451 matches
-
popoarelor din Colhida era influențată de miturile sumerian-babiloniene. Legenda lui Prometeu, ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are parțial, se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Și legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei. Lâna de Aur căutată de argonauți aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Legenda pomenește un râu Fazis pe meleagurile Colhidei, identificat cu râul Rioni, și orașul Eea drept capitală a
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
atașat la numele Siriei, a fost utilizat întâia oară de Herodot (ca. 484 - ca. 425 a. Chr.), care înțelegea prin el coasta mediteraneană din sudul Feniciei și până în actuala zonă Gaza, coastă identificată ca partea sudică a Siriei, cunoscută de eleni și sub denumirea Koelesyria. Situată pe traseul celor mai importante rute terestre, care asigură legătura între Asia, Africa și Europa, Palestina a fost străbătută și populată temporar încă din paleolitic de diverse popoare. Așezarea Ierihon, în Israel, fondată în urmă
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni. Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
reușit să mențină în luptă aproximativ patru sute de avioane. În timpul primei contraofensive britanice, Regia Aeronautica a suferit pierderi grele până când germanii au atacat Grecia, când cea mai mare parte a forțelor terestre și aeriene britanice au fost trimise în ajutorul elenilor. În aceste condiții, forțele italiene au avut suficient timp pentru a mobiliza în Libia noi unități terestre și aeriene. Forțele italiene au primit întăriri din partea germanilor conduși de Rommel. Contingentul Luftwaffe atașat Afrika Korps număra aproximativ 200 de avioane și
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
psihicului bărbaților și nu poate fi eliminat. De aceea este necesară o despărțire totală față de aceștia, atât la nivel politic cât și la nivel teoretic. Astfel femeile vor învăța să valorizeze proprile experiențe și vor reuși o reordonare a societăților (Elen Wills). Oprimarea patriarhală este primară, celelalte tipuri de oprimare fiind suprapuse acesteia (Miroiu, 2004, p. 165). Ea se regăsește în aproape toate culturile, și la toate nivelele vieții publice și private Feministele susțineau ca difenrențe,e dintre bărbați și femei
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
dintre resursele economice principale datorită minelor din zonă, cu două ramuri de măslin sub ea. Acesta a fost ales de președintele Makarios dintre propuneri ce păreau mai neutre și purtători de pace: albul sugerează simbolul păcii și absența culorilor drapelurilor elen și turcesc nu au fost alese. Pentru o singură dată s-a vut ideea de o insulă liberă de orice ocupație străină. Cu toate acestea acest drapel este agreat mai mult în partea greacă, în timp ce partea turcă nu acordă prea
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Grecia. Disensiunile cu Turcia au dus însă în cele din urmă la izbucnirea războiului greco-turc din 1919 - 1920, în care Grecia a fost învinsă. Tratatul de pace de la Sèvres a fost revizuit prin semnarea tratatului de pace de la Lausanne. Visurile elenilor de creare a „Greciei Mari”, de ocupare a Istanbulului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele s-au prăbușit. După semnarea tratatului de pace dintre Grecia și Turcia, cele două țări au căzut de acord să efectueze un schimb de populație
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
în Albania. Grecii erau cu toții pregătiți să lupte în munți, în vreme ce doar șase divizii italiene („Alpini”) erau instruite și echipate pentru războiul montan. Italienii au reușit să restabilească frontul doar atunci când au adus suficiente efective pentru a avea paritate cu elenii. „Ofensiva de primăvară” a italienilor din martie, prin care aceștia încercau să obțină inițiativa strategică mai înainte de intervenția germanilor, a avut rezultate îndoielnice. Armata italiană lupta încă în Albania împotriva grecilor și rezistenței albaneze, când Germania a atacat Grecia. Comandamentul
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
fost anexat la regatul Siriei Seleucide. Populația orașului era în cea mai mare parte formată din greci și fenicieni. În anul 165 î.H conducătorul evreu Simeon Târșitul (Shimon Hatarsi sau Thassi), unul din frații Macabei, i-a învins pe elenii Seleucizi în mai multe bătălii în Galileea , iar aceștia au fost nevoiți să se retragă spre orașul Ptolemaida, care a rămas sub controlul lor. În anul 153 î.H pretendentul Alexandros Bălaș, presupus fiu al lui Antiohos al IV-lea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
izbucnirea în anul 66 d.H. a Mării Răscoale antiromane a evreilor, cunoscută în istorie și că „Războiul iudeilor” Gesius Florus a organizat un masacru teribil a circa 2000 de evrei din Acra (după cifrele indicate de Josephus Flavius), cu colaborarea elenilor din oraș. Prin portul Acra au avut acces în Iudeea legiunile române în frunte cu Flavius Vespasianus, venite pentru a reprima răscoală, și aici au fost cartiruite forțele care au participat la expediția militară în vederea cuceririi Galileei. Săpături arheologice la
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
marina italiană a debarcat un puternic corp expediționar în Anatolia. Dată fiind lipsa delegației italiene de la Conferința de pace, britanicii au reușit să convingă Franța și SUA să accepte pretențiile Greciei, iar, în cele din urmă, Conferința a autorizat debarcările elenilor pe teritoriul anatolian. Campania grecilor în Anatolia apuseană a început pe 15 mai 1919, după o debarcare la Smyrna. Această zi a fost marcată pentru turci de „primul glonț” tras de Hasan Tahsin împotriva purtătorului drapelului elen, care mărșăluia în
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
fie pentru că situația politică din țările lor nu le-ar fi permis să ia o poziție în această chestiune, fie pentru că forțele lor armate nu erau suficient de puternice în acel moment ca să le ocupe ele și să elimine pretențiile elenilor. Frontiera dintre Republica Democrată Armeană si Imperiul Otoman a fost definită prin Tratatul de la Brest-Litovsk semnat cu bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918, semnat
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
capitala istorică a Imperiului Bizantin, obiectiv al „Marii Idei”, dar Antanta nu s-a arătat dornică să satisfacă această cerere, considerată excesivă. Antanta a admis ca Grecia să obțină controlul asupra regiunii din jurul Smyrnei și Ayvalıkului din Anatolia apuseană. Debarcările elenilor au avut loc mai înainte de debarcările italine de pe coasta sudică a Tuciei din regiunea Antalya. Prin permisiunea acordată grecilor să debarce la Smyrna, puterile occidentale sperau să blocheze expansiunea italiană în Anatolia. Pe 28 mai, grecii au debarcat la Ayvalik
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Mici cu o însemnată populație elenă, Eleftherios Venizelos a cerut și a obținut permisiunea Aliaților de debarcare a trupelor grecești la Smyrna, motivând necesitatea apărării populației civile. Turcii au pretins că adevăratul scop al lui Venizelos ar fi fost colonizarea elenilor în regiune, astfel încât aceasta să capete o majoritate elenă, care ar fi îndreptățit pretențiile Atenei pentru anexarea ei. De altfel, Venizelos declarase public că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva guvernării anacronice otomane și a administrației sale corupte, ignorante
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
represalii brutale împotriva populației civile turce din partea militarilor invadatori. Forțele elene au folosit Smyrna ca bază pentru lansarea unor atacuri în interiorul Anatoliei. Mustafa Kemal a fost foarte hotărât să elimine prezență grecilor în Smyrna, cu atât mai mult cu cât elenii au comis numeroase atrocități împotriva populației civile și atacuri împotriva simbolurilor religioase islamice. După lupte grele, turcii au reușit să îi alunge pe greci din Smyrna și din restul Anatoliei. Kemal se afla într-o poziție favorabilă, după semnarea unor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
(numele complet "Elefthérios Kyriákou Venizélos", în limba greacă: Ελευθέριος Κυριάκου Βενιζέλος; n. 23 august 1864 - d. 18 martie 1936) a fost un revoluționar elen, om de stat remarcabil și lider carismatic de la începutul secolului al XX-lea. Venizelos a ocupat funcția de premier al Greciei în perioadele 1910-1920 și 1928-1932. Venizelos a avut o asemenea influență asupra afacerilor interne și externe ale Greciei, încât
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
le mai rămânea decât să ocupe insula, dar decizia lor a venit prea târziu. Două mii de militari greci au debarcat pe 3 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei forțe, colonelul Timoleon Vassos a declarat că ocupă insula „în numele Regelui Elenilor” și a proclamat unirea Cretei cu Grecia. Aproape imediat au izbucnit rebeliuni de-a lungul întregii insule. Marile puteri au decis să instituie blocada navală și au trecut la debarcarea forțelor lor terestre pe insulă în încercarea de blocare a
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă o poziție puternică antibulgară, ceea ce a făcut imposibilă o asemenea tranzacție. Mai mult, Constantin a refuzat să-și implice țara în război în condițiile care
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
alegerile generale și au format din nou guvernul. Chiar dacă Venizelos a promis că țară să rămână neutră, el a afirmat după alegerile din 1915 că atacul Bulgariei împotriva Serbiei, cu care Grecia avea un tratat de alianță, îi obliga pe eleni să se alăture Aliaților Disputa dintre Venizelos și rege a culminat cu momentul în care monarhul a invocat prerogativa constituțională care îi permitea să demită guvernul în mod unilateral Între timp, folosindu-se de pretextul salvării Serbiei, Antanta a debarcat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
De asemenea, regele cerea garanții din partea aliaților cu privire la respectarea integrității și neutralității țării și la retrocedare oricărui bun rechiziționat de aceștia în tipul războiului. Violarea de către franco-britanici a integrității teritoriale ale Greciei de-a lungul întregului an 1916 jignea onoarea elenilor și prin aceasta făcea ca popularitatea regelui Constantin să crească. A avut loc o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de rang inferior, s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
fost singura rudă (împreună cu soția lui Aspasía) prezentă la înmormântare. Pentru familia regală a Greciei, domnia lui Alexandru I nu a fost niciodată pe deplin legitimă. În cimitirul regal, în timp ce mormintele altor conducători ai dinastiei sunt inscripționate cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie 1917 la 25 octombrie 1920". Potrivit surorii favorite a monarhului, regina Elena a
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
domnia lui Alexandru I nu a fost niciodată pe deplin legitimă. În cimitirul regal, în timp ce mormintele altor conducători ai dinastiei sunt inscripționate cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie 1917 la 25 octombrie 1920". Potrivit surorii favorite a monarhului, regina Elena a României, acest sentiment de ilegitimitate ar fi fost larg împărtășit de către regele însuși, ceea ce explică
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
turce au fost numite și „Războiul din Cilicia” (în franceză La guerre en Cilicie), sau „Frontul Sudic” (în turcă Güney Cephesi). Aliații occidentali, în particular premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei câștiguri teritoriale importante în dauna Imperiului Otoman, dacă elenii ar fi intrat în război de partea Atantei. Grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), regiuni din Anatolia apuseană din jurul orașului İzmir. În mai 1917, după plecarea în exil a regelui Constantin I
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
(în greacă: Μεγάλη Ιδέα, „Marea Idee”) a fost un concept iredentist al naționaliștilor greci, prin care era exprimat obiectivul fondării unui stat elen care să cuprindă între granițele sale toți etnicii eleni, dat fiind faptul că și după obținerea independenței numeroși greci locuiau în teritorii aflate sub stăpânirea Imperiului Otoman. Termenul a apărut prima oară în timpul discuțiilor premierului Greciei Ioannis Kolettis cu regele Otto, care au precedat promulgarea Constituției din 1844. „Grecia
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
o parte Grecia și pe de alta Mișcarea Națională Turcă, cea care avea să fondeze Republica Turcia. Grecii au declanșat conflictul deoarece premierul britanic David Lloyd George promisese Atenei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii ar fi participat la luptele primei conflagrații mondiale de partea Aliaților. La sfârșitul războiului greco-turc, grecii au fost nevoiți să cedeze toate câștigurile teritoriale, să revină la frontierele antebelice și să accepte schimburile de populație cu nou înființat Republica Turcia
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]