3,527 matches
-
jocul sparge limitele existenței fizice pentru a confirma caracterul supralogic al existenței noastre în univers. Platon vedea nu doar similaritate, ci identitate între joc și acțiunea sacră. "Școlarul" este metafora ingenuității, a fragilității, o suavă floare, un crin conștient de efemerul ficțiunilor sale, de nesiguranța nu numai a zilei de mâine, ci și a clipei de acum, a înțelesului ei redundant și umilitor. A fi mult mai mult decât trebuie, dar și mult mai puțin, fără ca un calcul exact să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o clipă, care se retrage imediat în neantul fără conținut al tăcerii atotdevoratoare, al lipsei de formă și, deci, de realitate. Lupta de captare a propriei imagini se dovedește a fi goană după vânt, după strălucirea fără valoare, după gestul efemer și nesemnificativ. Este o rotire, exuberantă mai întâi, și o veșnică schimbare de roluri, aiuri-toare până la urmă, între ființa umană aflată mereu în căutarea propriei imagini, a cărții de identitate, și imaginea însăși, care se scălămbăie și își umflă foalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o iluzie. Orice ai încerca și orice ai face, succesul este o iluzie în oglindă și victoria nu poate fi decât insuportabil de rușinoasă. Victorie asu-pra cui? Cărțile sunt măsluite, un adevărat domn și gentleman va refuza câștigul necinstit, gloria efemeră. Acesta este motivul pentru care Emil Botta nu câștigă. El se lasă înfrânt de umbra lui, de imaginea lui, de cuvintele lui. Și totuși nu disperă. Dincolo de această înfrângere stau alte umbre, alte imagini, alte cuvinte. Un alt eșec este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
urmă i se oferă, ființa lui se simte bruscată. Adevărul este traumatizant și fără sens în teatrul măștilor, nu numai pentru că l-ar submina din interior, dar poate, mai mult decât atât, pentru că și-ar descoperi propria lui fragilitate, propriul efemer. A nu apărea este o măsură elementară de protecție, care funcționează de ambele părți. Recunoașterea acestui fapt devine o valoare, e marele Adevăr al poetului. Din păcate, se precipită să-l rostească, uneori cu mijloace inadecvate, transformându-l în artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
deci, este o nouă capcană pe care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își uită masca pe figură și se pierde definitiv printre actorii acestui strident spectacol. "Stăpân peste domeniului efemerului sau, mai bine, mim al efemerului, cum îl numește Camus, actorul trăiește în permanență cu sentimentul imposibilității de a accede la eternitate, aceasta constituind damnarea sa. Dintr-o asemenea sursă, deopotrivă a nostalgiei absolutului și a refuzului său aparent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își uită masca pe figură și se pierde definitiv printre actorii acestui strident spectacol. "Stăpân peste domeniului efemerului sau, mai bine, mim al efemerului, cum îl numește Camus, actorul trăiește în permanență cu sentimentul imposibilității de a accede la eternitate, aceasta constituind damnarea sa. Dintr-o asemenea sursă, deopotrivă a nostalgiei absolutului și a refuzului său aparent, se alimentează și poezia lui Emil Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să joace... eternitatea. Observam că decorul bacovian se ridică la nivel de spectacol. În poezia Goliatului dezolării înseși obiectele ajung să facă parte dintr-un spectacol ratat. Ele sunt (nu imagini, ci) "simboluri ale Totului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trăi! Câtă spaimă sau indiferență măsoară cel care nu vrea să moară? Stau în fața paginii scrise de ei cu Adriana,verișoara mea, căutând în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un real salt, o creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum a lecturii se modifică vizibil în a doua parte, mai densă și mai articulată. Inclusiv stilistic. Nu știu cât va dura această luptă a autoarei cu subiectul și personajul devenit obsesie, dar sunt sigur că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lumea de mâine, legat de catastrofele prin care se trece acum? Dacă tot mai multă lume va simți compasiune, iubire și lumină, nu se vor mai Întâmpla, nu vor mai fi probleme. Dar dacă oamenii continuă să alerge după lucrurile efemere, atunci ceea ce aveți concret În plan fizic va tinde spre efemeritate. Acesta este mesajul Nostru către voi. Nu vă temeți de Încercările fizice prin care veți trece, acceptați-le, Îmbrățișați-le, imaginați-vă lumina, sprijiniți vă unii pe alții și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
crea?ia lui Eminescu, „neamul românesc ?i a că?tigat dreptul la nemurire", cunoa?terea acesteia nu poate decât s? lumineze acel Îngust „petic de cer" ce-?i este Ing?duit din imensul orizont al universalit??îi: „Deasupra tuturor gloriilor efemere ?i de?ert?ciunilor legate de patimile noastre omene?ți, un singur punct r? mane fix, necl?tinat de nici o catastrof? istoric?: geniul. Vechea Helad? a pierit de mult, dar geniul lui Homer, al lui Eschil sau al lui Platon
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de cuburi de cristal" . „Împ????ia fascinanului Odin", descris? În „Toma Nour" sau „Odin ?i poetul" exprim? astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, „cuprins de bra?ele albe ale zeului nordic, are sentimentul de a frânge condi?ia efemer?, atingând eternitatea prin integrarea În iner?ia polar?" . Acest univers fantastic devine expresie poetic? a sentimentului de nostalgie fă?? de o lume pur?, compus? din miile de cristale de ghea??, adev?rât „Eden alb "(cum Îl nume?te criticul literar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imea superioar? a viziunii metafizice a poetului ve?nic contemplând „traiectul marilor dep?rt?ri cosmice" (E. Papu) c?tre care se Îndreapt? Întotdeauna sufletul Inc?rcat de „dorul" de a se elibera de propriile limite impuse de o existen?? efemer?, supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri". (E. Papu) Alteori, natura eminescian? uime?te prin poezia ??mântului mitic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice, omul e doar o „clip? suspendat?" În imensitatea timpului, o fiin?? microscopic? pulbere fin? În str?lucirea efemer? a „imperiului unei raze": „În acea nem? rginire ne-nv?rtim uitând cu totul Cum c? lumea asta-ntreag? e o clip? suspendat?, ??-nd???tu i ?i nainte-i Întuneric se arăt?.. Astfel, Într-a vecinicei noapte pururea adânc?, Avem clipă, avem rază
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Încheag?", „dezleag?" enigmele lumii („noapteaadânc-a vecniciei") pentru c?, a?a cum „Atlas În vechime sprijinea cerul pe um? r", „a?a el sprijin? lumea ?i vecia Într-un num?r" -, el este singurul care poate În?elege z???rnicia existenței efemere a fiin?ei umane: „ În prezent cuget?torul nu-?i opre?te a sa minte ??i-ntr-o clip? gându-l duce mii de veacuri Înainte; Soarele, ce azi e mândru, el Îl vede trist ?i ro? Cum se-nchide
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ochi de aur ce tremuri În nori, Ai mil??? i stinge lungi zilele meleCobori, o, coborî!" (Steaua vie?îi) Astrul Întruchipeaz?, metaforic, traiectoria În univers a existen?ei umane „clip? suspendat?" pe raza unei stele, a c?rei str?lucire efemer? e „vecinic? trecere", „stol de cocori" pierzându-se În „Întinsele / ?i necuprinsele / Drumuri de nori", „floare de crâng" ce „trece" ? i se stinge" că ?i clipele vie?îi": „ Stele-n cer Deasupra m?rilor Ard dep?rt?rilor Pan? ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nori", „floare de crâng" ce „trece" ? i se stinge" că ?i clipele vie?îi": „ Stele-n cer Deasupra m?rilor Ard dep?rt?rilor Pan? ce pier". (Stele-n cer) Alteori, acestui sentiment tragic al existen?ei umane -supuse sclipirii efemere a unei „candele" din cer -, i se substituie bucuria ?i speran?a Împlinirii visului de iubire. Configura?iile lirice ale spa?iului poetic uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, iubirea reg? sindu-?i semnifică?ia cosmic?, iar inima, pacea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
la-a veciei u??") sau arzând În dep?rt?ri pan? ce pier („...ard dep? rt?rilor / Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de stele ?i-ncep?tor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acțiune pe timpul vieții, radicale și antitetice, primul divin și celălalt satanic, amândouă având câte o geneză și o perspectivă normativă. E vorba de acele Coduri de norme etico-sociale, unul emanat din meta-realul etern al Religiei - „Decalogul” - iar următorul, din existența efemeră a societății umane - „Codul penal ultim” al României. Pentru primul Cod, autorul e mai mult ca: „știați că” și „No comment”. Un „ave Decalog”, complet, suficient și imuabil. Codul penal, însă, e surprins ca un rezultat al devenirii istorice, cu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
capitala Uniunii Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte: ziarista de tip scoopette, o prădătoare implacabilă care nu doar că-și devorează nepăsător victimele, dar nici măcar nu produce altceva din energia consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile, care crezuseră că citesc pe buzele umede de rouă narativă promisiunea unui cast
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în comparație cu trecutul tău, ci cât de bine te descurci tu în prezent comparativ cu competitorii tăi” (Donald Kress, apud Thompson Jr, Strickland III, Gamble, 2005, p. 86). Cu alte cuvinte, performanța este în mare măsură dependentă de competitori și este efemeră, trecătoare, așa că trebuie păstrată prin menținerea avantajelor față de competitori. Pentru a analiza care sunt punctele tari/avantajele competiționale ale unei organizații trebuie să clarificăm câteva concepte. Competența reprezintă capacitatea unei organizații, echipe sau persoane de a face ceva la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Jaspers spunea că rolul filosofului e de a trezi la existență). În esența ei această orientare pare că vine de dincolo. În forme variate arta unei epoci exprimă filosofia acelor timpuri, având uneori și un caracter anticipator pentru gândire. Suntem efemeri prin dorințele noastre; ne dorim deseori lucruri perisabile, de a căror degradare ajungem să suferim. Nu avem decât un pas de făcut până la constatarea că nu durează; pasul acesta nu-l vom face niciodată. Poate și pentru faptul că această
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Tot acum se înființează prin lege grădinița de copii, învățământ complementar pentru copiii care nu au împlinit 14 ani și cursuri de alfabetizare pentru adulți. Cel mai mare reformator al școlii românești care nu a fost egalat de nici unul dintre efemerii miniștri ce i-au urmat, mai ales din cei ce sau perindat la conducerea ministerului după evenimentele din decembrie 1989, a fost Spiru Haret. Acest ministru a reconsiderat rolul școlii în comunitate, socotind școala nu numai ca mijloc de instrucție
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]