KorAP: Find »[drukola/base=educator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...55 >

1,351 matches

Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513

competențe, ci pe parcurs, ca fapte, căci arată cum se progresează în acțiune, sunt similare procedeelor și cer intervenție, dirijare, de unde importanța asigurării condițiilor contextului de realizare progresivă, prin integrarea lor în variată în cele mai complexe competențele. 2.5. Educatorul și educatul în fața competențelor noi roluri Schimbarea de paradigmă în temă arată că metodologia de transmitere și însușire nu mai este eficientă în formarea competențelor, precum în cazul cunoștințelor, căci ele se construiesc prin exersare variată, sunt activate în rezolvarea

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
sa de satisfacție prin raportare la demersuri, strategii utilizate abilități, capacități dezvoltate, prin diferite tehnici de evaluare. ► Aplică sau transferă achizițiile în alte sarcini și verifică demersul care facilitează transferul noilor cunoștințe ș.a. În experimentul nostru menționat, privind formarea studenților-viitori educatori, a putut fi conturată și verificată ipoteza unui profil dezirabil de competență pedagogică a educatorului constructivist (Joița, 2008, pp. 70-85). Acum îl prezentăm doar sintetic, pe principalele dimensiuni conceptuale (roluri, competențe generale de bază, din care vor deriva apoi roluri

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
susține comunicarea variată. ► Roluri și competențe implicate în activitatea de reflecție în acțiunea-cercetare educațională: competența de a formula reflecții și a le utiliza, competența de a organiza, desfășura și valorifica acțiuni-cercetare în asupra ameliorării proceselor educaționale. Acest profil dezirabil al educatorului practician, ca model de definire a finalităților unui demers de formare a competențelor specifice unui domeniu, s-a putut contura astfel și după cercetarea sistemului de roluri îndeplinite în clasa unde este viabil apelul la paradigma centrării pe educat (Joița

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
patru asemenea concretizări ale conceperii și realizării unui curriculum pentru formarea a educatorului constructivist s-au verificat: • definirea unui profil dezirabil de competență pedagogică a acestuia, • particularizarea unui model de programă curriculară în consecință, pentru formarea acestor competențe la studenții-viitori educatori, • conturarea unui sistem metodologic de esență constructivistă în formarea competențelor enunțate și • construirea unui instrument de evaluare sumativ-integrativă a lor, ca portofoliu specific în finalizarea formării. În sinteză acum, aplicând paradigma constructivistă, modelul privind profilul dezirabil de competență (Joița, 2008

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
adecvat paradigmei constructiviste, l-a constituit conceperea unui model de programă curriculară (Joița, 2008, pp. 85-99) pentru o disciplină implicată în experiment (Pedagogie), la un anumit grup de formare supus profesionalizării specifice, adică formarea în spiritul științei acțiunii educative (studenți-viitori educatori). Atunci, modelul de programă curriculară rezultat nu a făcut decât să ilustreze cum finalitățile, specificate în profilul de competență conturat, se concretizează în obiective derivate, conținuturi, experiențe de învățare, sarcini și strategii de exersare a capacităților, competențelor, atitudinilor, potrivit rolurilor

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
5. Alte.....) Cunoștințe teoretice generale, cercetări actuale în temă. Fundamentare • Nevoia de finalități în educație • Funcția teleologică a educației • Relația finalități-așteptări-rezultate • Factori determinanți • Categorii de finalități și caracteristicile lor. Funcții • Cercetări actuale și consecințe • Surse de informare esențiale, inclusiv TIC • Educatorul în fața precizării obiectivelor activității Cunoștințe teoretice declarative, concepte-cheie pentru acțiunea științifică • Finalitățile principal element al curriculumului • Relația cu celelalte elemente ale lui • Finalitățile educației note esențiale, analiză comparativă, priorități actuale. Aplicație în domeniu Elemente de structurare Posibilități de concepere a

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
organizarea informațiilor și a rezultatelor în structuri tematice, codificate, pentru organizarea acumulărilor și refolosire a lor în alte contexte ulterior (portofolii), • formularea de întrebări, reflecții, ipoteze asupra procesului și rezultatelor învățării. Față de realizarea curriculumului clasic (centrat pe conținut, pe predare-transmitere), educatorul, ca semn al înțelegerii noii paradigme, își asumă noi roluri metodologice și îl interesează atunci ce tipuri de activități oportune să conceapă, ce climat să creeze în clasă, cum să sprijine învățarea, cum să relaționeze cu clasa, cum să-și

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
de modele în învățare. • Educații sunt constant monitorizați prin folosirea feedbackului pentru corectare, formulare de întrebări, ipoteze noi • Educații formulează diferite întrebări de înțelegere, folosind sursele oferite de către educator. • În clasă este activitate intensă, comunicare, iar nu liniște desăvârșită, impusă. • Educatorul este la curent cu cunoașterea conținutului de către elevi și coordonează pedagogic procesele de cunoaștere. • Precizează la început setul de obiective, sarcini pentru învățarea unităților, multiple căi pentru construcția înțelegerii, stabilește explicit standardele învățării în mediul creat în clasă. derile și

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
educatorului, ale testului. • Testarea este primul mijloc de verificare și sancționare a rezultatelor învățării. • Predarea și controlul sunt separate, fiind preferată evaluarea sumativă. • Controlul este utilizat pentru monitorizarea învățării. • Învățarea așteptată, dorită este verificată indirect prin obiectivele testate sumativ, periodic. • Educatorul evaluează cunoștințele educaților prin teste standardizate. • Educatorul are doi elevi limită: pentru nivelul minim și maxim. • Folosește ca instrumente de verificare unitare, pentru cunoștințe prioritar, standardizate, exacte. • Controlul se referă la pas cu pas, așa cum a fost predat conținuCriterii Paradigma

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
performanțe. • Se testează cunoașterea ca proces, conceptele folosite în rezolvări de probleme reale. • Rezultatele de performanță ale învățării proprii și raportate la practică dau clasificarea, orientarea în carieră. tul, ca monitorizare strictă și ce progres a fost în achiziția lui. • Educatorul verifică la sfârșit conținutul însușit, înțelegerea lui, activitatea în clasă, respectând întrebările, comentariile date. • Educații sunt testați la intervale variate asupra asimilării conținutului, formării deprinderilor de rezolvare, aplicare. Testarea este construită pe problemele conținutului, itemii fiind precizați progresiv după sarcinile

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
urmărire a rezolvării practice a sarcinii, problemei, un element al artei unei astfel de conceperi și realizări, o dimensiune a stilului de învățare, un mod de combinare a elementelor sale componente, în plan metodologic. Atunci, sunt utile și educatului și educatorului anumite criterii pentru construcția eficientă a înțelegerii și rezolvării acțiunilor de învățare sau de îndrumare: • alegerea ansamblului optim al acestor elemente (metode, mijloace, forme de organizare), care vehiculează conținuturile și condițiile învățării, • proiectarea demersului în alternative metodologice și alegerea, decizia

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
dintre principalele metode clasice, care permit mutarea accentului pe procesele implicate, pentru formarea respectivelor competențe. Ele îl activizează efectiv pe educat și pot primi așadar valențe constructiviste (Joița, 2003, pp. 189-199), în noul context al reconceperii proiectării activităților, de pe poziția educatorului practician. El are noi roluri în activitatea centrată pe educat, căci au fost verificate, atât prin experiment direct, cât și prin acțiuni de formare continuă a educatorilor. Tabel 13: Valențe constructiviste ale metodelor clasice Metode clasice. Condiții de eficiență Procedee

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
educaților de tip formativ: înțelegerea sarcinii, conștientizarea sarcinii și a nivelului de atins, autoevaluarea, autocorectarea în raport cu criteriile de realizare și criteriile de reușită. • Moduri de reglare de tip formativ: retroactiv, proactiv și interactiv. • Observația, fiind cea mai des utilizată de către educatorul practician, oferă multiple oportunități pentru a-și dovedi eficiența și în cunoașterea participării, implicării educaților la procesul învățării: cum rezolvă, cum gândește, cum reflectează, cum conștientizează, cum abordează sarcinile, cum folosește experiența anterioară, cum reflectează, la ce face apel, cum

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
problematicii, de pe pozițiile sistemului noilor paradigme ale educației, căutând grade de compatibilitate cu abordări similare ale conducerii, în care are loc trecerea de la conducerea de tipul managementului clasic, la cea de tipul managementului modern leadershipul, marcat prin noi roluri ale educatorului și educatului. Un istoric al cercetării asupra acestor noi paradigme ale conducerii educației (Evertson, 2006, pp. 74-78) arată că acestea au început să atragă atenția pedagogilor din anii '60-'70, când s-a pus problema schimbării priorității predării cu învățarea

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
de la selectiv la întreaga activitate, să utilizeze observația continuă pentru aplicare la specificul contextului. Un tablou al problemelor derivate sunt conturate în variate combinații, adaptabile contextelor (Evertson, 2006, pp. 80-91) și se referă la: roluri în clasă pentru educați și educatori, folosirea resurselor în clasă (inclusiv eficiența timpului), monitorizarea obținerii performanței, comportamentul de comunicare, realizarea construcției învățării în clasa centrată pe educat, managementul clasei în condițiile învățării prin cercetare, alternative paradigme în studiul managementului clasei, abordarea managementului ecologic, managementul clasei și

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
de rezolvare, • cum antrenează în alternative elementele contextului pedagogic, • cum previne diferitele probleme critice, erori, disfuncții, atitudini. Desigur că nu se pot îndepărta total practici ale managementului clasic, existând elemente care-l solicită pentru a da fondul general al activității, educatorul real combinându-le în diferite proporții ale dimensiunilor antrenate, chiar creativ, adică dovedind astfel un leadership transformațional. Și astfel leadershipul diminuează persistența: atitudinii conservatoare față de obiective, a respectării întocmai a proiectului conceput tradițional, a aplicării regulilor clasice de disciplinare, a

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
alt mod specific), încă se evocă Durkheim (după care pedagogia nu este decât un ansamblu de teorii practice, nu este un studiu științific al problemelor educației, dar se bazează pe reflecții asupra activității educative). Ieșind din laborator, din pozitivismul clasic, educatorul practician este pus în fața a două maniere extreme de a relaționa cu cercetarea pedagogică, în interesul eficienței activității sale. Una privește interesul său pentru posibilitatea de a cunoaște și a aplica/adapta/verifica în situațiile sale concrete elemente din teoria

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
rămână ca simplu aplicant, un culegător de date pentru cercetări constatative, ci și generator de analize critice, interpretări variate, explicații, reflecții argumentate, ipoteze, teorii, schimbări de modele. Cercetările în temă evidențiază aici rolul a cinci categorii de cunoștințe necesare formării educatorului practician: cunoștințe generale științifice (măsurare, explicare, cauzalitate, modelare), cunoștințe aplicate (operaționalizare a celor științifice), cunoștințe strategice (de concretizare a aplicațiilor și de formalizare), cunoștințe praxiologice (pentru acțiune eficientă), cunoștințe practice (context, realitate, calitate, explicare, execuție). În felul acesta se poate

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
petrece în faptul educativ practic (apar aici rolurile elementelor normative pedagogice, al explicării și înțelegerii acestuia), care să fie relațiile între rolurile cercetătorilor și ale practicienilor în educație. Dar rămâne deschisă ipoteza: trecând de cealaltă parte a raportului menționat, și educatorii practicieni pot face cercetare științifică reală, efectivă, dar cât, în ce condiții de context, cu ce metodologie, dacă și cum trece spre conceptualizare sau rămâne la dezvoltarea calitativă a practicii. Aceasta s-a conturat ca o paradigmă de actualitate, o

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
de evaluare, validare și justificare prioritar calitative, care sunt recunoscute în comunitate sau formarea specifică a practicienilor-cercetători sau încurajarea afirmării reflecțiilor variate asupra acestei problematici, în favoarea dezvoltării educației și a profesionalismului. 9.2. Ce fel de cercetare pedagogică poate realiza educatorul practician? 9.2.1. De la cercetarea-acțiune la acțiunea-cercetare Tot mai mult încep să se afirme argumentele, după anii '90, în favoarea paradigmei priorității cercetării calitative față de cea cantitativă, experimentală, pozitivistă, nomotetică (Paquay, 2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
la cercetarea-acțiune (a cercetătorului expert) și apoi la acțiunea-cercetare (a practicianului) sau combinată, prin acțiunea în grup a lor. Cercetarea-acțiune a evoluat începând cu K. Lewin și sunt distinse trei etape reprezentative (apud Anadon, 2001, p. 19), pentru nevoia implicării educatorilor practicieni în cercetarea soluționării problemelor lor, evidențiată anterior și de către J. Dewey, după anii '20. K. Lewin propune aproprierea cercetării psihosociologice de starea naturală a faptelor și în 1946 (în Action research and minority problems) introduce termenul de acțiune-cercetare, pentru

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
de emancipare în sprijinul individului și al organizațiilor, subliniind rolul criticii proprii în dezvoltarea practicii reale, în profesionalizarea pedagogică a educatorilor, cu trecerea de la abordarea pozitivismului la cercetarea conduitei, a atitudinii participanților în rezolvarea problemelor Cercetarea-acțiune cu participarea directă a educatorului practician, ca cercetare strategică poate deveni atunci și acțiune-cercetare, pentru că acum practicianul devine actorul principal în situația problematică și vrea să se implice în cercetarea ei, devenind și practician-cercetător. El își transformă o parte a activității sale după regulile cercetării

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
prin feedback, prin raportare la ipoteze și criterii. Pe fondul cercetării-acțiune generale, în cunoașterea problematicii educației, s-au conturat două modalități de adaptare la domeniu: cercetarea-acțiune-formare (inițiativa, coordonarea și implicarea directă aparțin cercetătorului) și acțiunea-formare-cercetare (inițiativa și realizarea directă aparțin educatorului practician, reflexiv și interesat de cercetare, pentru dezvoltarea sa profesională). Practicianul-cercetător reprezintă un caz aplicativ pentru cercetarea-acțiune, un analizator direct și prompt al realității complexe a educației, care-i generează întrebări și ipoteze ca și unui cercetător, dar are o

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
acțiunea-cercetare contextuală (de învățare) sau radicală (de schimbare fundamentală) sau educațională propriu-zisă (fundamentată pe teoria lui J. Dewey, a învățării prin rezolvarea de probleme, în context nou, într-un nou curriculum și ca dezvoltare profesională). 9.2.2. Acțiunea-formare-cercetare a educatorului practician Este necesar însă, pentru a înțelege și a proiecta mai eficient de către educatorul practician propria sa acțiune-formare-cercetare, să găsim o posibilitate de comparare cu notele definitorii ale cercetării-acțiune-formare sintetizate (Goyette și Lessard, 1987, pp. 13-45; Perrenoud, 1992; Hadji și

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
teoria lui J. Dewey, a învățării prin rezolvarea de probleme, în context nou, într-un nou curriculum și ca dezvoltare profesională). 9.2.2. Acțiunea-formare-cercetare a educatorului practician Este necesar însă, pentru a înțelege și a proiecta mai eficient de către educatorul practician propria sa acțiune-formare-cercetare, să găsim o posibilitate de comparare cu notele definitorii ale cercetării-acțiune-formare sintetizate (Goyette și Lessard, 1987, pp. 13-45; Perrenoud, 1992; Hadji și Bailee, 1997, pp. 10-17; Anadón și L'Hostie, 2001, pp. 15-33; Donnay, 2002, pp.

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]