604 matches
-
atașamentul său după numai patru ani de conviețuire față de țara, societatea și urbea care l-au adoptat ca pe un vrednic fiu. Argumentele sale au convins și de astă dată guvernul, care, exprimându-și acordul de principiu și implicând răspunderea Eforiei pentru transpunerea acestuia în practică, a supus proiectul, prin anafora, aprobării domnitorului. Firește, Mihail Sturdza, care se voia (și era) un partizan al modernizării țării, conduită confirmată și de apologetul său, Manolache Drăghici 19, nu putea să nu aprobe o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
precedente în uz, deja verificate, în cuprinsul unor centre urbane situate îndeobște în hotarele Imperiului Habsburgic și/sau în lumea germană. Domnitorul Moldovei s-a arătat favorabil proiectului întocmit de inginerul ("idraulicul") Hodocin, recomandându-l atât Sfatului Administrativ, cât și Eforiei târgului Focșani pentru punerea în lucrare, iar Departamentul Lucrărilor Publice l-a și împuternicit pe inginerul francez Mornand cu studiul aspectelor sale tehnice și cu avizul de rigoare. Din păcate, lipsesc alte informații relative la demararea și finalizarea acestui proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
îngăduit odihnă sau răgaz nelucrativ, ce putea fi motivant sau numai invocat, în condițiile prezenței trupelor de ocupație străine în țară și a potențialei insecurități generate de acestea, incompatibile cu spiritul de francez Lagan 1. Încă din vara anului 1833, Eforia orașului încheiase un contract cu Petre Mavrogheni pentru "pavarea cu piatră și facerea canturilor pentru scurgerea apelor de pe uliți"2, lucrare menită a înlocui vechile pavele de pe străzile principale Ulița Mare, Sf. Spiridon, Podul Vechi, Golia și Sf. Vineri cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
străini și să dreagă erorile nu a avut rezultatul așteptat de ieșeni și dorit de autorități. Dificultățile financiare întâmpinate, conjugate cu nerespectarea instrucțiunilor și a regulamentelor elaborate de administrația domnitorului Sturdza în domeniul urbanismului (păstrarea lărgimii ulițelor, obligativitatea aprobării de către Eforie a noilor construcții potrivit unor planuri prealabile, utilizarea cărămizilor ca material pentru zidiri, mâna de lucru calificată etc.), au constituit cauze care au condus, finalmente, la compromiterea proiectului din 1833 și la persistența pavajului cu lemn, care asigura, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
următoarea disertație a d<umisale> profesorului doctor aga C. Vârnav. Cinstitul Sfat Administrativ, prețuind asemenea temeiuri, au supus Preî<nălțatului> Domn, prin anafora, acest proiect, carele au câștigat și luminata întărire, încât au rămas a se pune în lucrare de Eforia capitaliei. Disertație asupra scăldătoarei reci și asupra înotului Precum nu putem tăgădui că sănătatea omului este cel mai scump dar ceresc care se revarsă asupra noastră, de asemene nu putem tăgădui că sănătatea trupului atârnă de la puterea sa. Un mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
op. cit., p. 261). 33 "Albina Românească", XVIII (1847), numerele 77-80, din 28 septembrie, 2, 5 și 9 octombrie 1847, pp. 319-333. 34 Colecție de ofisuri domnești..., p. 192. 35 SJIAN, Secretariatul de Stat ..., dosar 754/1840-1860, f. 17. 36 SJIAN, Eforia Iași, dosar 25/1842, ff. 5-7. 37 SJIAN, Secretariatul de Stat..., dosar 754/1840-1860, f. 31. 38 N. Suțu, Notiții statistice asupra Moldovei, Iași, 1852, p. 16. 39 Colecție de ofisuri domnești..., pp. 236 și 250. 40 I. Cojocaru, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
al Moldovei, dosar 752/1840-1852, f. 265. 15 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1316, op. 1488, dosar 109/1842, f. 1. 16 Ibidem, f. 18. 17 SJIAN, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 3/1825-1856, f. 61. 18 SJIAN, fond Eforia Iași, dosar 25/1841, f. 34. 19 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1316, op. 1488, dosar 109/1842, f. 16. 20 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1768, op. 1017, dosar 184/1853, f. 186. 1 Vezi, de exemplu, Gh. Platon, Populația orașului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
III, f. 277. 8 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1902/1855, f. 1. 1 M. Holban, Un raport francez despre Moldova al consulului Lagan, în "Buletinul Comisiei Istorice a României", an IX (1920), București, p. 177. 2 SJIAN, Eforia Iași, dosar 22/1833, ff. 2-45. 3 "Analele parlamentare ale României", vol. V, partea a II-a, București, 1895, pp. 784-785. 4 SJIAN, Departamentul Lucrărilor Publice. Moldova, dosare: 308/1835; 332/1839; 239/1841; 281/1843; 285/1844; 270/1846
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și În strânsă colaborare cu biserica, fiecare din aceste așezăminte având cel puțin un paraclis dacă nu chiar o capelă de incintă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se va Înființa sistemul național de sănătate sub patronajul Eforiei Spitalelor Civile și Militare (sub conducerea lui Carol Davila), sistem care va prelua rețeaua urbană de spitale (mai puțin cele israelite), va construi o rețea de spitale rurale și va introduce asistența ambulatorie prin crearea instituției medicului de plasă. În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cvasiinexistentă, de aici și modul de abordare a sănătății publice care nu devenise Încă o problemă publică și cu atât mai puțin o problemă de stat. Primele spitale pe teritoriul principatelor apar În secolul al XVIII-lea sub formă de eforii finanțate și susținute de fundații, prin donații și colectă publică. După instituirea regulamentului organic (1829) și mai cu seamă după revoluția de la 1848 orașele Încep să-și construiască așezăminte spitalicești, deservite de medici cu pregătire În unversitățile din Viena, Paris
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil de staroste în ținutul Putnei. Sameș și îngrijitor la spitalul ostășesc, S. este ales, în 1840 și 1842, președinte al Eforiei din Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de înalte cinuri, încetează. Socotindu-se persecutat, dospind în el nemulțumirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
lăutarilor, din primii ani ai veacului până la sfârșitul lui 1839. În 19 decembrie 1839 făcea o jalbă de demisie către stăpânire. Nu se cunoaște motivul, se poate presupune că ar fi fost mărirea birului pe care trebuia să-l plătească Eforiei sau necazuri prilejuite de situația materială. Vasile Barbu fusese timp de patru decenii lăutarul cel mai apreciat și stimat din Iași, cu relații consolidate la marile curți boierești. Retragerea sa din funcție nu a fost Însă definitivă, pentru că În 1842
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
o bună carieră, însă după moartea tatălui său (1884) se retrage din diplomație și, neașteptat, acceptă funcții cum ar fi aceea de inspector de poliție în București sau administrator al plasei Măcin; în 1891 era controlor la serviciul arhitecturii de la Eforia Spitalelor Civile. Mai predase scurt timp, în 1882, literatura veche franceză la Azilul „Elena Doamna”. Cu una dintre eleve, Hortensia Keminger, se căsătorește în 1885, dar mariajul se desface după trei ani; fosta doamnă Davila va avea un rol în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
o călătorie la românii din Istria, pe care o va repeta în 1861. Despre această călătorie scrie Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, lucrare editată postum de Titu Maiorescu, în 1874. Profesor la Școala de la „Sf. Sava” și director al Eforiei Instrucțiunii Publice, profesor la Școala Superioară de Litere din București, alcătuiește, împreună cu Florian Aaron, A.I. Odobescu, August Treboniu Laurian și P.I. Cernătescu, proiectul de statut al Societății Literare Române (Academia Română). M. a privit toate problemele de limbă și de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
efectua, în vederea completării și aprofundării studiilor teoretice, o călătorie prin Franța, iar în 1830 se va afla în Anglia. Întors în țară în 1832, va fi numit profesor de fizică și matematică la „Sf. Sava” și inspector, apoi director la Eforia Școalelor. În 1832, folosind și experiența sa apuseană, redactează un regulament al școlilor, care reprezintă cea dintâi încercare de organizare a învățământului în Țara Românească. Pentru strădania sa neobosită a fost recompensat în câteva rânduri, fiind făcut mare comis (1834
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
despre Gh. Lazăr. E unul dintre întemeietorii Grădinii Botanice din București și ai Muzeului Național de Antichități. Destoinic discipol al lui Gh. Lazăr, P. s-a devotat de-a lungul întregii vieți învățământului românesc. În calitatea sa de director al Eforiei Școalelor (1832-1848), s-a străduit să facă din școală o instituție de stat cu caracter permanent, în care limba de predare să nu fie greaca și franceza, ci româna. În virtutea convingerilor sale iluministe, nutrea credința că numai reformele culturale ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
solicitat de Visarion Roman, fondatorul Băncii „Albina”, se angajează funcționar la această instituție. Mai târziu va fi el însuși director al Băncii „Cordiana” din Fofeldea (lângă Sibiu). A mai îndeplinit și alte funcții: bibliotecar al Astrei, arhivar bibliotecar, membru în Eforia Școalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Brașov etc. În timpul primului război mondial a pribegit în Rusia. Scriitorul Horia Petra-Petrescu este fiul său. Sub pseudonimul Moșul, P.-P. colaborează la „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul familiei”, „Amicul tinerimei”, „Revista ilustrată”, „Familia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
care îl ocupa la Secretariatul Statului. În 1850, Barbu D. Știrbei, fratele lui Gheorghe Bibescu, îl numește director la Arhivele Statului. Între 1852 și 1857, lucrează în Comisia Documentală. E înălțat la rangul de clucer; devine în 1854 director al Eforiei Spitalelor Civile. La invitația lui Ion Ghica, pornește într-o călătorie prin Siria și Palestina. În 1859, domnitorul Al. I. Cuza îl desemnează director și apoi ministru ad-interim la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar în 1860, membru în Comisia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
legi” și a uneia de „inginerie civilă”. Numărul studenților declarați reușiți în urma unui examen, ridicat pentru acea vreme, era de 214, în timp ce numărul absolvenților primei serii din 1854 a fost de 14. Aceștia au fost recomandați guvernului Țării Românești de către Eforia Școalelor „spre a fi întrebuințați în funcții judecătorești”. O dată foarte importantă pentru consolidarea învățământului juridic la mijlocul secolului al XIX-lea în Țara Românească o reprezintă 25 noiembrie 1859, când, în urma decretului dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Facultatea Științelor Juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Ca și nămolul. Să vedem, dar nu chiar direct. Întâmplarea (oare?) face să fi intrat În posesia unor probe de apă de mare, dar și a unor animale ale zonei - midii, o scoică de-a dreptul banală. Taman din zona Eforiei. Mă interesa cu totul altceva de la micul golf În care pescarii aruncau tot ceea ce nu corespundea standardului, iar marinarii ceea ce le prisosea: Într’un cuvânt, deșeuri. Natura le pusese bine la dos, la dospire, astfel Încât ajunseseră un fel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
obținut din partea regelui Carol I, decretul de închidere a sesiunii parlamentului chiar în momentul în care forul legislativ dezbătea legea școlilor profesionale și legea minelor 2296. După închiderea sesiunii parlamentului, Dimitrie A. Sturdza a convocat o adunare populară la Băile Eforiei în aceeași zi în care fusese convocată și o întrunire a opoziției la Dacia. În aceste condiții, au avut loc confruntări soldate cu răniți între participanții la cele două adunări. Acest fapt l-a determinat pe regele Carol I să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
oricare va tipări acest curs sau în țara românească sau în altă țară ca să-l vânză aici” și va iscăli toate exemplarele cu a sa iscălitură. Simeon Marcovici face parte din primul lot de bursieri români trimiși la studii de Eforia școalelor între anii 1820 și 1825 la Paris și Pisa. Cei patru bursieri erau: Eufrosin Poteca, Simeon Marcovici, Costache Moroiu și Ion Pandele. Primul studiază italiana, latina și filozofia. Moroiu, latina și dreptul. Ion Pandele își câștigă admirația dascălilor prin
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Moroiu, latina și dreptul. Ion Pandele își câștigă admirația dascălilor prin știința sa în matematici, mai ales în geometrie, iar Simeon Marcovici, „dedat la limba franceză și la înaltă filozofie, a progresat nu puțin” cum raportează într-o scrisoare către Eforia școalelor Eufrosin Poteca. TÂRGUL LUI FOLTEA Din iarmaroacele pe care boierimea țării se străduia să le întemeieze pe propriile moșii, apar, către sfârșitul veacului optsprezece, o puzderie de târguri mai mult ori mai puțin efemere, colonizate cu o ovreime galițiană
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu începere de la data prezentului decret, Înaltul patronaj Liceului Militar Nicolae Filipescu (de la mânăstirea Dealu - n.n.), unde se află înscris ca elev și iubitul Meu Fiu, Marele Voievod al Albei Iulia.” Joi, 21 aprilie. Mihai ia parte la celebrarea Centenarului Eforiei Spitalelor Civile, alături de regele Carol și primul-ministru N. Iorga. (Vezi foto nr. 10.) Sâmbătă, 30 aprilie. La ora 24, regele Carol și Mihai au sosit la Patriarhie, pentru a asista la slujba de Înviere. Au fost întâmpinați de N. Iorga
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
august. Carol al II-lea, Duduia și Mihai se deplasează cu trenul regal la Sinaia. Din paginile presei rezultă însă că Mihai ar fi călătorit separat, poate cu automobilul, și ar fi ajuns în capitală la ora 1945, venind de la Eforie. Luni, 30 august. Dimineața, Mihai și Carol se deplasează cu automobilul de la București la Sinaia. Au asistat la desfășurarea Cursei de Coastă, competiție organizată de Automobil Clubul Român. Explicațiile tehnice au fost date de domnii Mitilineu și Al. Stan. După
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]