1,319 matches
-
seafla, ca și cum n-ar fi avut destul timp ca să vină mai aproape. — Mamă! strigă Nene. — Nene! Bătrâna și nora ei se îmbrățișară înlăcrimate, abia dându-și seama că vocile lor fericite se uniseră într-una singură. Bătrâna se prosternă în fața efigiei lui Kannon. Nene îngenunche alături, aplecându-se din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ridică grăbită pentru a intra în sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi efigia, se mai aplecară odată. În altar fusese pusă o placă funerară purtând numele Seniorului Nobunaga. După ce terminară, Onaka arătă ca și cum li s-ar fi luat o mare piatră de pe inimi. — Nene, spuse ea încet. Băiatul ăsta tare ar mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu frunțile de adieri fierbinți coapte, / Vor lumina efigii florale din cea mai îndepărtată noapte”. Asemenea altor poeți ai momentului imediat postbelic, L. anticipează modalități și experiențe lirice care aveau să se afirme începând din deceniul al șaptelea. Repere bibliografice: Emil Manu, Generația literară a războiului, București, 2000, 128-135
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
San Francisco dau și titlurile aproape identice (doar ordinea enumerației diferă) ale cărților alcătuite, firesc, din cîte 13 secvențe textuale. E greu de spus ce anume semnifică bizarele nume. Ele sînt, în același timp, trupuri, stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui }uculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și dacă stăm să ne gîndim bine, avea și destule
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
de un bal. Eveniment cu un program minuțios alcătuit, nunta princiară va fi urmărită de jurnaliști din lumea întreagă (1.200 de cereri de acreditare fiind înregistrate). Totul pare să fie prevăzut dinainte, începând cu timbrul ales, care va purta efigia mirilor, și până la alegerea parteneriatelor și a mărcilor de lux invitate. În ceea ce privește rochia de mireasă, presa a vehiculat numele casei Armani, însă palatul monegasc a preferat să păstreze secretul asupra acestui subiect. Principatul Monaco nu a mai cunoscut o astfel
Nunta de la Monaco: Prinţul Albert şi Charlene Wittstock s-au căsătorit civil. Charlene a devenit principesă de Monaco - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/60189_a_61514]
-
ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția exegetului de a stabili, din câteva trăsături, efigia unei personalități (și-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii - ceea ce ar însemna cu totul
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de documentele privindu-l pe Constantin Noica, editate de Dora Mezdrea, în aceeași serie „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității", sub titlul Noica și Securitatea (I) *. Nu din idolatrie față de filosof, nici de frica unor dezvăluiri ruinătoare ale efigiei sale morale. Eram însă deja prevenit, din lectura mai multor ediții similare, asupra incredibilei capacități a fostei Securități de a mistifica, de a jongla cu nume de cod și identități adevărate sau false, pe scurt, de a perverti destine, chiar
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
Emergency. Poetul american este de astfel amintit într-un poem (Ultramarină) - mai precis, e evocat episodul morții acestuia ("...te/ întreb cu ce-o fi fost îmbrăcat Frank O'Hara/ cînd l-a izbit grapa"). Acidentul, sinistru în banalitatea lui, devine efigia acestei lumi care, pregătindu-se să "se care", se trezește într-o bună zi golită de viață. Sub pasta groasă de umor rece, sec, sub aparenta lipsă de miză a acestor "fragmente de concret" se află mereu încă ceva. Anxietatea
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
mod deosebit de portretele lor gravate pe aversele monedelor și care servesc de propagandă. Sesterțiul din alamă, care valora un sfert de denar, este, cu diametrul său de 33 cm, moneda regină a epocii. Aversul («fața monedei») reprezintă, de cele mai multe ori, efigia împăratului care domnește în epoca de emisiune a monedei. Reversul («spatele monedei») constituie ocazia de a face propagandă: imaginile și textele celebrează victorii și cuceriri ale împăraților, reprezintă zeități, alegorii simbolizând calități asociate împăratului, monumente, provincii personificate, animale. Pot fi
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
lor, aflați pe diverse trepte sociale, fiecare cu micile sale bucurii și eșecuri, cu speranțe și, uneori, cu gânduri nu dintre cele mai ortodoxe, cu spaime și vise care se transformă adesea în coșmaruri. Nimic din ceea ce ar putea consolida efigia unui personaj nu este lăsat deoparte: indispozițiile fizice, senzațiile de tot felul, ticurile de comportament și reacțiile fiziologice cât se poate de umane sunt descrise cu deplină naturalețe. Rezultatul este o cronică populată de oameni vii, pe deplin credibili în
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce se amplifică printr-un sadism extrem de extensibil. Căci n-am putea interpreta altminteri înverșunatele tablouri ce ni se oferă, adevărat sabat al decreației, decît ca o implicită autonegare, ca o sinucidere în efigie. Bunele sentimente contrariate, sfidate, sfîșiate pînă la demonizare, transpar doar prin contrastul lor cu impulsul sado-masochist de-a strivi fragilitățile obiective, de-a stîlci și schilodi entitățile fără apărare. Din neputința de-a și-o asuma la modul ideal, poetul
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
supraviețuitori, și de la victimele recente, din decembrie ’89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții, direct sau prin legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
o prăpastie între națiune și M. Sa Domnitorul și peste puțin prăpastia fu astupată cu un portofoliu pe care bravul domn îl schimbă astăzi pe un post de advocat la căile ferate. Altul detronează odinioară pe Domnitor - din norocire în efigie numai - și proclamă o republică, și peste puțin îl vedem galant polițai făcând în scara palatului primirea musafirilor domnești la zile mari. D. colonel șterge odinioară numele M. Sale Domnitorului din livretul soldatului și astăzi se face denunțătorul unor pretinse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nonconformism, dar unul dirijat, celor care nu se puteau adapta conformismului roșu. Revendicarea majoră a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta, duplicitatea se așeza ca efigie: aparent protestatară, "mișcarea" nu avea de oferit nici un protest, tăvălugul optzecist înlocuia tăvălugul proletcultist. Numărate pe degete, talentele nimerite în mișcare au rămas pentru multă vreme amețite de drogul ideologic. După 1989, prelungirea acestei agonii culturale a fost posibilă datorită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
MARCU Vitrina cărților [Theodor Codreanu, "Basarabia eminesciană"] 390 Mircea Radu IACOBAN "Basarabia eminesciană" 391 Constantin CUBLEȘAN Chestiunea Basarabiei 392 EMINESCU INCORECT POLITIC, BUCUREȘTI, EDITURA SCARA, 2014 Andrei MARGA Oportunism și gândire 394 Marius MANTA "Eminescu, incorect politic" 398 În colecția Efigii a mai apărut: Maria Chețan, Ștefan Aug. Doinaș. Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme 1 Mihai Eminescu, Fragmentarium, București, 1981, p. 126. 2 Forma cuvântului extincția în loc de "extensia" este o regretabilă eroare de tipar rămasă necorectată. 3 Sub titlul-generic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care a aplaudat în 1971 propunerea că Tito să devină pe viață președintele Iugoslaviei. Este un moment de cotitură, în jurul său conturându-se un cult al personalității fără precedent: orașe care-i poartă numele, timbre și monede de aur cu efigia să. Convins că va juca un rol determinant în relațiile internaționale cu deosebire în mișcarea de nealiniere, liderul comunist se detașează oarecum de problemele politicii interne. Unii dintre tovărășii săi vor încerca să-l convingă de iminentă unei lovituri de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
cuvântului - este înlăturarea absolutismului. După o telegramă recentă a agenției Havas-Reuter, pretențiile conținute în memoriul României sunt următoarele: 1) Recunoașterea oficială a numelui "Romînia", 2) Recunoașterea rangului diplomatic al agentului său din Constantinopole, 3) Dreptul de a bate monete cu efigia Domnului, 4) Dreptul de-a acorda decorații și de-a încheia convenții comerciale etc.; în fine regularea mai multor cestiuni de hotărnicie, a poziției păscarilor români din Chilia și cesiunea unei părți a Deltei Dunărene. [16 iulie 1876] {EminescuOpIX 154
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și avea cipici cenușii - oh, cenușiul fetrului acela, cenușiul, despot al sufletului - cu fundulițe roz. Mama însă avea picioare mari, și purta pantofi bărbătești în curte, fără șireturi, și o cârpă pe cap sau o scufie ce semăna cu o efigie pretențioasă de bumbac în formă de creier. Era blândă și înaltă, cu ochi rotunzi ca ai lui Georgie - niște ochi blajini, iar fața ei lunguiață avea o culoare proaspătă și blajină. Avea mâinile înroșite de muncă, foarte puțini dinți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
abordat prin două uși de birou, unde el era unul din Marii Șefi ai vieții, un director cu față palidă, foarte conștient de sine și chiar de șiretenia zbanghie, încăpățânată, ce uneori îi știrbea din demnitate și din imaginea de efigie mândră și chipeșă pe care o avea. Trebuia să țină pasul cu taică-său, ale cărui idei de afaceri erau poate mai puțin imaginative, dar mai vaste, bazate pe legăturile sale cu vechii lui amici bogați. Bătrânul Comisar făcuse averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
această limbă se încăpățînează să rămână vie. Chiar cântecul pe care-l ascultăm e o dovadă. Iar la Merida, capitala Yucatanului, sunt străzi care au păstrat vechiul lor nume de animal sau de pasăre și au pe placa indicatoare o efigie care poate fi înțeleasă și de cei care nu cunosc decât limba maya. B. ne dă câte o minusculă statuetă neagră. E sculptată în acel stil arhaic pe care secolele anterioare I-au disprețuit. Azi e greu să-l repete
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de alpaca, ca un ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dumneata ești tânăr.” Își trecu mâna prin părul cu tunsoare romană. Domnia iraționalului! încheie. Profitând de căldura și sinceritatea vorbirii lui îi cerui permisiunea de a-l conduce până acasă. Îmbătrânise, într-adevăr, parcă peste noapte omul cu fața de efigie romană se afla confruntat, așa cum n-ar fi crezut, cu una din cele mai extraordinare noțiuni ale lumii, concretizată acum, și care se cheamă Istoria. Gândirea lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
decât ale mele. Fiecare carte a sa era însoțită de câteva rânduri frumoase. Și încet-încet volumele lui Alexandru Zub s-au adunat pe rafturile bibliotecii mele: Mihail Kogălniceanu. Bibliografie (1971); A. D. Xenopol. Bibliografie (1973); Mihail Kogălniceanu, istoric (1974); Vasile Pârvan, efigia cărturarului (1974, 2001), ultimele două distinse cu Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române; Vasile Pârvan. Bibliografie (1975); M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne (1978); Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983). Pe lângă aceste cărți, de numele omului de știință ieșean s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România, în dialog cu Sorin Antohi (2002); Vasile Pârvan: dilemele unui istoric (2002). În același timp, a coordonat mai multe volume de studii tematice, cărora li se poate atribui aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]