434 matches
-
Fersen a fost reprezentantul Suediei la Congresul de la Rastatt. Napoleon, prim- consul la vremea aceea, nu-l va aborda pe diplomatul suedez pe considerentul convingerilor lui regaliste și pe acela al relațiilor comentate cu regina Franței ce a sfârșit pe eșafod. Revoluția s-a stins în Consulat, prim-consul fiind Napoleon, devenit ulterior împărat ce, după despărțirea de Joséphine, a luat în căsătorie pe Maria Luisa, o altă reprezentantă a Casei de Austria. După abdicarea împăratului, s-au întors Bourbonii prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
publică. Codul civil al lui Napoleon frânează emanciparea femeii pe parcursul secolului al XIX-lea, având o delimitare strictă între caracterul privat al feminității și cel public al masculinității. În acest context, Femeia Nouă, cu pași mărunți, discret, dar eroic, pe eșafod, pe baricade, în cluburi, în presă, în exil sau în saloane, desfășoară o considerabilă energie în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
indiferent de formă. Ori, spune Paulescu, „a-l nega pe Dumnezeu înseamnă a nega finalitatea, înseamnă a nega instinctele naturale și patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului în Europa, prin urmare a eșafodului conceptual și ideologic pe care s-a clădit acesta, a demonstrat din plin că socialismul era prin structură antisocial și antiuman, prin eludarea naturii umane în esența ei, confirmând ceea ce marele G.T.Popa spunea în 147 în celebrul său discurs
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
bine, dacă vede că posibilitățile sale materiale se lărgesc, vede totuși foarte limpede că șansele sale spirituale se îngustează în aceeași măsură. Îl pândește dezastrul, și el, în chipul cel mai vădit, aleargă spre acesta. La sfârșitul veacului, se înălța eșafodul; la capătul istoriei, eșafodul care va fi înălțat va avea o altă măreție, pentru că pe el va urca regele creației. O societate care se bucură fără măsură și fără rușine de bunăstarea ei se năruie la prima lovitură: lipsită de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
posibilitățile sale materiale se lărgesc, vede totuși foarte limpede că șansele sale spirituale se îngustează în aceeași măsură. Îl pândește dezastrul, și el, în chipul cel mai vădit, aleargă spre acesta. La sfârșitul veacului, se înălța eșafodul; la capătul istoriei, eșafodul care va fi înălțat va avea o altă măreție, pentru că pe el va urca regele creației. O societate care se bucură fără măsură și fără rușine de bunăstarea ei se năruie la prima lovitură: lipsită de orice principiu vital, fără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o femeie, sfetnică a crimelor și suflet al hotărârilor sale, 1. Doamna de Genlis. instigatoare a uneltirilor, apologetă a ticăloșiei sale și coru pătoare a copiilor lui: o femeie care nu l-a părăsit decât când ducele a urcat pe eșafod; a asistat la moartea lui cum asiști la pierderea unei partide. Într-adevăr, supliciul acestui mizerabil a fost mai degrabă pedeapsa unui plan neizbutit, decât o satisfacție pe măsură pentru regi, pentru popoare și pentru morală. Ea, femeia aceasta, a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-i facă nici o concesie dovedise totuși, în culmea nenorocirii, un curaj destul de înalt, și că s-a dus spre moarte cu o măreție de suflet adevărată: „Nimic de zis - mi-a replicat ea -, s-a purtat destul de frumos pe eșafod; dar nu trebuie să-i facem un merit din asta: de copii, regii sunt crescuți pentru a ști cum să se poarte la ceremonii.“ Ironie extrem de crudă, care are mai degrabă izul de corupție al Vechiului Regim decât sinceritatea și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-mi despre unirea dintre inimile virtuoase, lăudând energia pe care o in spiră: „Răceala francezilor mă uimește. Dacă aș fi fost liberă și dacă soțul meu ar fi fost dus la moarte, m-aș fi străpuns cu pumnalul la picioarele eșafodului; și sunt convinsă că, atunci când Roland va afla de moartea mea, își va străpunge inima.“ Nu se înșela. Sunt dator să adaug în favoarea ei că, până și în fundul temniței, își crease un domeniu al ei, foarte onorabil. Erau aruncate pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau din 1791 dreapta Adunării Legislative
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
valide și astăzi: socialul influențează emoțiile, personalitatea, conștiința, sentimentul estetic, intelectul și limbajul; mulțimile coboară individul: cazul pictorului descris de Anatole France și care din om delicat și politicos devine un teribil iacobin, o bestie feroce care trimite societatea la eșafod; „stările de mulțime” expropriază individul, desființează viața lui sufletească normală, el primește acum totul din afară fără nici o cenzură, mulțimea simplifică viața sufletească; indivizii eminenți - geniile, eroii, șefii, comandanții - se afirmă În funcție de societățile În care se nasc. Fenomenul românesc, carte
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia sa catolică. Acel refuz l-a plătit cu încheierea carierei politice, închiderea sa în Turnul Londrei și, apoi, pierderea vieții prin executare pentru înaltă trădare pe eșafod, acolo de unde a adresat asistenței ultimele sale cuvinte: "The King's good servant, but God's First." În 1935, la patru sute de ani de la moartea sa, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică, Biserica Anglicană onorându-l și ea în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
carte de istorie și morală; pentru osteneala de a citi suntem din plin răsplătiți; pentru anumite situații, ea oferă o simbolistică de cea mai perfectă speță. Nu este o carte de citire, dar trebuie citită.” J. W. Goethe 163. „Pe eșafod, Madame Roland ceru cele necesare scrisului, pentru a-și așterne gândurile cu totul deosebite care i-au plutit înaintea ochilor pe ultimul ei drum. Păcat că i s-a refuzat; căci, la sfârșitul vieții, îi vin concentratului spirit idei până
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Acesta a devenit pentru Biserică asemenea unui cuvânt sacramental, ori de câte ori i s-a cerut să cadă la învoială cu adevărul și cu dreptatea. Nu putem!» Câți martiri au repetat cu demnitate aceste cuvinte! Le-au rostit sub loviturile vergilor, pe eșafod, pe rugul arzând. Chiar și astăzi, ca întotdeauna, Biserica se adaptează cu o putere de elasticitate admirabilă în fața tuturor condițiilor societății, tuturor științelor și a descoperirilor, tuturor formelor de conducere, numai să nu conțină în sine ceva ce ar contraveni
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prea plăcut!)! Dacă nu, îi trimit altceva! Să nu uiți! Aurel D. POEM POLITIC (7) Început cu ploi torențiale cu tot mai mulți cîini găsiți sugrumați pe la porți; un elogiu adus nu știu cărei predispoziții de a fi dincolo de zgomotul securii pe eșafod uite, izbucni deodată iubita mea în așternut, ce bizar e pămîntul acesta trîntit între cărțile de joc de bună seamă, spusei, grumazul împăratului călătorește sub formă de stea. CONSPIRAȚIE ÎNTR-UN TRATAT DE ESTETICĂ La capătul raftului tablă de oțel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mie mi-a prezis pustnicul de sus din pădure că voi muri tânăr. Dar că voi muri cu spada În mână, așa cum se cuvine unui cavaler, așa că nu mi pare rău! — Pustnicul a prezis și pieirea Staufenilor. Vorbea de un eșafod ridicat undeva Într-un oraș depărtat la marginea mării albastre, pe care se va rostogoli capul ultimului lor urmaș, suspină Bodo. Nu la malul mării, ci aici, În piața orașului nostru, vor muri toți vrăjmașii noștri. Vom da legi blânde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în legendarul Rocamadour din centrul Franței. După o uriașă documentare în care a trebuit să parcurg circa 10.000 de pagini despre Revoluția din 1789, am scris o piesă prezentată pe scena Bicentenarului sub titlul Nopți rebele (numită mai târziu Eșafodul). Piesa mi-a adus titlul de Cetățean de Onoare, ce mi s-a decernat la Rocamadour pe 14 iulie, Ziua Națională a Franței. Cunoșteam atât de bine evenimentele și protagoniștii de la 1789, încât știam și locul în care șefii revoluționari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în apocalipsă versuri (ediție bilingvă, română și franceză), Ed. Cogito, Oradea, 1997 ; Arta nostalgiei (Poeme cuantice) versuri, Ed. Cartea Românească, 1997 (Premiul Uniunii Scriitorilor-filiala Dobrogea, revista "Tomis", Constanța, Premiul pentru poezie al Salonului de carte Oradea, 1998) ; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Ed. Axa, Botoșani, 1997 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor-filiala Iași); Atitudini literare, Ed. Cartea Românească, 1999 (nominalizată Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Uniunii Scriitorilor filiala Iași, 1999, Premiul pentru eseu al Festivalului Internațional de Poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bogată activitate publicistică în presa din Români și Basarabia, este comentator la Radio Europa Liberă. Volume publicate: Schimbarea din strajă (roman), Chișinău, Editura Hyperion, 1991; Frica de diferență (articole, eseuri, cronici literare), Editura Fundației Culturale Române, București, 1999; Valsul pe Eșafod (30 de pretexte literare și un Jurnal la Praga), Editura Cartier, Chișinău, 2001; Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova. Editura Polirom, Iași, 2005. Prezent în antologiile Momentul adevărului, o culegere de texte ale unor eseiști români contemporani, Cluj, Editura Dacia, 1996
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost donată de noi casei memoriale „Grigore Tabacaru“ din Hemeiuș la 4 no iembrie 1989. În anul 1915, Constantin D. Beldie tipărea În colecția Biblio teca Minerva, sub nr. 185, traducerile din Villiers de l’Isle Adam cu titlul Misterul eșafodului și alte nuvele. Cu același prilej publica și câteva note asupra scriitorului și operei sale. Activitatea desfășurată de C. Beldie la redacția Noii Reviste Române i-a prilejuit Întâlnirea și i-a facilitat colaborarea cu mari personalități ale culturii noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lare... Suntem nevoiți a face curte străinătății! Cel puțin să nu lăsăm să se întrevadă durerea pe care ne-o pricinuiește lucrul acesta! Existau altădată numai două ieșiri din impas pentru a face față durerii unui prinț repudiat: mânăstirea sau eșafodul. Nouă ne-a revenit o a treia, cea mai grea poate: Coroana. și trebuie să suportăm, în mijlocul singurătății noastre atât de dureroase, amabilitatea echivocă a curtenilor, surâsurile iro nice ale ambasadorilor străini și aerele nerușinate ale curtezanelor și favoritelor! Iar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cine sunt, de unde vin și încotro mă îndrept etc. Mă încercă toți demonii exilului... Jean d'Ormesson, membru al Academiei Franceze, ne spune că virtuțile ("les vertus"), cum ar fi cinstea, onoarea, respectul față de cuvântului dat, duc mai degrabă la eșafod decât în vârful ierarhiei sociale, acolo unde teoretic ar trebui să fie valorizate la maximum. Paradoxal, les bassesses, cum ar fi meschinăria, servilismul și trădarea, asigură ceea ce numim "carieră" și succesul social. Iarăși, despre virtute și onoare, dar într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cufundați cum erau în sosul unui kitsch gros, balcanic. Valoarea unui pseudo-jurnal ca acesta pe care încerc să-l țin nu constă neapărat în calitatea lui literară, ci în doza lui de " subversivitate ". Doar jurnalul care odată descoperit duce la eșafod sau în fața plutonului de execuție merită să poarte numele de jurnal. Nu este cazul meu. Sunt prea laș pentru un astfel de gest. 27 mai 2003 Am mai mai scris până acum de mai multe ori despre depozitul Emmaus din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o faimă mai bună, s-a manifestat cel mai deșănțat în secolul al XVIII-lea, cu precădere în Franța, de la Regență până la Directoriu inclusiv, în pofida Teroarei și a „virtuții” pe care aceasta încerca s-o impună cu sila. Atitudinea pe eșafod a câtorva „libertini” iluștri, Lauzun bunăoară, sau Hérault de Séchelles, a fost de natură să valideze, măcar ca stil, morala hedonistă (Hérault de Séchelles nici nu era de fapt un libertin, ci un tânăr epicurian, om de spirit înțelept și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ce este vorba? De dragul efectului lor, să lăsăm faptele să vorbească 8. Începutul anului 1386, Falaise, o localitate din Normandia. O scroafă de trei ani (în etate, așadar), îmbrăcată în straie omenești, este târâtă, cu un întreg alai, pe un eșafod instalat în piața publică a târgului. Acolo se înghesuie nu doar țărani și copii curioși, ci, amănunt semnificativ, și porcii acestora, aduși, din ordinul vicontelui de Falaise, ca să deprindă unele învățături din ceea ce urmează a se petrece pe eșafod. La
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un eșafod instalat în piața publică a târgului. Acolo se înghesuie nu doar țărani și copii curioși, ci, amănunt semnificativ, și porcii acestora, aduși, din ordinul vicontelui de Falaise, ca să deprindă unele învățături din ceea ce urmează a se petrece pe eșafod. La acest punct s-a ajuns în urma unui proces în toată regula, care a durat nouă zile, în timpul căruia scroafa a beneficiat de pledoaria cam timidă a unui avocat al apărării și în urma căruia a fost, pe bună dreptate, condamnată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]