438 matches
-
s-ar fi născut, de asemenea, ca rod al iubirii dintre Împăratul Huayna Capac cu o băștinașă, Prințul Atahualpa, care mai tîrziu avea să-i fure tronul fratelui mai mare, Huascar. Huascar avea să moară de mâna lui Atahualpa, pe eșafodul lui Pizarro, Pizarro - Înjunghiat de pumnalele ucigașe ale partizanilor vechiului său prieten Almagro, care la rîndu-i fusese asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia și arta. Suntem aripi ale cojii noastre de stea. Nu sunt curios cum se vede lumea de pe eșafod. Dacă vrei să te cunoști bine, mai informează-te și de la alții. Nici geniile nu reușesc să înjuge mai mult de 14% din creierul aflat în dotare. Pentru a se fortifica, talentul are nevoie de sprijin, caracterul - de ostilitate. Intelectualii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
culmile ridicolului. In artă, ca și în politică, cometele ies la rampă, nu stelele. Se pare că specia noastră și-a îngrămădit singurătatea în exemplarele ei de lux. Multor oameni nu li s-a îndeplinit decât ultima dorință : cea de pe eșafod. Capetele pătrate nu pot deveni normale, daca nu sunt date la timp de-a dura. Cea mai mare grijă a noastră este să rămânem în viață, nu să trăim. Din păcate, noaptea Anului Nou nu reprezintă decât o transbordare a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n-o să poți juca în rolul lui Mihai de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rolul lui Mihai de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de Giulești. Nu am prejudecăți. Am emoții. Oricum, contele nu are emoții. Dacă chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept formularea ultimei dorințe și nici proverbiala cârpă neagră pe ochi. În viața mea nu mai văzusem un erou ca mine. Pitico-pedofilul a ridicat sabia în aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut o rugăciune finală. Știam că mă vor face flenduri. Când m-am apropiat de viermuiala aceea în care se împărțeau pumni, picioare și reteveie, am auzit vocea Marelui Bronz: "Îi poți salva!" Atunci, ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țineau În picioare i-au dat drumul să cadă. Erau scârbiți amândoi. — Ce-ai zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat pe Sam Cardinella acolo, legat bine, cu cel mai tânăr dintre preoți Îngenuncheat alături de scaun. Preotul coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat pe Sam Cardinella acolo, legat bine, cu cel mai tânăr dintre preoți Îngenuncheat alături de scaun. Preotul coborî de pe eșafod chiar Înainte să cadă greutatea. Râul mare cu două brațe Partea a doua Era dimineață, soarele se ridicase și În cort Începuse să fie prea cald. Nick se strecură pe sub plasa de țânțari Întinsă-n fața cortului ca să admire dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mori. Valerius clătină din cap. — Dacă rămâi aici, te vor omorî. Trebuie să se supună ordinelor, chiar dacă moartea ta i-ar nemulțumi pe soldați. Am auzit că Vitellius a poruncit să fii judecat înainte de căderea serii. Afară se construiește un eșafod... Vitellius vrea să facă un spectacol din moartea ta. Glasurile, murmurul mulțimii, zgomotul lemnelor ajungeau până la ei. Înainte de căderea serii... Ridică-te, Valerius, și o să te scot de-aici. Fugi, întoarce-te la fratele tău. Valerius clătină iarăși din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tăcuți, oamenii se dădeau în lături pentru a-i lăsa să treacă. — Vitellius însuși l-a văzut când a ucis-o pe Velunda, strigă cineva din mulțime. Credeți că împăratul nostru minte? strigă altul. Nimeni nu răspunse. Când ajunseră în fața eșafodului, soldații se îndepărtară și Valerius rămase singur, privind în pământ. Semăna cu prietenul său, Titus, în ziua aceea geroasă de iarnă când se sprijinise de îngrăditura de lângă lac, privind în pământ înainte de a începe o viață nouă. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unuia care urma să moară? Comandantul escortei îi întinse lui Valerius sacul. — Ăsta e? Valerius încuviință. Îl luă și și-l puse la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să-l ajute să urce pe eșafodul unde avea să fie judecat. O clipă mai târziu, era pe eșafod. — Potrivit cărui obicei Vitellius pune să se ridice un eșafod în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ăsta e? Valerius încuviință. Îl luă și și-l puse la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să-l ajute să urce pe eșafodul unde avea să fie judecat. O clipă mai târziu, era pe eșafod. — Potrivit cărui obicei Vitellius pune să se ridice un eșafod în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să-l ajute să urce pe eșafodul unde avea să fie judecat. O clipă mai târziu, era pe eșafod. — Potrivit cărui obicei Vitellius pune să se ridice un eșafod în numele justiției? răsună un glas din fundul pieței. Oamenii se agitară și se dădură în lături. Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându-i pe umeri. O bandă îi acoperea ochiul stâng; celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții bătrâni, ce mergeau unul lângă altul pe caii lor albi. Toți aveau torțe în mâini. — Spuneți-i împăratului că eu, Julius Civilis, regele batavilor, doresc o întrevedere cu el. Se opri în fața eșafodului și îi întinse torța lui Valerius. Ia-o, îi porunci, și ține-o sus până la întoarcerea mea. La un semn al lui Julius, cavalerii săi înconjurară eșafodul. — Nimeni să nu se atingă de Valerius Galul. Se întoarse spre comandantul gărzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu, Julius Civilis, regele batavilor, doresc o întrevedere cu el. Se opri în fața eșafodului și îi întinse torța lui Valerius. Ia-o, îi porunci, și ține-o sus până la întoarcerea mea. La un semn al lui Julius, cavalerii săi înconjurară eșafodul. — Nimeni să nu se atingă de Valerius Galul. Se întoarse spre comandantul gărzilor: — Sunt sigur că Vitellius mă așteaptă. Du-mă la el. Mulțimea se dădu înapoi. Julius Civilis trase de hățuri și se îndepărtă încet de eșafod. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
săi înconjurară eșafodul. — Nimeni să nu se atingă de Valerius Galul. Se întoarse spre comandantul gărzilor: — Sunt sigur că Vitellius mă așteaptă. Du-mă la el. Mulțimea se dădu înapoi. Julius Civilis trase de hățuri și se îndepărtă încet de eșafod. Nimeni nu părăsi piața. Tăcuți, oamenii așteptau ca regele batavilor să se întoarcă după întrevederea cu împăratul. Așteptarea nu fu lungă. Luna încă nu răsărise când Julius Civilis ieși din Pretoriu. Calul său alb înainta la trap în lumina torțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenii așteptau ca regele batavilor să se întoarcă după întrevederea cu împăratul. Așteptarea nu fu lungă. Luna încă nu răsărise când Julius Civilis ieși din Pretoriu. Calul său alb înainta la trap în lumina torțelor. Julius Civilis se opri lângă eșafod și-i făcu semn unuia dintre cavaleri. Cineva aduse un cal. — E calul tău, Valerius - Julius Civilis întinse mâna spre medic. Coboară de acolo. Vei veni cu noi. Vitellius te lasă în mâinile noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Încurajeze În felul său gândul de veghe. „Asta e ca și cum un nefericit e gata să se Înece și prietenul său de pe mal Îl Învață cum să dea din mâini. Aruncă-te În valuri, prietene, și salvează-l!” „Voi sta pe eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
concurs să fie câștigat de elevii Institutului Anastasie Bașotă... Cu alte cuvinte, acolo se făcea școală serioasă. Prins de aceste dezvăluiri ale profesorului, Gruia a ieșit complet din chingile emoțiilor. Uitase complet unde se află și că se Îndreaptă spre „eșafod” - cum a calificat acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
paradoxal care îi sfredelea timpanele fără să producă durere. Producea, în schimb, teamă. Mi-e frică de Magicianul ăsta, gândi, mi-e al dracului de frică, miros a frică așa cum miroase un condamnat la moarte înainte de a fi dus către eșafod. - De ce neapărat un eșafod? Poate fi dus către un perete, către un scaun electric, către o injecție letală. Ești superficial, ca de fiecare dată. Nu iei în calcul toate posibilitățile. Ți-am mai spus... Tresări. Întoarse capul, iar Magicianul îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
timpanele fără să producă durere. Producea, în schimb, teamă. Mi-e frică de Magicianul ăsta, gândi, mi-e al dracului de frică, miros a frică așa cum miroase un condamnat la moarte înainte de a fi dus către eșafod. - De ce neapărat un eșafod? Poate fi dus către un perete, către un scaun electric, către o injecție letală. Ești superficial, ca de fiecare dată. Nu iei în calcul toate posibilitățile. Ți-am mai spus... Tresări. Întoarse capul, iar Magicianul îi întinse paharul. În lichid
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe dracu`, nu mai bei, sunt convins că în alte vremuri beai, fumai marijuana și te dădeai în bărci cu toate fufele, dar acum ai intrat în elita orașului și nu cadrează, vax) - este un călău care te așteaptă pe eșafod pentru a-ți tăia grumazul ( Detectivul făcu ochii mari, la rândul său... Am ajuns într-un cartier de artiști, numai mie mi se putea întâmpla. Moșule, ziceai că nu bei? Ha, ha, ce-ai mai vrea niște uischeane sorbite de pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]