738 matches
-
ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Drâng florentin, dat de Piero Gobetti, directorul piemontezei 'Baretti'. În cadrul acestei tendințe neoromantice Leopardi a fost readus în actualitate de către De Robertis, care scotea în evidență efortul recanatezului de a elabora formă poeziilor pe baza unui calcul combinatoriu eliberat de efuziuni sentimentale sau zboruri fantastice.90 În discursul aceluiași publicist, ce consideră că poezia este intonație pură, accent primordial plăsmuit apoi printr-un rafinat meșteșug de compunere, se regăsesc alături Leopardi și Rimbaud, geniul protector al vocienilor și al noii poezii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cititorul însuși. 3.2.3.5. Scriitura ca pluralitate a vocilor Roland Barthes par Roland Barthes continuă, subiacent, unele teze din Gradul zero al scriiturii, imprimându-le un caracter mai tranșant. Astfel, scriitura apare ca "o desfătare seacă, ascetică, fără efuziuni"286, excluzând posibilitatea exprimării. Creativitatea, emoția sau vraja sunt sortite unei fixări pe care Barthes o contestă, în special pentru un limbaj de tip poetic. În același timp, scriitura este definită printr-o relație de contradicție cu termenul de operă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Studiile de specialitate identifică un profil isteric, sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un demonism care nu mai are nimic din factura efuziunilor romantice cu expresia fulminantă a afectelor. Pulsiunilor sentimentale le-au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
până în dinți, cu figuri fioroase, dar în același timp foarte primitori. Eram primii europeni care ajungeau acolo, pentru că regiunea Caucazului de Nord a fost izolată militar de Rusia și existase o interdicție de acces pentru străini. Am participat la toată efuziunea aceea colectivă din 1991 și 1992. Am stat mult, am locuit acasă la generalul Dudaev, celebrul general, cu care ne-am împrietenit. De fapt, el a fost personajul principal al filmului. Acesta a fost primul film documentar, care se numea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
E un ton mai grav la publicul românesc. În Anglia a fost reacția cea mai rece, au și ieșit din sală vreo doi, dar discuția de după proiecție a fost foarte bună. Englezul nu este un om expansiv, acceptă cu greu efuziunile sentimentale. Pentru ei a fost destul de dificil să exprime ce au simțit văzând filmul. V-ați despărțit de film? Cum vă raportați la el acum? Faptul că acest film și-a găsit atât de greu sfârșitul, chiar și la montaj
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
mitic, afectiv și religios se dezvoltă în mod viguros sentimentul Patriei-Vatră sau Cămin (Home, Heimat), iar din această fraternitate națională izvorăște ideea "sîngelui" comun. Relația cu Patria-Mamă capătă un caracter infantil, în sensul că relația cu substanța maternă implică o efuziune aproape oceanică, în vreme ce relația cu substanța paternă presupune obediență necondiționată (Right or wrong, my country). Se constituie astfel, la fel ca în cazul Trinității teologice, o osmoză și o coprezență a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
comunistă. Se vorbea mult în aceste medii, începând chiar din primele zile după căderea vechiului regim, despre nevoia unei schimbări radicale a politicii României ce consta în ieșirea din sfera de influență a URSS și orientarea spre lumea occidentală. Dar, efuziunile specifice oricărei revoluții au trecut repede, făcându-și loc mesajele nuanțate ale celor ce prezervaseră puterea. S-a vorbit în continuare despre destinul european al României, dar direcțiile existente în cultura română din perioada comunistă (protocronismul cultivat de publicațiile Săptămâna
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
permite - care sunt factorii comuni, unificatori. La o primă „lectură”, putem observa influența minimală a normelor oficiale, gradul scăzut cu care acestea interferează atât în viața privată cât și în cea publică. Desigur, reglementările codurilor civil sau penal au limitat efuziunile libertății sau derapajele libertinajului. Totuși, aria lor de competență a avut un impact minor asupra vieții cotidiene. Modalitățile de petrecere a timpului liber, preferințele vestimentare sau culinare, stabilirea anumitor reguli și ierarhii în interiorul familiei, urmată - nu de puține ori - de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
astfel de exemple - dar și de „motive” - sunt greu de găsit. Mai mult decât atât, ritmicitatea și maniera de desfășurare a acestor festivități au survenit pe calea legislației oficiale și mai puțin ca efect al inițiativelor private. În acest domeniu, efuziunile patriotice și simțul civic au fost ulterioare acțiunilor și impulsurilor stimulative venite din partea statului - legiferarea zilelor naționale, creionarea programului oficial al festivităților, implementarea lui prin intermediul instituțiilor prefecturii și primăriei ș.a. De aici a rezultat o anumită stereotipie a ceremoniilor, dar
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ci, dimpotrivă, încearcă să l schițeze prin fraze cât mai scurte și mai puține sugerându-i sobrietatea apăsătoare: „Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile.”. (p. 103) Ambianța acvatică îi produce personajului narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile [...]. Aș înșira o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
viața. [...] La urma urmelor, toate le făcuse din dragoste către dânsa, din dorința de a o vedea veselă și mulțumită, de a o feri de orice supărare, de orice gând rău. Ce-i păsa lui acum de Pintea...? După cum știm, efuziunea nu durează mult. Ghiță își va aminti curând că și aceasta l-a "trădat" cu neîncrederea ei. Întoarcerea spre ea ascunde din nou o minciună justificatoare, o altă scuză pentru o altă eroare. Din nou, Ghiță nu își găsește vină
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Arad. Epistola, extrem de lungă, pare un raport amănunțit asupra vieții de zi cu zi a tânărului șirian ce regretă absența plăcutelor seri de la Junimea. Nimic nu lipsește: de la impresii de lectură, la date privind organizarea social-administrativă a orașului și până la efuziuni sentimentale despre Louisa cea care îi dă credință în viitor, iubire cătră viață. Slavici străbate o perioadă dificilă și paginile vor a fi o cale de scăpare de deznădejdea care îl cuprinde ceas de ceas. De la venirea sa în Arad
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sloganelor protestatarilor nu preconizează altceva decît "organizarea unei mișcări neocisterciene 46. Este semnificativ faptul că în întreaga literatură din acești ani, care îndeamnă la stabilirea unor noi forme de viață comunitară, exemplul vechiului sistem monahal este asociat chemărilor vehemente caracteristice efuziunilor anarhiste. Cum, într-adevăr, e aproape imposibil să-ți imaginezi falansterul fără să-ți amintești de mănăstire. Este uimitoare puterea de reversibilitate a mitului, care se implică în același timp în ceea ce este retrospectiv și în ceea ce este amintire, în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă parte, să învăluie cu un surplus de gingășie romanescă evocarea unui trecut dispărut. Rămîne același elan care a cîntat "virtuțile antice sublime ce au cinstit secolele pe care noi Ie numim barbare". Fericit
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
condamnă la izolare, la o dureroasă retragere în ei înșiși. "Inima mea vrea să vorbească, știe că nu este ascultată. Dorește să răspundă, nu i se spune nimic care să ajungă pînă la ea..." întrucît sinceritatea sentimentelor, comuniunea inimilor, libera efuziune a sufletelor sînt definite a fi înseși caracteristicile "stării de natură", tocmai restituirii acestor valori esențiale îi corespunde acel vis mereu întreținut al reîntoarcerii la "zilele dintîi" prin formele reînnoite ale unei condiții cetățenești regăsite. Dincolo de o lectură care, trebuie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
configurație tradițională (Instituțiile republicane a lui Saint-Just este în acest sens un foarte bun exemplu) înlătură cu fermitate orice evoluție, orice adaptare virtuală, legiferează în atemporal, plasează într-o realitate neschimbată Cetatea de mîine. Vis al limpezimii, al comuniunii, al efuziunii și al armoniei, mitul Vîrstei de aur se dovedește încă o dată a fi un vis al permanenței. Difuziunea, forța sa de atracție rămîn inseparabile de viziunea foarte profund, foarte intim trăită în multitudinea manifestărilor sale unui timp încremenit, solidificat, cristalizat
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Nu mai e vorba doar de îndemnul de a reconstitui persoana în întregul ei, de a redobîndi, fiecare dintre noi, destinul său coerent. Și mai puțin e vorba de nevoia de a reconstitui structura distrusă a vechii solidarități sociale. În efuziunea colectivă se regăsește "principiul divin", prin ea se restabilește "unitatea dinamică" între om, Dumnezeu și univers... "Cei ce sînteți principi, spune Saint-Simon, ascultați glasul Domnului care vă vorbește prin glasul meu." Acțiunea noastră, precizează unul dintre discipolii săi, este "de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o succesiune de evenimente de interes uman în cadrul unității aceleiași acțiuni. Acolo unde nu există succesiune, nu există nici povestire ci, de exemplu, descriere (dacă obiectele discursului sunt asociate printr-o contiguitate spațială), deducție (dacă se implică una pe alta), efuziune lirică (dacă se evocă prin metaforă sau metonimie) etc. Acolo unde nu există integrare în unitatea unei aceleiași acțiuni, nu este nici povestire, ci doar cronologie, enunțarea unei succesiuni de fapte necoordonate între ele. Și, în fine, acolo unde nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
făcând referire la ascuțișul spiritului de observație și diversitatea tehnicilor artistice ale pictorului Rudolf Schweitzer. șiavem convingerea că maestrul e neîntrecut în explorarea și focalizarea introspectivă și exhaustivă a preceptelor la care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ne aflăm în cadrul acelorași tradiții de independență și de libertate față de instituția imperială și de tiranie 273. Lui Cotta Maximus îi sunt adresate Ponticele II, VIII; III, II; III, V274. În scrisoarea Ex Ponto, II, VIII, Ovidiu îi mulțumește cu efuziune lui Cotta Maximus, pentru că îi trimisese la locul de exil imaginile lui Augustus și ale lui Tiberiu (Caesar cum Caesare), precum și cele ale Liviei. Este o ocazie bună pentru Ovidiu, pentru a ridica în slăvi, cu elogii deosebite, membrii casei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lîngă o cercetare a trăsăturilor individuale precum înfățișarea, caracterul, calitățile psihice, trecutul etc. Cînd relațiile devin clare, este mai ușor de distins între acele relații și relațiile dintre cititor și personajele din povestire, cum e mai ușor de observat și efuziunea de simpatie sau antipatie dintre personaje și cea resimțită de scriitor cu privire la personaje.Viziunea cititorului asupra personajelor și evenimentelor va fi explicată cu ajutorul conceptelor discutate în acest capitol. "Manipulare" inițial însemna, pur și simplu, "mînuire", "tratare" și, chiar dacă accepția modernă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai ignor faptul, o pereche de pantofi noi. Și a adăugat după puțină gîndire: Ai putea să răcești! ar fi dezagreabil". Nu răcisem niciodată și nu știam cât ar putea fi de dezagreabil, dar grija lui pur constatativă, fără inutile efuziuni, m-a mișcat. "Îți dau eu o pereche, a zis apoi. Sunt cam vechi, dar sunt mai buni decât cei pe care îi porți." Cu o ironie fără surâs. Dar eu m-am înveselit: așa era, oricare alți pantofi nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vezi? zise el când ciocnirăm halbele cu bere. Hî, ai văzut? Ei, na! Bineînțeles că văzusem. Cum să nu fi văzut ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a ochilor. Intuiam totuși că aceste cuvinte mă avertizau. Răspunsese la sărutul meu, dar dacă nu eram liniștit, adică stăpân pe mine ca un bărbat (și dacă puteam fi bărbat!) atunci nu trebuia s-o mai văd, fiindcă astfel de efuziuni, dacă nu erau stăpânite, însemna că erau întîmplătoare, turburări ale vârstei, care pe o femeie împlinită o puteau ameți doar pentru o clipă... Ca să-i spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]