2,734 matches
-
Grigore Ureche a pus începuturile organizării ecleziastice ortodoxe din Moldova în legătură cu implicarea centrelor bisericești slave de la sud de Dunăre 16. Observații similare, în care se face trimitere la o perioadă de început a creștinismului românesc marcată de lipsa unor instituții ecleziastice superioare, dar și de oscilația între ortodoxie și catolicism, se regăsesc și în alte surse, fie în documente ale curiei papale, cum ar fi des invocata scrisoare a lui Grigore IX din 14 noiembrie 123417, fie în • N. Iorga, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
24. Pe de altă parte, ar fi exagerat să afirmăm că intrarea celor două țări românești în circuitul ortodox sud-est european s-a datorat exclusiv unui exod intelectual bisericesc din spațiul bulgar sau sârb. Raporturile dintre țările române și mediul ecleziastic de la sud de Dunăre, bizantin și slav, au fost amplificate și de circulația firească a scrierilor laice și religioase, unele dintre acestea cu o pronunțată tentă anticatolică. Euthimie, ultimul patriarh de Târnovo, a întreținut de pildă o corespondență fecundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ale Moldovei cavalerii Ordinelor teuton sau ospitalier (ioanit), la fel ca și frații dominicani sau franciscani 39. „Uniunea“ florentină din 1439 a constituit, în întreg spațiul ortodox, un punct de referință în ceea ce privește atitudinea ortodocșilor, sau cel puțin a ierarhiei ecleziastice ortodoxe, față de Biserica romano-catolică. În cazul grec, refuzul ierarhiei bisericești de a accepta Unirea cu Roma a fost determinat și de resemnarea în fața puterii militare a turcilor. Deceniile de mijloc ale secolului XV au adus mutații importante și în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu Poarta. Constrânși să aleagă între „războiul antiotoman permanent“, de partea Ungariei, și politica conciliantă a Poloniei, moldovenii, în încercarea de a amâna asaltul final otoman, au preferat ultima variantă 40. Reorientarea politică a avut repercusiuni imediate și asupra realităților ecleziastice din principatul românesc est-carpatic. Însăși înlocuirea mitropolitului unionist Joachim cu un ierarh pământean, Teoctist 41, a fost o reacție cât se poate de grăitoare a moldovenilor la „înșelarea“ de la Florența 42. După înfrângerea umilitoare suferită de către maghiari la Mohacs (1526
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
va manifesta exploziv, nu va deveni naționalism decât în timpuri de mare intensitate, când vor fi puși în acțiune anumiți „carburanți“12. Medieviștii au avansat diferite opinii cu privire la timpul formării națiunii • unii au legat apariția acestui fenomen de crearea provinciilor ecleziastice în jurul Anului O Mie, alții - de poziția ocupată de Papalitate în timpul luptelor pentru investitură, al treilea grup de specialiști - de aspirațiile universaliste ale Staufenilor, al patrulea - de „modernizarea“ economică și structurală a Europei din secolele XII și XIII și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să trăiască în continuare după dreptul polon. • Fr. Prinz, Böhmen im mittelalterlichen Europa. Frühzeit, Hochmittelalter, Kolonisationsepoche, München, 1984, p. 71. • H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii au dat expresie sentimentelor identitare slujitorii lăcașelor de cult, persoanele ecleziastice din preajma principelui, aceasta întâmplându-se din cel puțin două motive: în primul rând, clericii au fost un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp de la înființarea provinciilor ecleziastice, în Biserică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cult, persoanele ecleziastice din preajma principelui, aceasta întâmplându-se din cel puțin două motive: în primul rând, clericii au fost un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp de la înființarea provinciilor ecleziastice, în Biserică s-au declanșat diferende legate de imixtiunea străinilor în structurile locale, în timpul cărora au început să răsune argumente de ordin național. Ostilitatea arătată de slujitorii cultului față de celălalt pare să dezmintă „cosmopolitismul“ Bisericii creștine în evul mediu. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diferende legate de imixtiunea străinilor în structurile locale, în timpul cărora au început să răsune argumente de ordin național. Ostilitatea arătată de slujitorii cultului față de celălalt pare să dezmintă „cosmopolitismul“ Bisericii creștine în evul mediu. În realitate, contradicția este aparentă. Comunitatea ecleziastică a fost prima care a avut conștiință de sine, a meditat asupra propriei condiții, s-a simțit defavorizată în urma prezenței alogenilor în ierarhia Bisericii și a acționat în funcție de împrejurări. Conștiința identitară s-a manifestat pregnant în timpul luptelor pentru ocuparea scaunului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Praga i-a consacrat rânduri pline de admirație. Cărturarul ceh scotea în relief proveniența nobilă, inteligența - „mai deștept decât oricine pe pământurile cehe“ -, instruirea temeinică, predicile înțelepte, calitățile de pedagog și tenacitatea cu care promova normele morale în mediul ecleziastic, la acea dată încă puțin cultivat. Atitudinea dușmănoasă afișată de oamenii Ecleziei față de străini nu trebuiește extrapolată fără discernământ asupra elitelor politice sau a societății în ansamblu. Principii boemi au numit clerici germani în funcții ecleziastice importante fără a ține
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
normele morale în mediul ecleziastic, la acea dată încă puțin cultivat. Atitudinea dușmănoasă afișată de oamenii Ecleziei față de străini nu trebuiește extrapolată fără discernământ asupra elitelor politice sau a societății în ansamblu. Principii boemi au numit clerici germani în funcții ecleziastice importante fără a ține cont de opinia preoților autohtoni, iar cei polonezi au căutat sprijinul negustorilor și bancherilor evrei trecând peste dezaprobarea nobilimii și a Bisericii din Polonia. Ulterior discursul național a fost articulat de intelectuali, mai cu seamă de către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
universități se întruneau în cadrul unor natio, că relațiile dintre reprezentanții diferitor „națiuni“ nu erau armonioase, dimpotrivă, că existau rivalități ce degenerau uneori în brutale încăierări. Reveniți în patrie, aceștia aveau să ocupe înalte demnități în cancelariile regale și în structurile ecleziastice, prin urmare, să transmită, uneori, chiar suveranilor, experiențele trăite în străinătate. Conștiința identitară a unei comunități se cristalizează prin definirea propriilor caracteristici și concentrarea forțelor interne și, paralel, prin delimitarea de celălalt, deținătorul unor trăsături originale. Gestația conștiinței de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al sursei citate susținea că „... nu sunt în lume popoare mai apropiate și mai prietenoase unul față de celălalt decât slavii și teutonii“23. Vom sublinia că polonezii au fost mult mai ponderați în altercațiile lor cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că rusinii nutresc față de polonezi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la consacrare numele german Gebhard și că papa Grigore al VII-lea (1073-1085), suveranul pontif aflat în acerbă dispută cu Henric al IV-lea (rege german între anii 1056-1106 și împărat în perioada 1084-1106) pentru dreptul de investire în demnitățile ecleziastice, a preferat să i se adreseze pe numele lui autohton. Opinia pe care boemii și-o făcuseră despre polonezi nu era mai puțin complexă. Diferendul pentru Silezia și ciocnirile violente din secolul XI au lăsat urme adânci în cronografia epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adoptat față de evrei o atitudine bivalentă, pe de o parte, îi culpabilizau pentru Răstignirea lui Iisus Christos, pe de altă parte, fiindcă recurgeau deseori la serviciile lor și beneficiau de substanțiale încasări fiscale, nu se grăbeau să satisfacă cerința instanțelor ecleziastice de a-i marginaliza, mai ales că Biserica însăși în această vreme a fost fidelă unui spirit de toleranță, dictat de versetul din Sfânta Scriptură: „Nu-i ucide, ca să nu uite aceasta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
situat în centrul disputelor sociale și politice din Europa Est-Centrală decât începând cu secolul XIII. Colonizarea cu populație străină, utilizarea limbii germane în preajma regelui și de către un segment influent al elitei sociale, imitarea modelului curții imperiale, intensificarea legăturilor comerciale și ecleziastice, într-un cuvânt, contactul cu celălalt, a făcut ca interesul pentru propria identitate lingvistică să crească. Nobilimea autohtonă a reacționat în primul rând, de teama pierderii identității sau, mai curând, a privilegiilor. Episcopul Jakub Świnka se plângea Scaunului Apostolic de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
im mittelalterlichen Europa (10.-15. Jahrhundert)? Begriff und allgemeine Konturen, în Mittelalterliche nationes - neuzeitliche Nationen. Probleme der Nationenbildung in Europa..., p. 7-26. • Ibidem, p. 20-21. • F. Graus, op. cit., p. 16, passim. vorbirea țării. Sunt cunoscute de timpuriu prevederi legislative și ecleziastice în apărarea Polonei și condiționarea practicării anumitor ocupații (pedagogice, culturale) de însușirea limbii autohtonilor. Mai târziu, la seimul de la Środa din anul 1534, nobilii aveau să ceară Bisericii să renunțe la monopolul instituit asupra textelor de teologie și a Bibliei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
culturilor din răsărit și sud, în avantajul celor din nordul și apusul Europei. Cu toate acestea, migrația academică spre sud nu a dispărut în secolul XIX și nu reprezintă doar apanajul etnicilor greci din Principate. Filiera este mai ales una ecleziastică, câtă vreme înalți prelați ai Bisericii Ortodoxe Române, precum mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, sprijineau pe cei care doreau a-și împlini studiile în arealul ortodox. I. Heliade-Rădulescu admira modelul învățământului elen unde, spunea el pe la 1840, „fără mijloacele noastre, au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1860, cum susținea reputata elenistă Cornelia Papacostea-Danielopolu), una pasivă, o mișcare fără putere, ce ține mai mult de inerții și chiar de tabieturi culturale, fiind tot mai clar și pronunțat izolată în comunitățile grecești din centrele comerciale ori în mediul ecleziastic, în numeroasele mănăstiri închinate. CE OCCIDENT ALEGEM? DE CE ORIENTALIZARE? DIN ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ A DOMNILOR FANARIOȚI Andrei Pippidi Interpretarea regimului fanariot este demult nedespărțită de convingerea că el nu poate fi pe deplin înțeles fără a evoca rolul diplomatic al celor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au oferit o iluzorie chezășie de protecție în condițiile în care principalul pericol pentru cele două principate venea din partea regatului angevin al Ungariei. Caracterul „apostolic“ al acestuia, acțiunea sa misionară, năzuința de a-și consolida și întinde hegemonia politică și ecleziastică în direcția Peninsulei Balcanice au provocat rezistența anticatolică pe care o constatăm în cultura medievală românească, pătrunsă de moștenirea religioasă a Bizanțului. Cadrul social și politic în care s-a dezvoltat această cultură nu prezintă analogii cu Occidentul decât dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a legii electorale, pe baza dreptului de vot universal, ce prevedea împărțirea alegătorilor în corpuri electorale naționale, după modelul realizat în 1905 în urma compromisului politic dintre naționalitățile din Moravia. Odată cu mărirea numărului de mandate pentru colegiile electorale tradiționale (marea proprietate ecleziastică și laică, orașele, Camera de comerț și comunele rurale), propunerea prevedea înființarea unui colegiu urban a clasei votului universal și a altuia rural, după modelul instituit în 1896 pentru Parlamentul din Viena. Viitoarea reprezentanță provincială urma să fie alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cultură) mai întâi în latinește și în grecește, ulterior în slavă (cea mai veche inscripție slavă descoperită pe teritoriul românesc, aflătoare în localitatea dobrogeană Mircea Vodă, aparține veacului al X-lea). Sediile acestor îndeletniciri erau neîndoielnic mănăstirile și celelalte organizări ecleziastice ființând aici de timpuriu. „Comerțul” cultural pe care instituția creștină l-a desfășurat și l-a protejat a făcut ca pe acest teritoriu să circule texte redactate în alte zone, texte purtătoare de informație și incitatoare, în același timp, la
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
conservat, dar din răspunsul pe care i l-a adresat papa Vigilius (dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae), și el amestecat în dispută, cercetătorii au dedus un Valentinian consecvent în apărarea deciziilor sinoadelor ecumenice, partizan al unei stabilități ecleziastice prielnice. Impunătoare a fost și statura scriitoricească a lui Dionisie Exiguul (exiguus înseamnă „umil”, „smerit”, „plecat”), alt „dobrogean” (căci se năștea în Scythia Minor prin anul 470) ce va face o carieră literară remarcabilă departe de locul său de baștină
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
situează pe poziții iluministe. Explicând, în Plan..., înapoierea culturală prin dezbinare și oprimare socială, ca și prin nepăsarea unor intelectuali ai vremii față de destinul scrierilor românești, G. vedea ca unică soluție răspândirea învățăturii în popor, prin carte și școală. Autoritățile ecleziastice și civile sârbe și austriece și-au amânat aprobările până în 1842, când Planul... a fost considerat „inactual”. Autorul lui îl făcuse deja cunoscut în Banat, Transilvania, Muntenia și Moldova, găsise sprijinitori printre oamenii de cultură din toate provinciile românești (Costache
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
reproșurile redactorilor de la „Tribuna” din Sibiu. Din anul 1888 și până în 1890 gazeta a fost redactată de Nicolae Coșariu, iar din 1891 de George Ardelean. G.p. are rubrici dedicate vieții sociale bănățene, literaturii, evenimentelor politice, sunt oferite informații privind viața ecleziastică, comentarii juridice și de legislație, articole de istorie, bibliografii și foarte mult folclor. Ținuta grafică este modernă, cu gravuri bine făcute, unele, publicate pe prima pagină, reprezentând mai ales portrete ale personalităților culturale și politice românești. Gazeta a cultivat și
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction. Numit inspector bisericesc (defensor ecleziastic), scriitorul cunoaște, în satele străbătute, lumea pe care o va transpune mai târziu în nuvelele și povestirile sale. Semnează frecvent proză în „Viața socială”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Flacăra”, scrie și în alte periodice. În 1914 îi apare cea dintâi
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]