697 matches
-
este funcțională universală, care descrie energia cinetică a electronilor și interacțiunile electron-electron, repulsia interelectronică Coulomb, și efectele neclasice ale schimbului și corelației. Cu această definiție generală a densității funcționale, potențialul chimic este scris ca Așadar, potențialul chimic electronic este potențialul electrostatic efectiv practicat de densitatea electronică. Energia electronică în stare normală (sau fundamentală) este determinată de o restricție privind optimizarea variațională a energiei electronice. Multiplicatorul Lagrange care introduce restricția normalizării densității este de asemenea numit potențial chimic, adică, unde formula 13 este
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
internațional), constanta forței Coulomb, formula 6, este numeric mult mai mare decât constanta gravitațională universală formula 9. Aceasta înseamnă că pentru obiecte a căror sarcină este de ordinul unei unități de sarcină (C) și masă de ordinul unității de masă (kg), forțele electrostatice vor fi cu mult mai mari decât forțele gravitaționale încât acestea din urmă se pot ignora. Nu este cazul, însă, atunci când este vorba de unități Planck și sarcina și masa sunt de ordinul unității de sarcină, respectiv masă. Totuși, particule
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
lentă. Aceste condiții sunt cunoscute împreună sub numele de "aproximarea electrostatică". Când are loc mișcarea, sunt produse câmpuri magnetice care modifică forțele asupra fiecărei componente. Interacțiunea magnetică dintre sarcinile în mișcare poate fi considerată o manifestare a forței din câmpul electrostatic, dar ținând cont de teoria relativității a lui Einstein.
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
Electrostatica este știința care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice aflate în repaus. Din punct de vedere istoric fenomenele electrostatice au fost descoperite înaintea celor electrodinamice (sau electromagnetice), care studiază sarcinile electrice în mișcare și pe baza cărora funcționează motoarele electrice. În antichitate fenomenele electrostatice au fost luate drept supranaturale și li s-au dat explicații spirituale. Un exemplu de
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
se ocupă cu studiul sarcinilor electrice aflate în repaus. Din punct de vedere istoric fenomenele electrostatice au fost descoperite înaintea celor electrodinamice (sau electromagnetice), care studiază sarcinile electrice în mișcare și pe baza cărora funcționează motoarele electrice. În antichitate fenomenele electrostatice au fost luate drept supranaturale și li s-au dat explicații spirituale. Un exemplu de fenomen electrostatic: frecând două materiale inițial neutre din punct de vedere electric (cum ar fi o baghetă de ebonită sau chihlimbar și o bucată de
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
fost descoperite înaintea celor electrodinamice (sau electromagnetice), care studiază sarcinile electrice în mișcare și pe baza cărora funcționează motoarele electrice. În antichitate fenomenele electrostatice au fost luate drept supranaturale și li s-au dat explicații spirituale. Un exemplu de fenomen electrostatic: frecând două materiale inițial neutre din punct de vedere electric (cum ar fi o baghetă de ebonită sau chihlimbar și o bucată de material textil sau lână), unul se încarcă pozitiv (materialul textil) și celălalt negativ (bagheta). Polii electrici opuși
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
egală cu cea a electronilor liberi. Existența unui exces de sarcină electronică face să apară forțe de respingere între electroni, forțe dirijate din interior spre exterior, ceea ce duce la expulzarea sarcinilor în exces spre suprafața conductorului. Descrierea matematică a interacțiunilor electrostatice a implicat introducerea mărimii sarcinii electrice prin intermediul unor mărimi mecanice. Fenomenul însuși este influențat de mediul în care sunt plasate sarcinile, de aceea se poate trage concluzia că el se exercită efectiv printr-o formă a materiei, o formă care
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
unei sarcini electrice, în fiecare punct dintr-o regiune a spațiului, se poate exercita o forță de natură electrică; se spune că în acea regiune există un câmp de forțe electrice. Cu alte cuvinte, o sarcină electrică își exercită acțiunile electrostatice asupra altor sarcini situate în spațiul înconjurător prin intermediul unei stări a materiei numită câmp electric. Sintetizând, se poate da următoarea definiție: câmpul electric este o formă de existență a materiei, prin intermediul căreia sarcinile electrice interacționează între ele. Numeroase experiențe au
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
depun pe ea. Prin lovire, se transferă acesteia impulsul câștigat pe spațiul de accelerare parcurs de la apariția lor și până la depunere, astfel încât morișca începe să se rotească. O aplicație practică foarte importantă a vârfurilor conductoare încărcate electric o constituie filtrul electrostatic, care are funcția de a purifica aerul din incinte închise sau de a reține particulele eliminate pe coșurilor fabricilor de ciment sau de altă natură. Prin ionizarea particulelor din jur, acestea sunt atrase spre vârfuri pe care se depun. Filtrul
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
dielectricul, acoperit în exterior, până la o anumită înălțime cu o foiță de staniol care alcătuiește armătura exterioară a condensatorului. Foița metalică interioară împreună cu vergeaua metalică formează armătura interioară. Butelia de Leyda se încarcă apropiind conductorul armăturii interioare de polul mașinii electrostatice. Se acumulează astfel o mare cantitate de electricitate. Butelia se descarcă făcând legătura între armătura exterioară și cea interioară cu ajutorul excitatorului. Un alt model de condensator este format dintr-o placă izolatoare, pe fețele căreia sunt lipite foițe de staniol
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
inferioară a mașinii) preiau sarcinile care apar pe bandă ca urmare a frecării ei cu cele două role și le transmit celor două sfere. Colectorul de sarcini se va electriza negativ, iar eclatorul se va electriza pozitiv. Accesorii ale mașinii electrostatice: Este un generator de sarcini electrice pe care le acumulează la un potențial ridicat. Mașina Wimshurst este formată din două discuri circulare de sticlă, care se rotesc în sens invers, pe care sunt lipite foițe de staniol. Discurile, datorită rotației
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
tip de mașinărie este LANSCE din Los Alamos. Istoric vorbind, primele acceleratoare foloseau tehnologia simplă a unui singur mare voltaj (potențial) static pentru a accelera particule încărcate. În timp ce această metodă este încă foarte populară în zilele de astăzi, numărul acceleratoarelor electrostatice depășind cu mult orice altă clasă, ele sunt îndreptate către studiile cu energie mică până la limita de 30 MV (când acceleratorul este plasat într-un rezervor). Același mare voltaj poate fi folosit de două ori în cascadă dacă sarcina particulelor
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
ul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii legăturii ionice. Între doi atomi apropiați, unul ionizat pozitiv și altul negativ, apar forțe electrostatice centrale de atracție care variază cu pătratul distanței și forțe de respingere care variază rapid cu inversul distanței la o putere n>2. Forța de atracție f este dată de relația: f=(e1*e2)\ Această legătură a fost studiată de
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
de masa obiectelor încărcate electric, și respecta legea superpoziției. Legea lui Coulomb a unificat toate aceste observații într-o singură afirmație succintă. Matematicienii și fizicienii din anii următori au descoperit ideea de "câmp electric", ca una utilă în determinarea forței electrostatice ce acționează asupra unei sarcini electrice în orice punct din spațiu. Noțiunea de câmp electric se bazează pe o "sarcină de probă" ipotetică aflată oriunde în spațiu. Folosind legea lui Coulomb, se determină forța electrostatică. Astfel, câmpul electric oriunde în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
descrie forța ce acționează asupra unei sarcini electrice ce se deplasează într-un câmp magnetic. Conexiunea între electricitate și magnetism permite descrierea unei forțe unificate "electromagnetice" ce acționează asupra unei sarcini. Această forță poate fi scrisă ca sumă a forței electrostatice (a câmpului electric) și a forței magnetice (dată de câmpul magnetic). Legea completă are enunțul: unde formula 44 este forța electromagnetică, formula 39 este sarcina particulei, formula 46 este câmpul electric, formula 47 este viteza particulei, înmulțită vectorial cu vectorul inducție magnetică (formula 48). Originea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
au modele dependente de o poziție dată adesea sub formă de vector radial formula 73 centrat într-un potențial cu simetrie sferică. Astfel de exemple sunt: Pentru gravitație: unde formula 90 este constanta gravitațională, iar formula 91 este masa obiectului "n". Pentru forțele electrostatice: unde formula 93 este permitivitatea electrică a vidului, iar formula 94 este sarcina electrică a obiectului "n". Pentru forțele elastice: unde formula 66 este constanta elastică a resortului. În anumite contexte fizice, forțele nu pot fi modelate ca fiind datorate gradientului unui potențial
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
energia electrică este mediul prin care neuronii transmit semnale mușchilor. Bateria lui Alessandro Volta, sau , din 1800, realizată din straturi alternative de zinc și de cupru, a oferit oamenilor de știință o sursă mai solidă de energie electrică decât mașinile electrostatice utilizate anterior. Recunoașterea electromagnetismului, adică a unității fenomenelor electrice și magnetice, li se datorează lui Hans Christian Ørsted și lui André-Marie Ampère în 1819-1820; Michael Faraday a inventat motorul electric în 1821, iar Georg Ohm a analizat din punct de
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
potențial cauzată de un câmp electric. Cum hărțile fizice prezintă curbe de nivel care unesc punctelor de egală altitudine, se poate trasa și un set de curbe de nivel ale punctelor de potențial egal (cunoscute drept ) în jurul unui obiect încărcat electrostatic. Echipotențialele intersectează toate liniile de forță în unghiuri drepte. Ele se află și paralel cu suprafața unui , altfel s-ar produce o forță care ar muta purtătorii de sarcină pentru a egaliza potențialul suprafeței. Câmpul electric era formal definit ca
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
lui Ørsted din 1821 că un câmp magnetic există în jurul tuturor părților unui cablu prin care trece un curent electric indică o relație directă între electricitate și magnetism. Mai mult decât atât, interacțiunea părea diferită cea gravitațională și de forțele electrostatice, cele două forțe ale naturii cunoscute pe atunci. Forța pe acul busolei nu-l direcționa în sensul sau împotriva deplasării curentului prin fir, ci acționat la unghi drept. Cuvintele ușor obscure ale lui Ørsted au fost că „conflictul electric acționează
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
fost un om de știință olandez. I se atribuie inventarea buteliei de Leyda, în 1746. Interesul său pentru electrostatică s-a manifestat încă din perioada studiilor la Universitatea din Leyda. În acea epocă, electricitatea se obținea prin frecare cu ajutorul mașinilor electrostatice, dar nu exista nicio metodă de stocare a acesteia. Van Musschenbroek și discipolul său, Andreas Cunaeus, au rezolvat problema cu ajutorul unui recipient de sticlă umplut cu apă în care era scufundat capătul inferior al unei bare de alamă. Recipientul era
Pieter van Musschenbroek () [Corola-website/Science/320708_a_322037]
-
aceste niveluri de putere și timp, mecanismul dominant este cel al exploziei Coulomb a ionilor grupați. Pentru acest regim, un număr suficient de electroni sunt eliminați din nucleul grupării, lăsând în urmă o grupare încărcată pozitiv care explodează datorită respingerii electrostatice dintre ioni. Explozia are loc în unități de timp prea scurte pentru realizarea proceselor normale de transport, precum apariția încălzirii plasmei și termalizării, determinate de timpul de tranzit „obișnuit” prin grupare. Totodată, s-a demonstrat că exploziile Coulomb au loc
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
monocitelor în intimă; spațiu subendotelial mărit față de normal. Acumularea LDL în zonele de predilecție precede migrarea monocitelor în peretele arterial și este, probabil, cea mai precoce alterare. Procesul se asociază cu modificări fundamentale în compoziția biochimică a matricei intercelulare. Interacțiunile electrostatice dintre particulele LP, glicozamino-glicanii și proteinele matricei intercelulare, sunt considerate drept factor primar răspunzător de acumularea și reținerea LDL în peretele arterial. Celulele musculare netede, macrofagele și celulele endoteliale, generează în intima vasului radicali liberi de oxigen, produși ce determină
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
lege definită, dacă se schimbă condițiile de măsurare. Aceste erori sunt cauzate în primul rând, de imperfecțiunile aparatelor, de procedeele de măsurare, precum și de obiectele măsurate, dar și de influențele măsurabile ale mediului înconjurător (dimensiuni, temperaturi, vibrații, câmpuri de forțe electrostatice etc.). Mărimea unei erori sistematice se poate, în principiu, determina. De aceea, pentru erorile sistematice se pot introduce corecții, sau se pot utiliza mijloace specifice de măsurare. O eroare sistematică variabilă se poate obține în cazul când există o instabilitate
Ac?iuni hidraulice pneumatice by Irina Ti?a, Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/83215_a_84540]
-
din anexa I și cu cerințele din anexa IX la prezenta directivă. 8.4. Descărcare electrostatică Pentru vehiculele echipate cu anvelope, ansamblul caroserie/șasiu al vehiculului poate fi considerat ca fiind o structură izolată din punct de vedere electric. Tensiuni electrostatice semnificative în raport cu mediul extern al vehiculului apar doar în momentul în care ocupantul intră în sau iese din vehicul. Întrucât în aceste momente vehiculul staționează, nu se consideră necesară o încercare de omologare de tip pentru descărcarea electrostatică. 8.5
jrc2750as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87905_a_88692]