492 matches
-
conului drept axă de simetrie, viteza unghiulară de rotație a pendulului este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul pe care îl formează axa de simetrie a pendulului cu verticala.
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
medie anuală de 25 °C, cu oscilații de temperatură medie anuală de 0,5 - 0,6 °C și o cantitate de precipitații de 2.500 mm.Intinderea pădurilor tropicale în prezent sunt în America de Sud, America Centrală, Africa, Asia de Sud ca și zona ecuatorială (10° latitudine nord și sud de ecuator) a Australiei, în general zona de întinere a acestor păduri sunt zona ecuatorială, excepție făcând regiunea Amazonului, regiunea Anzilor Cordilieri prin evaporarea intensă a apei din Oceanul Pacific care sub formă de ceață ajunge
Pădure tropicală () [Corola-website/Science/304758_a_306087]
-
de precipitații de 2.500 mm.Intinderea pădurilor tropicale în prezent sunt în America de Sud, America Centrală, Africa, Asia de Sud ca și zona ecuatorială (10° latitudine nord și sud de ecuator) a Australiei, în general zona de întinere a acestor păduri sunt zona ecuatorială, excepție făcând regiunea Amazonului, regiunea Anzilor Cordilieri prin evaporarea intensă a apei din Oceanul Pacific care sub formă de ceață ajunge regiunea Anzilor, sau regiunea Africi de est cauzat de efectul Pasat - Muson. In anul 1950 suprafața de întindere a pădurii
Pădure tropicală () [Corola-website/Science/304758_a_306087]
-
emisfere egale, el fiind prima și cea mai lungă linie de latitudine geografică (paralela) de 0°. Axa de rotație a unui obiect astronomic definește centrul normal, și în general și centrul de greutate al unui nivel care este numit nivel ecuatorial; linia ecuatorului este linia care marchează acest centru. Prin proiecție geometrică se poate determina și ecuatorul bolții cerești. Ecuatorul, ca și tropicele nu este fixat cu precizie. Planul ecuatorial adevărat este întotdeauna perpendicular pe axa de rotație a Pământului; această
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
și centrul de greutate al unui nivel care este numit nivel ecuatorial; linia ecuatorului este linia care marchează acest centru. Prin proiecție geometrică se poate determina și ecuatorul bolții cerești. Ecuatorul, ca și tropicele nu este fixat cu precizie. Planul ecuatorial adevărat este întotdeauna perpendicular pe axa de rotație a Pământului; această axă este relativ stabilă, dar poziția polilor pe Pământ are o variație de a zeci de metri anual, care înseamnă o variație similară pentru poziția ecuatorului, cauzată de precesia
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
află la gradul de latitudine 0°; este o paralelă a globului pământesc, are diametrul de circa 12.756 km și străbate centrul continentului african, Insulele Maldive, Oceanul Indian, Indonezia, zona centrală a Oceanului Pacific cu Micronezia, nordul Americii de Sud fiind însoțită de pădurile ecuatoriale. Linia ecuatorului desparte pământul în emisfera de nord și emisfera de sud; din cauza rotației Pământului el se poate depărta de axa de rotație cu circa 10 m de punctul central ecuatorial mediu. Lungimea teoretică a ecuatorului este de 40.074
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
Oceanului Pacific cu Micronezia, nordul Americii de Sud fiind însoțită de pădurile ecuatoriale. Linia ecuatorului desparte pământul în emisfera de nord și emisfera de sud; din cauza rotației Pământului el se poate depărta de axa de rotație cu circa 10 m de punctul central ecuatorial mediu. Lungimea teoretică a ecuatorului este de 40.074,99840 km, el traversând statele: Capitalele care sunt în apropiere de ecuator: La navigația pe mare există un ritual de "botez" al călătorilor care travesează pentru prima oară linia ecuatorului. Deoarece
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
sudice; de exemplu, orașul Berlin se află la o latitudine de 52°N.Germania se află între paralelele de 47,4 - 54,9°N (între circa 5.300 - 6.100 km depărtare de ecuator, în emisfera nordică). În lungul liniei ecuatoriale, arcului de cerc cu valoarea de 1 minut îi corespunde o distanță de o milă marină (aproximativ 1852 m). La fel ca în cazul polilor, există și un "ecuator magnetic" precum și un "ecuator climatic". Monumentul din Quito din fotografia alăturată
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
glob. Urmează ulterior cursurile Facultății de Chimie Industrială de la Iași, devenind inginer chimist. În perioada Facultății, a frecventat și cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. Era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. După absolvirea Facultății în anul 1974, este repartizat ca inginer chimist la o fabrică din Iași. Se ocupa la fel de mult și cu tehnica, încercând să aducă diverse modificări unor instalații mari. Ulterior, este transferat la București
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
ocupa la fel de mult și cu tehnica, încercând să aducă diverse modificări unor instalații mari. Ulterior, este transferat la București, la un Institut de proiectare și cercetare. După cum am spus, era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. În timpul liber, se axase pe studiul unui grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentația de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
de insulele Bird Island, Holei Island, Engineer Island, Marine Island, Kaula Island, Paradise Island și Home Island. Insula cea mai mare Cooper Island fiind situată în nord, urmată ca mărime de Kaula Island.Pe atol domnește o climă caldă umedă ecuatorială cu temperaturi constante tot timpul anului, cantitatea de precipitații medii anuale fiind 4.445 mm, cu o temperatură constantă de 29 și 30 °C. Datorită faptului că amplasarea insulei este pe traseul curenților marini, pe ștrand este depusă o cantitate
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
sa limpe¬zească lucrurile (II, 2, 2—3): sub aspect astronomic, zonele se disting în funcție de jocul umbrelor; din punct de vedere strict climateric, globul se împarte în zone latitudinale; în funcție de fenomenele umane, trebuie să se admită exis¬tența unei zone ecuatoriale locuite în vecinătatea zonelor subtropicale deșerte; din punct de vedere etnic, se deose¬bește o zonă etiopică, alta scito celtică, și alta intermediară (II, 3, 1). În general, Poseidonios nu înventează, ci trans¬mite descoperirile făcute anterior de Pytheas sau
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele izolate ale pădurii tropicale ecuatoriale, spațiile reduse ocupate de pădurea atlantică nu au fost niciodată supuse unei identificări detaliate.
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
punctele de vedere sceptice și chiar antireligioase. Aceasta avea să producă agitație și în cadrul Universității din Cambridge, unde Darwin era student în anul al doilea. Darwin plănuia ca, înainte de a se stabili ca preot, să întreprindă o călătorie în zona ecuatorială. La sfatul lui Henslow, studiază geologia sub îndrumarea lui Adam Sedgwick (1785 - 1873), de unde află despre vechimea Pământului, apoi merge cu acesta în Scoția unde, timp de două săptămâni, efectuează cartografierea straturilor geologice. La întoarcere, Darwin primește o scrisoare prin
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
fiind destul de izolată, cei mai apropiați vecini fiind Insula Kuria (400 km în direcția est-nord-est) și Nauru (258 km în direcția vest). Clima Banabei este caldă și umedă, similară celorlalte insule din vestul Republicii Kiribati, aceste caracteristici fiind specifice climatului ecuatorial. Primele înregistrări climatologice pe insula Banaba au început în 1903 și au continuat până în anii 1980. Vremea este influențată în mod radical de mișcările sezonale ale zonei de convergență intertropicală — o centură a calmului ecuatorial (denumită și Doldrum). Temperatura este
Insula Banaba () [Corola-website/Science/313627_a_314956]
-
aceste caracteristici fiind specifice climatului ecuatorial. Primele înregistrări climatologice pe insula Banaba au început în 1903 și au continuat până în anii 1980. Vremea este influențată în mod radical de mișcările sezonale ale zonei de convergență intertropicală — o centură a calmului ecuatorial (denumită și Doldrum). Temperatura este în permanență ridicată, dar cu mici variații. Valorile medii zilnice ale acesteia se ridică în jurul a 29 °C, iar umiditatea relativă medie este de 82%. În ceea ce privește vânturile, cele care circulă între nord-est și sud-est aduc
Insula Banaba () [Corola-website/Science/313627_a_314956]
-
lungimea liniei de coastă este de 30 de kilometri. Dispune de o zonă exclusivă de pescuit de 370 de kilometri (200 de mile nautice) și de ape teritoriale pe o lungime de 22 de kilometri (12 mile nautice). Clima este ecuatorială cu un sezon musonic din noiembrie până în februarie. O plajă nisipoasă înconjurată de un recif de corali se ridică în jurul solului fertil. Platoul fosfatic înălțat („Puntea”) acoperă partea centrală a insulei. Cel mai înalt punct de pe insulă are 61 de
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
depunerea ouălor. Astfel insula ar fi fost treptat acoperită de excrementele păsărilor marine. Guano-urile formate s-au transformat treptat în fosfat de calciu. Procentajul de fosforite în structura geologică a zonei muntoase a insulei depășește 90 %. Clima Naurului este ecuatorială musonică, fierbinte și umedă. Temperatura medie alcătuiește în jur de +27,5°C. În timpul zilei, temperatura variază între +26 și +35 °C (poate atinge și +41 °C), iar în timpul nopții — între +22 și +28 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
cal de râu" ("ἵππος", hippos = cal, "ποταμός", potamos = râu, fluviu). ul, numit și hipopotamul amfibiu, este una din cele două specii aparținând genului Hippopotamus din familia "Hippopotamidae", cealaltă fiind hipopotamul pitic ("Hexaprotodon liberiensis"). Trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială. Are corpul în forma de butoi, o gură enormă, picioare scurte și câte patru degete la fiecare picior. Poate atinge lungimea de 3,5 m, înălțimea la umeri de 1,5 m și greutatea de 3.200 kg. Pielea este
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
se întâlnesc specimeni de culoare neagră; în astfel de zone ei alcătuiesc jumătate din populația de servali. Servalii-albinoși au blana albă cu pete argintii-cenușii și nu supraviețuiesc în sălbăticie. Servalii sunt răspândiți pe aproape tot teritoriul Africii, cu excepția Saharei, pădurilor ecuatoriale centrafricane și a zonei sudice a continentului. La nord de Sahara, în state ca Algeria sau Maroc, servalul este un animal rar, în schimb este întâlnit în cantități normale în celelalte regiuni. În total, sunt definite 14 subspecii de serval
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
maghiară, germană și turcă. Va învăța, pe deasupra, engleză, arabă și kiswahili. În 1861, Florence Finnian participa la expediția iubitului sau spre izvoarele (încă necunoscute) ale Nilului. Împreună descoperă lacul Albert (azi între Congo-Kinshasa și Uganda) și regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale. Expediția are un răsunet important și Șam Baker este înnobilat. În 1865, se căsătoresc: Florence devine Lady. În 1869, la cererea Hedivului Turco-Egiptean, Șam Baker organizează o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului, cu dublul obiectiv de a deschide
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]
-
Congo-Kinshasa și Uganda) și regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale. Expediția are un răsunet important și Șam Baker este înnobilat. În 1865, se căsătoresc: Florence devine Lady. În 1869, la cererea Hedivului Turco-Egiptean, Șam Baker organizează o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului, cu dublul obiectiv de a deschide un nou drum comercial și de apune capăt negoțului arabo-musulman de sclavi africani. Florence îl însoțește încă odată, ocupându-se cu logistică expediției: cunoștințele sale privind igienă și tratarea bolilor tropicale, a
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]
-
îi erau indiferente. La Cairo, Șir Samuel White Baker primește de la turco-egipteni gradul de Pasă și de maior-general în armată otomană, comandament care trece sub ordinele sale o trupă de 1700 ostași egipteni. Hedivul îl numește guvernator general al teritoriului ecuatorial, care corespunde cu actualele state ale Sudanului de Sud și Ugandei. În 1874, Samuel și Florence Baker se întorc în Anglia unde cumpăra conacul de la Sandford Orleight, în Devon, care devine reședința lor definitivă. Deși Lady, Florence că fosta roaba
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]
-
și înveliș de cupru care să adăpostească aparatura formată din telescop Cassegrain și dispozitiv pentru fotografierea Lunii și a planetelor, 3. Stația solară în interiorul căreia s-ar afla celeostatul polar de 120 mm, 4. Platforma în aer liber cuprinzând lunetă ecuatorială de 80/1200 și încă o lunetă de 63/840. Construcția microplanetariului a început în octombrie 1967. Prin Hotărârea 27/1970 a Consiliului Popular Județean: Planetariul din Municipiul Baia Mare trece, de la 1 ianuarie 1971, în subordinea Comitetului executiv al Consiliului
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
cu observarea astronomică, fiind însărcinat să supravegheze activitățile curente ale instituției, încredințate unor studenți astronomi. François Arago a dezvoltat în cadrul Observatorului tehnicile polimetriei și fotometriei și a realizat prima dagherotipie a Soarelui. El a instalat în turn o mare lunetă ecuatorială. Pentru aceasta, între 1846-1847, arhitectul Alphonse de Gisors a extins și a reamenajat turnul,construindu-i o nouă cupolă. Dar, din motive tehnice, luneta nu a putut fi utilizată cu adevărat decât 25 de ani mai târziu. Între timp, Foucault
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]