îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
la plimbare? Ca să vezi pe cineva, trebuie să pornești ca spre Sinaia. Am ieșit de pe freeway, am ajuns într-unul din "nucleele" acestei nebuloase și, în sfârșit, mergem câțiva pași pe jos. Melancoliile mă fac să mă simt ca un dulău care are nevoie de lanț. În plus, o noapte nu mi-a fost de ajuns ca să mă acomodez cu schimbarea de fus orar. Acum, e nouă seara acasă. Aici e înainte de amiază. Cerul e perfect limpede, iar soarele strălucește orbitor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dumneata. Am stat până a intrat în biserică. Când mă uit în spate, se apropiase ușurel, la pas, trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții. Am vrut să mă ntorc să-i zic, dar nu l-am mai putut aștepta, mă grăbeam, că aveam... o treabă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mei un fel de ușurare. Indiferent ce vor fi fost aceste automate, nu aveau să acționeze în favoarea lui. Faptul că tânăra își pusese la o parte pistolul, în pofida suspiciunii cu care îl privea, demonstra în mare măsură eficacitatea noilor ei dulăi de pază. - Da, chiar vă rog să-mi arătați. Îi veni un gând năstrușnic și spuse; - Nu mă îndoiesc că tatăl dumneavoastră stă undeva în planul doi și mă studiază. Tânăra nu dădu semne că vrea să-i arate vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]