913 matches
-
aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un model clasic, „viril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jacques G. Costin și Paradisul statistic de Ion Călugăru, disponibilitatea față de rafinamentul imagistic și umorul intelectual din volumele lui Stephan Roll și Sașa Pană vin, pe de o parte, din refuzul autorității magisteriale (din, altfel spus, ecumenismul estetic și toleranța eclectică ale „registratorului”, adversar al oricărui „sectarism” dogmatic) și, pe de altă parte, dintr-o sensibilitate de „poet lettre” format la școala simbolistă. Artistul din Perpessicius mediază accesul critic în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl constituie deplasarea dinspre o estetică clasicizantă a capodoperei, a perfecțiunii formale, a purității, a sublimului și armoniei înspre o estetică a șocului mizînd pe ruptură, dizarmonie, subversiune, impuritate, inovație, deschidere, procesualitate și atitudine. O „cumințenie a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în care intră, deopotrivă, nume precum Milița Petrașcu, Felix Aderca, B. Fundoianu, M.H. Maxy) va aclimatiza și asimila noile curente radical-moderniste, impunîndu-le atenției unor cercuri mai curînd rezervate (de la criticii post-maiorescieni și de la tradiționaliștii autohtoniști ai Gîndirii pînă la spiritualiștii eclectici, vitaliști ai „tinerei generații”). Unii dintre ei (Vinea, Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul lui Francis Jammes (dar și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Brâncuși și a elevei sale Milița Petrașcu se înscrie deopotrivă pe orbita cosmopolită a Contimporanului și pe cea spiritualist-autohtonistă de la Gîndirea, iar arhitectul, pictorul și decoratorul constructivist Marcel Iancu se arată a fi uneori, în plastica sa, un eclectic fantast cu nostalgia formelor canonice. În fapt, prima avangardă autohtonă se dovedește a fi - cu excepția mai complicată a lui Tristan Tzara - o avangardă „pozitivă”, „constructivă”, de o clasicitate structurală. Separarea dintre domeniul esteticului și cel al politicului, „eclectismul” independent, neînregimentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
linia unei stîngi independente. Distanța temporală dintre discretele semnale poetice predadaiste ale lui Tzara din paginile revistei civice Chemarea („Vacanță în provincie”, „Furtuna și cîntecul dezertorului”), Dadaismul propriu-zis și constituirea primei mișcări de avangardă artistică din România (în 1924, prin intermediul eclecticei reviste Contimporanul) indică un decalaj de aproximativ zece ani. Dacă „exportul” de avangardă (prin Tzara și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fundoianu) au frecventat, înainte de 1920, cercul lui Alexandru Bogdan-Pitești și au cultivat, pînă la un punct, estetica Decadenței. Datele lor sociale corespund, întru cîtva, celor ale membrilor „generației de la 1914” din Franța (cf. Albert Thibaudet); ei aparțin - de fapt - familiei eclectice a independenților postsimboliști, scindați între nostalgia tradiției și tentația emancipării radicale. Disidenții spiritului Belle Époque vor deveni, ulterior, fermenți ai „anilor nebuni” ’20, reprezentanți cultivați ai unei avangarde constructive, ecumenice și estetice, cultivînd cu precădere - în plan ideologic - valorile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anarhismul poetic a lui Const. I. Emilian, apărută în 1931 la „Cultura Națională”). În cazurile lui Perpessicius și Boz, permeabilitatea în fața inovației radicale se datorează, în bună măsură, sensibilității „artiste”, lipsei dogmatismului ideologic și a ambițiilor ierarhizante, deschiderii ecumenice și eclectice. Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În podea, muluri originale, iar fiecare Încăpere e inundată de lumină. Iubesc apartamentul Lisei, deși gusturile sale În materie de decorațiuni interioare sînt complet diferite de ale mele. Îmi ador casa pentru că e tihnită, confortabilă și aranjată Într-un stil eclectic. A Lisei dă impresia că e decupată din paginile revistei Elle Decor: e incredibil de chic, minimalistă și elegantă. Singurele lucruri care fac notă discordantă sînt hăinuțele lui Amy, care au tendința de a sta Împrăștiate pe podelele din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sublim și grotesc, a fost universalist, dar numai ca valabilitate generală a ideilor lui, nu ca multiplicitate de idei. Universalismul calitativ este esențial oricărei epoci creatoare; sub formă cantitativă, el este un semn de deficiență și este echivalent eclectismului. Momentul eclectic al unei culturi este identic universalismului cantitativ. Evul Mediu, care a concentrat în sine atâta neliniște, că ne-a dispensat pe noi, în latura religioasă, își demarcă liniile lui conturate la exces din concentrarea durabilă și obsedantă pe câteva teme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
știință burgheză”, după acceptarea ei a fost supusă unei puternice presiuni politice și ideologice. Regimurile comuniste au încercat să impună constituirea unei paradigme sociologice „marxiste” care să exprime punctul de vedere al partidelor comuniste. În realitate, practica sociologică a combinat eclectic și contradictoriu trei tendințe diferite: • sociologia loială programului comunist era centrată pe încercarea de a identifica modalitățile de acțiune pentru promovarea proiectului comunist de construcție socială. O asemenea sociologie nu putea fi realizată în parametrii științei propriu-zise, fiind subordonată dogmatismului
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a unor orientări reformiste, cu intenția de a forța schimbarea treptată: sociologia organizațiilor, a comunităților umane, a calității vieții, psihologia socială, în special cea umanistă. Reușind să ofere produse valide științific, sociologia nu a putut să evite complet anumite opțiuni eclectice forțate de presiunea ideologică. Evoluția sociologiei tot mai departe de paradigma ideologiei comuniste a fost, inevitabil, de natură a genera o reacție ostilă din partea regimului comunist, care, de la sfârșitul anilor ’70, a marginalizat sever sociologia până la a o desființa. Nici
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
socialiste și social-democrate de diferite nuanțe față de politica liberală. În ultimul timp, se observă tendința de restrângere a rolului mecanismelor economiei mixte pe plan intern, paralel cu extinderea în sfera pieței și relațiilor economice internaționale. Sintagma „economie mixtă” este relativ eclectică, nu surprinde toate elementele definitorii ale sistemului social în cauză. Pentru analiza economică este adecvată optica metodologică după care realitatea economică dintr-o țară sau alta poate fi încadrată în sistemul economiei cu piață concurențială sau al economiei cu piață
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
este momentul potrivit pentru intervenție? - ce demersuri ar trebui întreprinse? - sunt necesare și implicațiile altor persoane în procesul de negociere? Caracteristicile consilierii educaționale sunt: holistică (preocupă întreaga ființă), complexă (analizează atât comportamentul normal, cât și pe cel anormal al elevului), eclectică (selectează acele metode și procedee, cele mai eficiente, pentru un anumit caz dat), științifică (exploatează rezultatul descoperirilor în domeniul de consiliere; vezi Gog, Lazăr, Psihologie și consiliere pastorală, Institutul Teologic Penticostal, București, 1996). Principalele faze ale consilierii, descrise într-o
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
pe un scaun, în capătul unei mese lungi dintr-o cameră alăturată, ceva mai mică. Pe masă erau cești de porțelan ornamentate cu dragoni albaștri (ceramică autentic orientală) pentru ceai, precum și largi feligene pentru cafea, căci "ceaiul" la Saferian era eclectic. În farfurii, la mijloc, erau expuse și unele gustări. Mai multe erau tăvile cu migdale, stafide, năut, smochine și un fel de corăbioare. El, Saferian, nu bea ceai, ci cafea, iar între două cafele mânca migdale. Odaia avea un mobilier
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care-l făcea să răsfoiască tomuri pentru cea mai neserioasă chestiune și să țină corespondență, era îndatoritor și iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote, și de aceea la friptură (grătar eclectic:poulets a la broche, rognons, cotes de porc etc., aduse în piramide, căci lui Gaittany îi plăcea desfrâul vizual), între G. Călinescu înghițituri, se simți dator să atragă atenția că, lăsând gluma la o parte, Conțescu era un bărbat excelent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Să nu exprimi idei, să nu participi la acțiuni! Suflețel alergă la Gaittany, îl imploră să vie la masă în ziua când se invitase Hangerliu, combinară o mică listă de persoane, în așa chip încît prânzul să aibă un caracter eclectic. Fu invitat Hangienuș, care trecea drept omul lui Pomponescu, apoi directorul de cabinet prezumtiv al lui Pomponescu, om al lui Gaittany. Astfel erau între persoane cunoscute, dar de etichete politice deosebite. Smărăndache și Smărăndăchioaia, care surprinseră la timp proiectul, avură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
efecte (bio)logice (bio)fizice (bio)chimice la nivelul organismului uman (animal) și vegetal, benefice în intenția de a fi folosită în medicină pentru însușirile de lumină vie [Stănciulescu, 2004]. Din aprecierile timpurii ale lui Galenus vom găsi un comentariu eclectic bogat asupra unei posibile definiții a medicinei ori modalităților infolaserbioenergetice (ILBE) prin care acționează sau doar le sugerează: Medicina este meșteșugul, ce înlătură suferințele bolnavilor, slăbește bolile cele mai aprige (după Hipocrate); Medicina este arta despre cele sănătoase, bolnave sau
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
individ în cadrul societății: teoria centrată pe rezolvarea de probleme, teoria centrată pe sarcină, teoria intervenției în criză, teoria sistemică și ecosistemică, teorii feministe, teorii psihosociale, teoria pledării cauzei, teoria comunicării, teorii organizaționale, teorii de grup social, teoria rolurilor sociale; * abordarea eclectică: însumează esențialul dezvoltat de mai multe teorii; * alte teorii: a) teorii ale asistenței sociale de grup: modelul obiectivelor sociale (abilitarea individului prin intermediul grupului și dezvoltarea deprinderilor sociale); modelul remediului (grupul devine un mijloc de ajutor și remediu pentru soluționarea problemelor
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
prezinte atât formele, cât și gradele practicilor. Donnat (1994) întocmește tipologiile francezilor după intensitatea practicilor în anumite domenii. În privința muzicii ascultate, el distinge "exclușii" (un sfert), "minimul muzical" (o treime), "amatorii de hituri" (10 %), "clasicii" (10 %), "rockerii" (14 %) și "melomanii eclectici" (6 %), care dedică ascultării cel mai mult timp și cărora le plac toate genurile. În domeniul lecturii, el evidențiază același spectru, de la absența oricărei practici (un sfert dintre francezi nu citesc niciodată) la categoria "marilor cititori" (peste douăzeci de cărți
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
intervină "asupra" rezultatelor, să le conteste, chiar să le minimalizeze. Într-o sinteză a rezultatelor produse de trei anchete prealabile realizate de serviciul său, Donnat arăta că cei mai mari consumatori de cultură sunt, în același timp, și cei mai "eclectici". Astfel, el se apropie, dincolo de perioada Lang, de poziția lui Michel Guy, care, la sfârșitul anilor 1970, mărturisea, în legătură cu "Festivalul toamnei", că rămâne favorabil unui public cultivat "deschis la toate", în fața riscului "elitist" persistent reprezentat de o anumită avangardă. Valorile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vinovate nu mai intră astfel În conflict cu aceea a existenței daimonilor invidioși pe soarta pe care ar putea-o avea oamenii buni după moarte. Mitul lui Sylla ne vorbește și despre o „elită” a daimonilor, alcătuită, În mod cam eclectic, la Apus, din slujitori ai lui Chronos, iar la Răsărit, din dactylii 2 ideeni din Creta, din coribanții frigieni, din trofoniazii beoțieni și din mulți alții care locuiesc În Întreaga oikoumene. Cultele și denumirile lor dăinuie chiar și atunci când puterea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai ales prin detalii de fațadă. O vilă „tip Butoiescu” se vinde azi cu sute de mii de euro, independent de crenelurile de pe acoperiș, intrarea ogivală străjuită de coloane răsucite sau de bolțile false. Timpul a dat prestigiu acestui stil eclectic și, în timp, „Butoiescu” nu l-a învins pe „Ioanide”, dar stă alături de el în Bucureștiul anilor 2000. Amândoi, Ioanide și constructorul său, poate și G. Călinescu, ar fi uimiți să constate că unele construcții ridicate după 1990 imită stilul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
comunismului. Până la urmă a fost un beneficiu, Theodor Pracsiu nemairezistând "dezbaterilor fără opreliști" (dar cu vechea gardă liberalizată) iar Constantin Jomir a menținut tonul de comunicare ... pașnică. Cât a condus cu adevărat principalul ziar local - săptămânal, bisăptămânal, cotidian - a fost eclectic și ... cu autoritate morală. în ultimii ani, micul "Adevărul" a devenit o foiță de scandal și ... de partid (PNL iar în ultimele luni PD-L) cu "ziariști" de duzină. Până și Gelu Irimia s-a declasat. Primul ziar democratic (și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]