700 matches
-
și venind din diferite tabere - unei a treia căi postdecembriste de gestionare a realității românești, însă tot în termeni politici, având valoare electorală, indică faptul că societatea întrezărește, măcar formal, soluția la criza în care se află, dar nu se dumirește încă asupra unei atitudini de conținut pe care să o adopte. Atacate sunt nu cauzele, ci numai simptomul; se salvează bolnavul, dar și răul care îl macină. Remediul din acest punct de vedere îl constituie activitatea organizațiilor cu obiective apolitice
Demitizarea politicului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17156_a_18481]
-
dintre oamenii noștri se rătăciră În timp ce traversam cele mai Înalte piscuri ale munților Caucaz, dar ulterior i-am Întâlnit teferi și nevătămați la Bamyan. Proasta reputație căpătată În urma deschiderii mormintelor mi-o luă Înainte, iar afganii și hazarii, de cum se dumiriră cine eram, au pornit În urmărirea noastră. Ajunși la Bamyan, am obținut o cameră În cetate, după ce mai Întâi am prezentat scrisorile de recomandare pe care le aveam din partea lui Dost Mahomed și a lui Nawab - dar vestea că Împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În timpul zilei. Acolo l-am găsit pe unul dintre jerahi, care ne aduse la cunoștință că vindecarea bolnavului era o sarcină imposibilă, căci intestinele Îi ieșiseră afară și nu mai puteau fi puse la loc. În timp ce eu Încercam să mă dumiresc de subiectul conversației lor, fachirul Îmi explică detaliile cazului, cerându-mi să-l Însoțesc pe jerah pentru a vedea o clipă pacientul. Adăugă apoi că dorea să fac tot ce-mi stă În putință pentru a-i reda omului sănătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Eliade indianist nu ar fi fost suficient, Sergiu Al-George Își va mărturisi și influența pe care a avut-o nuvela din 1940 asupra sa: „Secretul doctorului Honigberger a rupt pentru mine vălul Înșelător al așa-zisei culturi iluministe... cât au dumirit dintr-Însa redactorii și cititorii presei din Sărindar”2. Iată cât de mult poate cineva - și cineva În cunoștință de cauză - să amplifice premisele indiene și teozofice ale unei nuvele care Își arată Încet-Încet secretele... Al-George combină În mărturisire poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
virulent dogmatice scriitoarea ilustrează realismul socialist, compunând, pe teme date (munca în industrie, prefacerile din agricultură, rolul femeii, demascarea dușmanilor de clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit și Moș Ilie (1950), Surorile (1951). Diferit în bună măsură, dacă nu prin optică, cel puțin prin stil și relevanță picturală e romanul Fetele lui Barotă (1958), republicat, în 1974, sub titlul Iubiri paralele, unde sunt înfățișate confruntări de mentalități
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
Camil Petrescu. SCRIERI: Pânza de păianjen, București, 1938; ed. postfața autoarei, București, 1973; ed. îngr. Corneliu Popescu, București, 1993; Cad zidurile, București, 1950; ed. (Cartea Mironei), București, 1965; ed. (Mirona), postfața autoarei, București, 1972; Cântecul uzinei, București, 1950; S-a dumirit și Moș Ilie, București, 1950; Surorile, București, 1951; Cantemiriștii, București, 1954; Fetele lui Barotă, București, 1958; ed. (Iubiri paralele), București, 1974; ed. București, 1991; Gențiane, București, 1970; Pe firul de păianjen al memoriei, București, 1977; ed. București, 1991; În căutarea
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
Fără să vrea, are și haz. Văzând „bustul lui Duca”, îl căinează că e cu ochii scoși; Heliade cel de bronz i se pare că e gata-gata să-l otânjească pe careva („când te-oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
în general, sau dezorganizatorii gospodăriilor agricole colective de la sate (...). O deficiență care trebuie semnalată și care se menține în multe nuvele este aceea a felului cum este prezentat „șovăielnicul” - de obicei țăran mijlocaș. Ne referim la nuvele ca: S-a dumirit și moș Ilie de Cella Serghi, Secerișul de Eusebiu Camilar, Pâinea păcii de Ben Corlaciu. Trebuie să remarcăm în colecțiile și publicația la care ne referim, că, pe câtă vreme lucrările aparținând fruntașilor literaturii noastre sunt scrise într-o limbă curgătoare, plină
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sau un alt comunist, pentru a-l lămuri pe șovăielnic. Intervine miliția pentru a aresta pe chiaburii care sunt puși numaidecât de autor să dea foc la ceva și să ucidă ceva. Și totul se încheie cu bine; șovăielnicii se dumiresc și intră în colectivă. Eroii sunt, de asemenea, asemănători între ei, marionete confecționate după șablon, nu oameni vii, precis individualizați, care să exprime esența forței sociale respective (...). Semnificativ, prin frecvența cu care apare în scrisul multor prozatori, este și alt
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prudent, cel puțin până află cui îi poartă Livia sâmbetele și ce vrea de fapt de la el. Afișează un aer nevinovat: — Cum adică? Trio se tulbură oarecum. — Rolul tău nu este să fii venerat, ci să împarți dreptatea. Aha! se dumirește bătrânul. Deci aici vor să ajungă. Îi întoarce spatele și aruncă peste umăr: — Dacă oamenii și-ar imagina cât de anevoios este numai ascultatul plângerilor adresate unui conducător, nu s-ar mai repezi ca orbeții să culeagă de jos o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inelul pe deget, cu toate fibrele corpului în alertă. Primejdia este aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
silabisește rar germanul. Se uită întrebător către Rufus: — Un fel de gladiator spectator? întreabă ezitant. Nici vorbă! răspunde acesta. În urma unei victorii specta culoase, publicul a cerut să nu mai lupte în arenă și să vină printre ei. — Aha! se dumirește germanul. — Era cât pe-aci să fie meci nul, comentează Ganymedes. Nu-ți poți da seama dacă e trist sau vesel. Eram amândoi doar ușor răniți... Privirea îi virează spre nostalgie, dar se îmbățoșează imediat. — Adversarul meu n-a mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
S-a întâmplat ceva, anunță îngrijorat. Vocea îi tremură. — Ia ține-mă, să văd despre ce e vorba, îi cere imperios Rufus. Germanul își face palmele căuș și instructorul se cațără cu dexteritate. Aruncă o scurtă privire afară și se dumirește imediat. Încă e pauză. — Dar mulțimea asta? — Au chemat în arenă tineri din rândul spectatorilor și i-au înarmat. — De ce? întreabă Pusio lăsându-și obosit brațele în jos. Simulează manevrele unei oștiri în mers, răspunde plic tisit Rufus. — Ce fel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga întinsă pe jos, la coroana de lauri de lângă ea, la cupele răsturnate. De unde au apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege în minte frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie. De unde? Cu fruntea încrețită, încearcă să se reculeagă. Din Illyricum! țâșnește într-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Tibru pare în dimineața aceasta neîncăpătoare. Oamenii au venit grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toată lumea; au avut loc și căsătorii. Lisa se ridică în capul oaselor și se uită la Sophie. ― Doar nu te gândești s-o faci, nu? ― Sincer, nu știu, spune Sophie. Adică, nu cred c-aș fi în stare să mă dumiresc cum să-l folosesc, dar sună destul de interesant. Ai putea agăța un superb mascul american, după care să trăiești fericită până la adânci bătrâneți în vila lui din Dallas. ― Sună cam trist pentru mine, zice Lisa. ― Mă rog, continuă Sophie, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. S-a stârnit așa, ca din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiței se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu șoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuș. Până să se dumirească, se pomeni lângă ea cu un pitic cât o lingură de supă, și cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Bună seara!" cu o voce de clopoțel. Mădălina băgă de seamă că noul sosit ședea pe un covor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spetim muncind în fabrici și ăștia vin de la Iași și de la mama dracului, să picteze! Pe banii noștri! Cum să-l las? Ăștia ne mănâncă banii, de nu ai tu deajuns să mai bei o bere după muncă! Costică, parcă dumirit și el că Vasile avea dreptate, se întoarse din drum. - Așa-i bă? - mă atacă el indignat. - Măi oameni buni, dacă ați servit un pahar, foarte bine, vedeți-vă de drum și lăsați-mă și pe mine să-mi văd
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
apă minerală goale mai era și una în care mai era lichid așa cam de vreo trei degete, voind să le arunce, conductorul a deschis sticla, mirosind instinctiv. Apoi deschizând încă una din cele vreo zece care erau pline, ne dumiri: -Băi frate, da’ aici e palincă! Și noi care credeam că doamna numai ața, de dragul lui George, sembăta cu apă chioară ... îN SLUJBA CULTURII Cu toate că absolvisem o facultate de psihosociologie, la repartiție nefiind decât vreo câteva posturi de specialitate în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu asta basta, adăugă ea. - Așa e, o aprobă Extraterestrul. Voi sunteți niște ființe fericite. Trăiți și apoi dispăreți cu totul, ca și cum nici n-ați fi trăit. Intrați și ieșiți din viață cât ai zice pește. Nici nu v-ați dumirit prea bine ce-i cu voi, că ați și dispărut de pe firmament. Gândește-te Însă la ce Înseamnă să trăiești secole, milenii, răsmilenii, un timp ce nu are dimensiune. La un moment dat, simți că nu mai poți suporta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
măsurându-l cu privirea de sus În jos, Îi spuse: „Mă cheamă Sophia. Și acum, poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și-i vârî În buzunarul de la piept mulțimea de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură din care ieșise ceva mai Înainte. Ippolit mai bău două borcane de Royal, tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la maximum pe noii veniți. Acest „Liber” pușcăriaș, Îl luă În primire pe Tony Pavone, Îi ordonă să-l urmeze arătându-i intrarea unei alte barăci de lemn, făcându-i semn să intre Înăuntru. Câteva momente proaspătul sosit, nu se dumiri unde se află. Îi era teamă să mai facă un pas să nu aibă vreo neplăcută surpriză. Se frecă la ochi, Încercând să pătrundă cu privirea Întunericul Încăperii. Fu necesare alte câteva secunte ca să realizeze totuși: Încăperea era luminată de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e tânăr. Doar mama și prietenele ei îl înjurau pentru un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]