645 matches
-
pe termen lung, a parametrilor macro-modelului social standard: un grafic climatic și demografic sincopat, agravat de evenimente catastrofice, o existență economic fragilă, care a perpetuat insecuritatea și a stimulat conservatorismul și regenerarea practică a unui tip particular de contract social, egalitar (Binmore 2001; Richerson & Boyd 2001). Însă, pentru obiectivele urmărite de noi, lucrurile apar mai complicate. Existența unor hominide cel puțin prezumtiv lipsite de abilitățile psiho-sociale ale lui Homo sapiens sapiens interzice extrapolarea neglijentă a modelelor sociale proprii acestuia, pentru simplul
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
șansele instituționalizării acesteia sunt minime. Propensiunea etologică a hominidelor către realizarea de alianțe tranzitorii a reprezentat, cu siguranță, mecanismul esențial în descurajarea tendințele egoiste, cel puțin în privința împărțirii hranei, echilibrând aportul nutrițional cotidian și stabilizând o formulă socială in nuce „egalitară” (Marlowe 2005). Fie și din rațiuni de succes reproductiv, chiar și fără certitudinea paternității, sexul masculin preluase responsabilitatea suplimentării aportului de hrană al femeilor și copiilor (Gowlett 2008). Diviziunea activității pe sexe, cel puțin în raport cu exemplele etnografice, trebuie să fi
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
emergența societăților ereditar ierarhizate, deși, foarte probabil, mai frecventă și mai consistentă decât este uneori acceptat (Runciman 2001, Richerson & Boyd 2001), trebuie restrânsă la situații de abundență locală a resurselor cinegetice sau acvatice. Ea putea fi ușor erodată de mecanismele egalitare, perfect funcționale și ușor de regenerat în contexte de criză ecologică, capabile să întrerupă rețelele de alianță ale elitelor și circuitele de redistribuție pe care se bazau ele: reculul parțial adus de ultimul Maxim Glaciar și, ulterior, de mezolitic (cf.
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ale unei elite, suprapuse, de exemplu, vânătorilor tineri din lineaje subordonate. Pe fondul acestei tensionări sociale tot mai vizibile, copiii trebuie să-și fi pierdut, într-o oarecare măsură, libertatea hedonică de care beneficiau în contextele sociale fluide și riguros egalitare. Indiferența prietenoasă cu care fuseseră tratați a fost, foarte probabil, înlocuită de importanța lor ca miză a schimburilor matrimoniale. Leau revenit, prin urmare, sarcini sociale noi, precum o crescută implicare în activitățile productive sau deprinderea unor tehnologii specializate, ca și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
condus inclusiv la transformări fiziologice (Boehm 1999; Steele 1996). Simțul dreptății și al împărțirii echitabile (Binmore 2001; Richerson & Boyd 2001), reacțiile spontan negative la încercările explicite de subordonare (Chance 1996; Erdal & Whiten 1994; Spikins 2008), ca și tendința către organizarea egalitară a grupurilor umane de mici dimensiuni, toate indică imprimarea în psihismul uman a unor propensiuni de neregăsit în lumea animală. Ea nu se putea realiza decât în contextele sociale paleolitice. În acest sens, vagul „mediu ancestral” al psihologilor evoluționiști nu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
mediu ancestral” al psihologilor evoluționiști nu este unul ecologic, căci varietatea de contexte ecologice traversate în paleolitic este uriașă, ci mai degrabă cel care a mediat relațiile cu aceste cadre, cel social. Principala sa caracteristică a fost tendința de nivelare egalitară și de perpetuare a singurei rețete socio economice viabile în contextul unei existențe nesigure: ne referim cu precizie la acel calcul colectiv prudent și conservator, cunoscut îndeobște drept „stupizenie țărănească” (cf. Binmore 2001: 161). Faptul nu are motive să surprindă
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
resurse cinegetice impunea drept vitală contribuția femeilor. Lărgirea spectrului alimentar, prin contribuțiile individuale ale femeilor și copiilor, sprijinul celei de-a treia generații pentru creșterea acestora din urmă, elaborarea principiilor rudeniei, dar mai ales acțiunea, încă foarte efectivă, a mecanismelor egalitare, au „complotat” la emergența unui statut tot mai vădit diferențiat în practică și simbol, dar pe care nu avem nici un motiv să îl considerăm subordonat. Oricare ar fi detaliile contextuale, rolul social pasiv și periferic atribuit femeilor și copiilor nu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
care a început în anii 1989-1991 se va etala fără îndoială pe durata a două sau trei decenii, timpul necesar pentru ca decomunizarea structurilor și a spiritelor să se efectueze grație schimbului de generații. Iar dacă „Ideea” - cea a unei societăți egalitare și prospere în care individul să nu mai fie alienat - rămâne vie în inimile unor oameni, aceștia ar trebui să-și aducă aminte că, în secolul XX, ea a însemnat naufragiul unei tragice iluzii. MOMENTE CRUCIALE Eternul comunism Reperabili încă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
munca industrială, continuând să se opună dorinței producătorilor de a schimba, a acumula sau a transforma cumva în interesul lor orice bun material. Ea a trebuit să împace două logici antitetice: pe de o parte, vechea idee comunistă a repartiției egalitare și a respingerii îmbogățirii personale, pe de altă parte un corpus socialist propovăduind creșterea bogăției ca mijloc al fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul și a-și salvgarda aspirațiile utopice regimul sovietic a fost nevoit să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de controlare a forței de muncă și de disciplinare a muncitorilor și a țăranilor. în democrațiile populare, el mai servește și la luptă împotriva clasei muncitoare formate în regimul capitalist, experimentată în combaterea exploatării și adeptă a unei împărțiri mai egalitare a veniturilor. Acestor două compozante ale salariului - fixă și variabilă - vin să i se adauge, în decursul timpului, numeroase prime, acordate pentru vechime, cu ocazia sărbătoririi întreprinderii sau ramurii respective, precum și bonuri în natură acordate în câteva sectoare privilegiate, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcări, născute în industrie, de a îmbina exigențele egalitarismului revendicate de clasa muncitoare și de țărani cu cele ale intelectualilor care reclamă mai multă eficacitate în conducerea economiei - și dincolo de ea, de a revendica autonomia națională plecând de la o viziune egalitară a societății industriale. în vreme ce, pentru a-și menține intactă puterea lor de control și pentru a asigura în același timp succesul modernizării, partidele comuniste se văd obligate să se specializeze tot mai mult, masa membrilor lor se consideră a fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cadrul acestei ideologii desfășurându-se între grupurile comuniste angoleze MPLA și UNITA. LUPTA PENTRU PACE DE LA PACIFISM LA REVOLUȚIE în Rusia anului 1917, angajamentul de a pune capăt războiului a făcut pentru succesul bolșevicilor mai mult decât promisiunea unei societăți egalitare. De atunci, expresia „lupta pentru pace” desemnează, la comuniști, ansamblul practicilor destinate să ia în considerare variabila „război” în înfăptuirea proiectului revoluționar. în cursul secolului XX, comuniștii au dus, în cadrul luptei pentru pace, vaste campanii, naționale și internaționale de agitație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai ortodoxiei* leniniste - sfere de influență care, la prima vedere, erau ireconciliabile - marxiști, neomarxiști, libertari și chiar creștini -, împrăștiați sub diverse stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialismului, troțkismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din guerilla neozapatistă a sub-comandantului Marcos pentru a respinge revoluțiile și experimentele secolului XX, axate pe cucerirea statului, și pentru a predica dizolvarea tuturor structurilor opresive. Anumite experiențe realizate în America Latină* slujesc, într-adevăr, de referință pentru inventarea unei societăți egalitare și emancipate, mai ales „Revoluția bolivariană” condusă de Hugo Chavez, președintele Venezuelei din 1998, care simbolizează pentru neocomuniști „socialismul secolului XXI”. Grupuri anarhiste plutesc pe valul „alter” în scopul accelerării deconstrucției unui sistem detestat, după modelul așa-numitelor Black Blocks
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917, Lenin se bazează pe această forță ca să ajungă la putere și-i pune în frunte un Comitet revoluționar militar condus de Troțki. Desigur, mulți dintre vechii militanți sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unificare a unor tradiții naționale diferite în cadrul sistemului comunist mondial. Ea slujește la canalizarea forțelor centrifuge și la asigurarea apărării URSS. A treia componentă a politicii externe comuniste ține de relațiile dintre unitățile acestui sistem, care, departe de a fi egalitare, au fost călăuzite de principiul ierarhic al întâietății absolute a URSS și a obligației celorlalte unități de a asigura o apărare necondiționată a centrului moscovit. între URSS și celelalte partide-state, acest principiu a fost aplicat cu brutalitate, așa cum au demonstrat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
culturii se traduce printr-o neînțelegere. Desigur, artiștii revoluționari afirmă că se pun în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: „Eu doresc ca baioneta să fie egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură specific proletară, egalitară, colectivistă, internațională, prin distrugerea culturii burgheze. Jurnalul futuriștilor își titrează astfel primul și unicul său număr, în martie 1938: „Trăiască revoluția spiritului”. Desigur, Proletkult, cultura proletară autoproclamată, cu existența-i fugace - din toamna lui 1917 până în primăvara 1921 -, vehiculează o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație indirectă. A înlocuit tradiționala diviziune între clasele guvernante și cele guvernate cu lanțurile invizibile ale dependenței economice. Acest sistem economic a funcționat printr-o rețea de reguli legale aparent egalitare care au ascuns însăși existența relațiilor de putere. Secolul al XIX-lea a fost incapabil să remarce natura politică a acestor relații legalizate. Ele păreau să fie în mod esențial diferite față de tot ce fusese considerat până atunci ca fiind
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
diverse tipuri de asemenea lideri. Astfel, o tipologie împarte liderii charismatici în personalizați și socializați, primii fiind dominați de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a propriilor interese și de exploatare a intereselor altora, iar ceilalți fiind dominați de comportamente egalitare, servind intereselor colective, dezvoltându‑i și împuternicindu‑i pe alții (Howell, 1988). O altă tipologie distinge lideri charismatici pozitivi și negativi (Conger, 1990). Se operează apoi o diferențiere între liderul de viziune și liderul legat de crize (vezi Gibson et
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stilurilor de conducere. După unele cercetări, stresul favorizează practicarea stilului de conducere autoritar și îl restricționează pe cel cooperator-democrat. După alte cercetări însă, stresul crește responsivitatea conducătorilor la sugestiile subordonaților, ceea ce îi face să adopte un stil de conducere mai egalitar. Explicația ar consta în aceea că în condiții stresante conducătorii resimt mai puternic nevoia unor influențe suplimentare prelevante, fapt care îi determină să accepte sugestiile subordonaților. O altă explicație ar fi aceea că în caz de eșec, responsabilitatea este egal
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ș...ț este În esență o interpretare modernă târzie a republicanismului grec și roman” (Walzer, 1997, p. 112). Totuși, modernitatea a Însemnat o ruptură față de concepția și practicile politice antice, ruptură legată de afirmarea autonomiei individului și de promovarea idealului egalitar. Definirea exclusivă prin intermediul identității comunitare lasă locul valorizării unei logici a abstractului: „Națiunea se definește prin ambiția sa de a transcende, prin cetățenie, toate celelalte apartenențe, biologice (cel puțin la nivelul la care sunt percepute), istorice, economice, sociale, religioase sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de drepturile sociale În cadrul tematicii contemporane a drepturilor omului caracterul dinamic și deschis al unei libertăți care nu se afirmă decât cu riscul de a se autocompromite și care, pentru a rămâne efectivă, are nevoie să fie contestată prin revendicarea egalitară” (ibidem, p. 682). Probabil că acestea sunt condițiile În care putem spera ca drepturile omului să nu fie corupte de cultul al cărui obiect au fost, din păcate, atât de des. A. P. & BARRET-KRIEGEL Blandine (1989), Les Droits de l’homme
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În care se vor defini atât integrarea, cât și excluderea se poate Înțelege ca o consecință logică a acestor premise și ca o constatare a invalidității lor empirice. Modernitatea politică a fost gândită, Într-o primă fază, prin prisma principiului egalitar. Teoriile contractului social elaborate În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea privesc societatea ca pe o reuniune voluntară a tuturor cetățenilor locuind În fostul regat al Franței. Noua societate este unită nu prin interdependența ierarhică, ci printr-un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
regat al Franței. Noua societate este unită nu prin interdependența ierarhică, ci printr-un consimțământ prezent În rațiunea individuală a fiecăruia. Sociologii care au dus mai departe aporturile teoreticienilor contractului social În secolul al XIX-lea au aderat la idealurile egalitare ale Epocii Luminilor și ale revoluțiilor franceză și americană. Totuși, recurgerea la un unic principiu, cel al rațiunii individuale, nu mai era suficientă. Inegalitatea n-a dispărut la apariția individualismului democratic. Au apărut noi forme de excludere, cum sunt cele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cercetătorului să definească profilul unei societăți date, modul său de a se prezenta În interacțiune, În raport cu un anumit număr de valori Împărtășite. Așa se va face distincție Între societăți cu un „etos” mai mult sau mai puțin distant sau apropiat, egalitar sau ierarhic, consensual sau conflictual, caracteristici ce se bazează pe un anumit număr de marcatori pertinenți. Până la urmă, aceste descrieri ar trebui să permită degajarea părții relative a universaliilor, precum și a variațiilor culturale În funcționarea unor astfel interacțiuni (Kerbrat-Orecchioni, 1994
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]