797 matches
-
în contextul unei dure analize a natalismului ceaușist, vezi Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceausescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, Londra, 1998, mai cu seamă pp. 13-16, 35-41, 116-118 (ed. rom.: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, traducere de Marilena Dumitrescu, Humanitas, București, 2000). Despre intelectuali sub comunism, vezi György Konrád, Ivan Szelenyi, The Intellectuals on the Road to Class Power, Harcourt, Brace, Jovanovich, New York, 1979. 7. „Criterion” a fost un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ar fi ținut ședințe legionare. Constantin P. Ionescu, judecat în 1949 de către Tribunalul Militar Iași pentru uneltire împotriva ordinii sociale, a ajuns, în mai 1949, la Suceava, unde a cunoscut „reeducarea”. Deși se menționează că ar fi acuzat mișcarea de duplicitate, a acceptat-o destul de rapid. Pe 15 septembrie 1949 a fost transferat la Gherla, unde, în anul următor, a devenit membru în conducerea acțiunii, apoi unul dintre principalii conducători, din mai până în septembrie 1951. El stabilea cu Popa și Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
integrată ca atare. Este ceea ce reiese și din dubla negație pe care o comportă cuvântul franțuzesc dé-ni: părând că neagă de două ori, refuzul (déni) ajunge de fapt să afirme și deci să recunoască, în același timp. Astfel se explică duplicitatea, în sens propriu, cât și în sens figurat, ce însoțește această tehnică defensivă cel puțin subversivă. Istorictc "Istoric" Dat fiind faptul că socotește refuzul ca, mai întâi de toate, o recunoaștere a realității exterioare, Freud situează acest proces particular la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Însă cu partidele istorice de centru-dreapta, PD a optat pentru o liberalizare mai lentă a economiei și pentru o atenție sporită la costurile sociale ale tranziției, provocând numeroase conflicte În cadrul coaliției guvernamentale din 1996-2000. Raportul cu trecutul: o politică a duplicității Spre deosebire de partidul lui Ion Iliescu, PD a denunțat sistematic moștenirea instituțională și economică a fostului regim, considerând că efectele ei asupra societății nu pot fi diminuate decât printr-o reformă structurală profundă. În același timp, odată cu ruptura produsă În cadrul FSN
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
mesajului. Orice dicționar definește obiectivitatea drept „suprema valoare profesional-etică a jurnalismului de informare”. Realitatea, însă, spune altceva: presa doar mimează obiectivitatea, nu o și practică. Analizând modul în care se reflectă problema minorităților în presa americană, Berelson și Salter remarcau duplicitatea ziarelor: pe de o parte, militează pentru egalitatea rasială, în timp ce unele articole acceptă și promovează indirect această inegalitate. La fel se întâmplă în publicațiile protestante americane. Ele proclamă necesitatea unirii Bisericilor, dar conținutul articolelor atinge rareori această temă (vezi A
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu o fotografie, ci cât mai multe. Instantaneele și portretele sunt cele mai bune. Din succesiunea acestor fotografii, vom elimina expresiile (nuanțele) întâmplătoare și vom reține pe cele care se repetă. Ele ne pot oferi o primă cheie de înțelegere: duplicitatea, ipocrizia etc. De mare folos va fi pentru ziarist să urmărească în fotografii decorul, planul îndepărtat. Să zicem că personajul este fotografiat în casă. Ceea ce vedem în spatele personajului (obiecte, mobilier, cărți) poate face parte din portret, dezvăluind pasiuni, preferințe, stil
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
chiar, ca o proastă. N-a înțeles că singurul mod în care Gallus intră în viața oamenilor este numai pe ușa din dos, ca hoții sau ca servitorii. Nu va alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și duplicitatea fac parte din natura lui și îl împiedică să se comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce ochii și-și stăpânește cu greu un strigăt de spaimă. Claudius Nero a intrat pe nesimțite în sală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă rămâne pe loc și spune: Mi-aș dori mult ca fiii și nepoții mei să înțeleagă că vir tutea este unică. Deși surprins, Germanicus replică bătăios: — Mie, unul, mi-e greu, dacă nu imposibil, să consider drept virtute minciuna, duplicitatea, hoția și crima. Lasă să se scurgă o secundă și adaugă: — Nici măcar când se pretinde că sunt înfăptuite în intere sul general. Agrippina și copiii se uită nedumeriți la el. Iulius Herodes preferă să privească în altă parte. Antonia însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mașină, furia a început să se scurgă din mine ca acidul dintr-o baterie. Nu era doar nebunia înfricoșătoare a acțiunilor Shebei - abjecția chestiei în care era băgată de-acum - singurul lucru care mă supăra; ci era mai degrabă imensa duplicitate pe care o dăduse la iveală doar întâmplător. Vorbisem despre faptul că îl înșela pe Richard, pe copii, chiar și școala. Dar nici una dintre noi nu vorbise despre cum mă înșelase pe mine. Nu-i dăduse prin minte să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
decât voia ea să-i spună. — De ce naiba își închipuie așa ceva? a întrebat ea, râzând. Mai târziu, mi-a povestit că citise într-o revistă despre cum poți prinde un mincinos doar fiind atent la gesturi și expresii asociate cu duplicitatea. Așa că răspunzându-i mamei ei, a încercat să se uite în ochii ei și să-și țină mâinile perfect nemișcate. Nu știu, draga mea, i-a răspuns maică-sa, uitându-se la rândul ei fix. Intuiție feminină? — Oh, pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pot să tratez așa nașterea unui copil. Nici nu știu cum aș reacționa eu cea de acum dacă pe virtuala mea fetiță ar exclude-o de la înfățișarea la altar fiindcă „este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe țeava: șoim, pionier, utecist, comunist. De mine și de Adi depindea unilateral creștinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ceaușescu, fiindcă ea este mama tuturor copiilor. Și mie, și lui Adrian ne-a venit să ne urcăm pe pereți. Ore în șir i-am făcut capul arșice bietului copil, spunându-i „adevărul” despre dictatură. Apoi, l-am dresat pentru duplicitate, pentru distincția limbaj public-limbaj privat. De aici au decurs câteva consecințe neașteptate. Eram cu el la „Romarta copiilor”. Îi luasem o pușcă, dar el voia și un tanc. Nu aveam bani. Foarte supărat, a început să strige în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Andrei, ce părere ai tu de Tovarășu’? - Bună. - Hai nu zău! - Ți-am zis, bună. - Chiar spui asta de-adevăratelea? - Dacă vrei să știi adevărul, vino la mine acasă. Acolo ți-l spun. Adevărul devenise ceva cu circuit domestic. Lecția duplicității i-a fost servită de mine, de mic. Copilul meu m-a urmat la cozi. Când era țânc, trebuia să dovedesc cu corpul delict că există ca membru al familiei. Certificatul de naștere nu ajungea. Mai târziu, în ’88-’89
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de luni sau de ani, adunate, nu lăsa decât amăreala unei poșirci din care tot ai băut, cu disperare ai băut, crezând că ți se oferă întruna paharul de ambrozie al aleșilor, al răsfățaților norocului. Învățasem să trăiesc într-o duplicitate a neputinței, cu prietenii mei fugind în refugiul iluzoriu al literaturii în care credeam, pe care încercam să o scriem, care ne dădea nemaipomenita libertate de a lua mereu și mereu de la capăt calvarul nu al fiecărei zile, ci al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decenii, dacă nu și mai mult, de la consumarea faptelor. Un univers, acela al cenzurii, la urma urmei, grețos. Al inșilor duplicitari, siliți să slujească unui regim pe care-l vedeau găunos și totuși trebuiau să-l apere, cultivând minciuna. O duplicitate nu numai a lor, desigur, dar cultivată de ei, șlefuită de ei și transmisă, prin fel și fel de vițe ale minciunii, și în anii comunismului. Cenzura comunistă nu diferea mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care îl chinuia pe Saul Lesnick din pricină că dăduse informații despre oameni pe care îi iubea. Coleman se lupta cu pornirile lui în mod incipient, prin muzică. Lucra la o lungă piesă solo cu tăceri ciudate, pentru a sugera minciunile și duplicitatea. Acordurile aduceau în prim-plan sunetele unice, înalte, ale saxofonului, la început tare, apoi tot mai încet, cu lungi intervale de liniște. Dorea să-și numească compoziția Marele niciunde. Lesnick i-a spus că dacă accepta să se interneze într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a venit și 22 decembrie ’89, înfricoșat, pe ascuns, ca un adevărat nemernic, și-a pierdut urma, cum au făcut atâția alții, plecând într-un colț îndepărtat al țării, unde nimeni nu-l mai cunoaște. Acolo își mistuie, printre necunoscuți, duplicitatea și mustrările de conștiință dacă o mai fi având ceva din ea. În sat, la Căuești, încă i se mai păstrează disprețul de turnător și nemernic, de individ care și-a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același timp, șoaptă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al unui romancier: captarea cititorului. Alternând între stilul realist și cel suprarealist, încorporând monologuri și rapoarte codificate ale informatorilor, întrețesând prezent cu trecut în secvențe de vis și coșmar, autorul surprinde continuu. Din Plicul negru cititorul învață mai mult despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe Seventh Avenue în aerul blând al după-amiezii de mai, am continuat să vorbesc cu Tom despre Harry, odinioară Dunkel de la Dunkel Frères, care fugise din pădurea întunecată a sinelui său pentru a apărea ca un soare strălucitor pe firmamentul duplicității. — Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru pungași, am zis. Poate nu sunt cei mai de încredere dintre prieteni, dar gândește-te ce plicticoasă ar fi viața fără ei. Nici nu sunt sigur că Harry mai e pungaș, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu pierderea acestor teritorii promise prin tratate, ațâțând, în același timp, curtea vieneză împotriva prezenței rusești la Dunăre. Omul din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sigiliul lor Îi reprezintă mereu câte doi, unul lipit de spatele celuilalt, pe același cal. De ce, din moment ce regula le permite câte trei cai de fiecare? Asta trebuie să fi fost o idee a lui Bernard, pentru a simboliza sărăcia sau duplicitatea rolului lor de călugări și cavaleri. Dar ce-i faci dumneata acum imaginației populare, ce-o să zică de acești călugări care călăresc pe rupte, unul cu burta În fundul celuilalt? Or fi fost ei și calomniați...” „...dar sigur că au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a lui Michel Maffesoli din ciclul arhitectonic consacrat postmodernității întregește problematica ordinii, a experienței societale cu tema moralei. Aceasta după ce în lucrările precedente a reperat alte fațete ale genezei postmodernității: în cartea asupra cotidianului din 1979 a introdus noțiunea de "duplicitate" în ființa individului, ca potențial al deschiderii spre schimbarea de paradigmă societală și sociologică (inspirându-se din Sfântul Augustin, care ne învață că mundus est imundus); în Umbra lui Dionysos, contribuție la o sociologie a orgiei (1982) găsim o analiză
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]