750 matches
-
de locuire din zona de est a falezei: două cuptoare artizanale pentru ceramică. Perioada clasică (V-IV a.Chr.) este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii și cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare. Epocile elenistică târzie (III-II a.Chr) și cea romană timpurie (II-V p.Chr) sunt reprezentate prin vestigii păstrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de apărare al cetății romano-bizantine. Cetatea romano-bizantină avea o suprafață de aproximativ 2,6 ha cu o formă
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
D), bazilica A - Axiopolis.... În august 2001, fiind în trecere pe la complexul arheologic de la Argamum, am constatat doar prezența ruinelor celei de-a cincea bazilici creștine și a urmelor unei necropole de incinerație (foarte aproape de suprafață: 0,30m!) din perioada elenistică. Rămâne ca cercetările ulterioare să aducă noi lumini în această chestiune, încă deschisă. 2. Axiopolis (Cernavodă, jud. Constanța) Efectuarea unor săpături arheologice între anii 1898-1899, de către Grigore Tocilescu și P. Polonic, au dus la degajarea din fața intrării, de pe latura septentrională
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
parțial, de către Th. Sauciuc-Săveanu în sectorul nord-estic al orașului Mangalia, încă de la sfârșitul perioadei interbelice. Ample săpături (în marea lor majoritate, de salvare) s-au efectuat și în afara cetății, îndeosebi în necropolele orașului, ducând la descoperirea unei necropole de epocă elenistică (secolele IV-I a.Chr.), în partea septentrională a zidurilor cetății, unde s-au făcut săpături repetate datorită necesității amplasării de construcții moderne (stadionul, parcul, spitalul orășenesc etc.). Au fost descoperite circa 100 de morminte. Constantin Preda (1925-2008), remarca în
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
arheologică, a dus la descoperirea unor morminte aparținând necropolei antice din zona de nord a orașului, afectate din păcate de intervențiile mecanice. Cercetările arheologice efectuate în această zonă a orașului au evidențiat existența unei necropole care a funcționat în epoca elenistică, romană și romano-bizantină. Investigația arheologică de salvare a cuprins zona străzii Nicolae Iorga, între capătul acesteia dinspre strada Rozelor și intersecția cu strada Pictor Tonitza, pe o lungime de circa 54 m. S-au descoperit 8 morminte, afectate, cu o
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Histria este cea mai veche colonie a cetății Milet, situată pe plaja occidentală a Mării Negre; se află la 50 km nord de municipiul Constanța, pe malul lacului Sinoe. Întemeiat în secolul VIII a.Chr. și înfloritor în perioada clasică și elenistică, orașul a fost reconstruit spre sfârșitul secolului III p.Chr., devenind prosper în secolele IV-VI. Efectuarea unor prime cercetări arheologice de amploare, între anii 1914-1927, de către o echipă de arheologi condusă de Vasile Pârvan, au dus la reluarea acestora
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Constanța, au dus la delimitarea a cinci necropole care se întindeau în jurul cetății, începând din partea de nord-est și până în cea de vest, aflate de-a lungul celor două mari drumuri care duc spre Histria și Callatis: 1) necropolă din perioada elenistică; 2) necropolă din epoca romană (secolele I-III); 3) necropolă romană datând de la sfârșitul secolului III - secol IV (se află la periferia celei din secolele II-III); 4) necropolă romană datând din a doua jumătate a secolului II - până la jumătatea secolului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
marmură» (B) a fost construită din piatră, cărămidă și marmură. Orientată E-V (25,50 m), bazilica prezintă următoarele elemente: spre vest, un atrium triporticat (8 m x 7 m în interior) cu un phiale și un nartex de stil elenistic cu trei intrări: una dinspre nord și două dinspre sud, una fiind precedată de un frumos propylon; naosul, cu cele trei navate și altarul, prezbiteriul, cu nivelul ceva mai înalt, mai mult de trei abside (E, V, N), spre S
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
înalt, mai mult de trei abside (E, V, N), spre S de atrium un baptisteriu, un pastophorium și trei scări de piatră ce uneau nartexul de navata centrală care se separă de cele laterale prin șiruri de coloane. Conform tipului elenistic, îi distingem de la V la E nartexul, imediat după atrium. Nu s-a găsit nici o criptă. Bazilica episcopală a cetății, construită la începutul secolului V, după cum a dedus V. Pârvan prin analiza materialele arheologice, a fost reconstruit de cel puțin
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
vase de sticlă, opaițe, ceramică). Unii istorici vorbesc despre martirii de la Noviodunum, cunoscuți deja nominal, a căror prezență este confirmată de inscripțiile descoperite aici. 12.4 Salsovia (Nufărul, jud. Tulcea) Cetatea Salsovia a fost locuită încă din epocile bronzului și elenistică. O diplomă militară din vremea lui Nerva (96-98), cel mai vechi document epigrafic cunoscut până acum la Salsovia, ne indică prezența unei unități de cavalerie. Cetatea a funcționat drept castru încă în prima jumătate a secolului III (Itinerariul Antonini și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
au efectuat ritul, evoluția ritului și a monumentelor funerare, a inscripțiilor și a inventarului. Riturile funerare cunoscute în cadrul necropolelor din Sciția Minor sunt două: incinerația și inhumația. 1.1. Ritul incinerației Această practică rituală a fost exercitată îndeosebi în perioada elenistică, cunoscând o anumită amploare în perioada precedentă răspândirii creștinismului. Afirmația este demonstrată prin prezența unor necropole de incinerație la Argamum, Callatis (circa 100 de morminte) etc. În perioada de afirmare a noii religii, s-a ajuns la prezența a 20
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de la Argamum unde au fost descoperite și urme ale unor vase de diferite forme, sparte probabil din motive rituale. Spre sfârșitul secolului VI și începutul celui succesiv, reapar înmormântările birituale (morminte de incinerație-inhumație), înmormântări efectuate sporadic și aparținând diferitelor epoci (elenistice, romano-bizantine). Ritul incinerației a fost redus ca importanță în secolele IV-VI, în urma ascensiunii creștinismului care interzicea această practică rituală, substituind-o cu cea a înhumării, motivată de învierea totală a omului, cu trup și suflet. 1.2. Ritul inhumației
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
transept (D) a cărei criptă prezintă nișa unui reliquarium (1 m x 1,20 m x 2,20 m) și se află sub altarul bazilicii (secolul VI). 2.3. Morminte hipogee Construcțiile funerare de tip hipogeu (cavoul) sunt de tradiție elenistică; au fost descoperite ca urmare a săpăturilor de salvare în unele localități de pe limesul dunărean (Axiopolis) sau de pe litoralul pontic (Callatis, Tomis). Cavoul funerar, descoperit la Axiopolis, este un mormânt de familie (5 schelete) (vezi infra), ce ne oferă multe
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
te poți debarasa de dublu fără a-l materializa. Toate continentele împărtășesc această logică, iar "dublu" este un cuvânt cu echivalente în aproape toate limbile (ebraicul raphaim, egipteanul ka, romanul genius etc.). Inclusiv cultura evreiască. În necropolele evreiești din lumea elenistică s-au descoperit încălcări ale interdicției levitice: sarcofage figurative (Bet She'arim). Ca și cum porunca a doua ar fi admis un caz de forță majoră. Ca și cum nevoia afectivă de a supraviețui ar fi avut, de una singură, destulă forță pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept întreg, au botezat "artă greacă" în principal arta elenistică (cea din cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel, după copii târzii ale originalelor. Noi numărăm aceste imagini începând din epoca bronzului, iar ei începând de la Pericle. Nici nu-i de mirare, de vreme ce epoca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică), nu este un subiect în sine, susceptibil de o învățare teoretică, transmis prin academii, afectat altor locuri decât atelierele, slujit prin vocații glorioase. Ea este o expresie printre altele a cultului polisului. Expresia artistică, scrie Louis Gernet, nu se adaugă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deschis tuturor (1753 pentru British Museum, 1793 pentru Louvre, 1807 pentru Accademia di Venezia 75). "Muzeul" este templul Muzelor dar am văzut că în Grecia nu existau Muze pentru ceea ce noi numim "arte plastice". Pinacotecile și gliptotecile sunt, în epoca elenistică și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor învingători). Muzeul din Alexandria era cunoscut în primul rând pentru biblioteca lui. În perioada clasică, tezaurele sunt îngrămădite în sanctuare religioase, precum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
culturile cetății, omul se proclamă cetățean al lumii, fără medieri. Sacralitate moale și leneșă, căreia Imperiul Bizantin, adept al ortodoxiei și al limitării, avea să-i pună în curând capăt. În tragedia greacă, "Cetatea devine teatru" (Vernat/Vidal-Naquet). În parodia elenistică de ieri sau modernistică de azi, teatrul visează să devină Cetate. Iar teatrul viu al unui oraș din Occident este, acum, muzeul lui. Niciodată atâția muzeografi nu s-au îngrijit atât de mult de ornamente și cadru și n-au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
anvergură (...) Literatura este reintegrată ca intenție și ca portant de sens, în marea mișcare a cosmosului: textul devine dramă cosmică, o provoacă, face parte din ea"68. În Jurnal, Eliade făcea referire la Newton, care, ca și hermetiștii din epoca elenistică și din Renaștere, credea într-o revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și mituri, pentru a fi inaccesibilă profanilor; Newton credea că adevăratele secrete se găsesc camuflate în textele ezoterice 69. În elementele marginale se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
departamentul nostru care nu și-a putut găsi o catedră este singurul care își aleseseca „specialitate” Grecia antică... Dar sper că dl Bergman nu va întârzia să publice câteva articole „metodologice” - astfel încât va putea fi prezentat drept „fenomenolog” cu „specialitatea” elenistică!... Conferințele dvs. Haskell Lectures sunt așteptate cu nerăbdare. De altfel, cartea dvs.5 trebuie publicată înainte de apariția traducerii engleze din Mythe et épopée I, întrucât, după cum ați văzut, Dumézil folosește din plin cercetările dvs. Apropo de Gșeorgesț Dșumézilț: se află
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pe teritoriul țării noastre s-au succedat mai multe generații de orașe; în mai multe cazuri, orașele mai noi s-au suprapus peste așezări urbane mai vechi, realizându-se astfel continuitatea urbanismului în spațiul românesc. Ruinele orașului Histria din perioada elenistică Cetatea dacică Blidaru din Munții Orăștiei NOȚIUNI NOI tipologie - clasificarea diferitelor componente (naturale și antropice) ale mediului. • Numiți pe baza cunoștințelor însușite la istorie trei elemente care s-au păstrat în satul românesc de a lungul timpului. • Menționați cum s-
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
și la romani, o trăsătură comună pare să fi unit aceste culturi antice, cu privire la reprezentările vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
poate fi remarcat faptul că aceasta poartă o particularitate aparte în zona Italiei, acolo unde s-au remarcat în perioada Prerenașterii, numele lui Cimabue adept al tradiției bizantine -, ale cărui opere, comparabile 395 cu icoanele Răsăritului, amintesc de specificul picturii elenistice 396, respectiv numele lui Duccio di Buoninsegna sau al lui Giotto di Bondone. De personalitatea acestuia din urmă se leagă numeroase inovații, precum redarea în pictură a volumetriilor 397, plasarea personajelor pictate într-un cadru arhitectural interior 398, precum și redarea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
forța ce învinge în luptă, pe când epoca capitalistă în ascensiune cultivă munca perseverentă și tendința la economisire, până la zgârcenie. Un alt motiv a fost faptul că nu toate doctrinele etice au fost la fel de mult interesate de virtuți. Deja în vremea elenistică stoicismul, epicureismul și scepticismul au mutat accentul pe sensul personal al vieții individului, punând un mai mic accent pe manifestarea în context interpersonal, „în mijlocul comunitar al cetății”. Viața virtuoasă are în vedere tot timpul relațiile interpersonale și existența în comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
expresia triumfală a unui duh imperial, sărbătoresc. Cât de puțin este el rezultatul unei elaborări inconștiente, se vede imediat din originile lui. La baza bizantinului, stă într-adevăr un conglomerat de influențe de cea mai eterogenă proveniență. Elemente grecești și elenistice, egiptene și romane, siriene, persane, arabe și armenești; adică toate formele frumoase ale continentelor și ale popoarelor, care făceau parte din marele imperiu, își trimit esențele lor care, ca zecile de mirodenii contopite în sfântul Mir, fuzionează în unitatea miraculoasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]