949 matches
-
excluderea Cubei din Organizația Statelor Americane, Castro cere popoarelor „să se pună în mișcare”. Ben Barka, agent al serviciilor cehoslovace, afișează atunci necesitatea unirii „celor două curente ale revoluției mondiale”, „curentul apărut odată cu Revoluția din Octombrie și cel al revoluției eliberatoare”; asigurat de sprijinul sovieticilor și al chinezilor, el definește obiectivele: asistență acordată mișcărilor de eliberare națională, mai ales celei palestiniene; intensificarea luptei, inclusiv armate, pe cele trei continente; susținerea Cubei; lichidarea bazelor militare străine; lupta împotriva armelor nucleare, a apartheidului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de teamă generală astfel creat este înfățișat pe deplin de filmul cineastului german Florian Henckel von Donnersmarck, Viața celorlalți (2006). Resemnare socială și totalitarism de mică intensitate în anii 1970, puterea militară a blocului comunist, năruirea speranțelor într-o intervenție eliberatoare occidentală, relativa ameliorare a condițiilor economice fac ca o mare parte a populațiilor democrațiilor populare să nu mai nădăjduiască, să se ralieze regimului ori să adere sincer la acesta. Opozițiile se situează în sectoare limitate ca bisericile, care dobândesc un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
injoncțiunilor contradictorii este necesară pentru a putea recunoaște dubla constrîngere: atenția trebuie îndreptată către indiciile verbale, paraverbale și nonverbale semnalate în primele două ordine și, în funcție de nivelul de abstractizare la care se situează acestea, să se emită un mesaj nou, eliberator (Tu nu ai înțeles ordinul dat - mesajul este transmis la nivelul identității; Tu nu ai înțeles ordinul dat - mesajul se află la nivelul abilităților; Tu nu ai înțeles ordinul dat - mesajul este la nivelul comportamentelor); 3) construirea unor enunțuri metacomunicative
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor hormoni de a funcționa ca neuromodulatori sau neurotransmițători, între cele două sisteme stabilindu-se o zonă importantă de suprapunere (de exemplu, la nivelul sistemului nervos central, al tubului digestiv etc.). TRH-ul, identificat inițial la nivelul hipotalamusului ca hormon eliberator al TSH-ului, s-a dovedit a funcționa în alte zone ale creierului ca neuromodulator cu influențe asupra activității motorii, tremorului, excitației și depresiei psihice. Funcționează, de asemenea, ca hormoni și ca neurotransmițători CRH, VIP, gastrina, secretina, colecistochinina, neurosteroizii, catecolaminele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
mamară preparată anterior de estrogeni și progesteron. La nivel hipotalamic, PRL inhibă secreția GnRH și scade gonadotropii hipofizari. Blochează și acțiunile FSH și LH la nivel gonadic. Reglarea PRL este asigurată de PIH (dopamină). Ar exista și un PRH hormon eliberator al secreției de PRL. în timpul suptului sau al stimulării mamelonului, pe cale reflexă neuroendocrină, este inhibată secreția dopaminei și poate fi stimulată secreția PRH, ducând la creșterea secreției PRL. și alți factori stimulează eliberarea PRL: TRH, estrogenii, serotonina, efortul fizic, somnul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
terorii [și] permite dezvoltarea și concretizarea logicii 'vigilenței revoluționare' 16. După actul de acuzare, Rajk ar fi fost angajat încă din anii treizeci de către poliția secretă maghiară cu scopul de a raporta identitatea comuniștilor maghiari care luau parte la războiul eliberator și de a încerca în același timp să desfășoare o activitate distrugătoare în sînul brigăzii Rakosi. La sfîrșitul lunii mai 1945, după un sejur în lagărele de concentrare, el se întoarce în Ungaria, reușește să-și ascundă trecutul, joacă rolul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cu vreo 15 ani, în plină epocă a socialismului multilateral dezvoltat. Denumirea străzilor și titulatura instituțiilor este sovietică, iar în piețe tronează monumente impunătoare ale lui V.I. Lenin, ale conducătorilor proletariatului mondial K. Marx și F. Engels, ale ostașilor sovietici eliberatori. În școli se studiază „Istoria U.R.S.S.”, iar la Palatul pionierilor un cor de copii interpretează cântece mobilizatoare... Confruntat cu acest coșmar suprarealist, te încearcă un frison rece și cauți să părăsești cât mai repede aceste locuri... Tabloul descris mai
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ca obiect de studiu din școli; s-a desființat Institutul de Limba Rusă ,,Maxim Gorki"; au fost schimbate numele străzilor; femeile sovietice căsătorite cu români au fost obligate să adopte cetățenia română; în România nu se mai vorbește de rolul eliberator al Armatei Sovietice; în România are loc o revizuire a bazei relațiilor cu Uniunea Sovietică; în domeniul comerțului ne orientăm tot mai mult spre Occident, fără a vedea că prin aceasta ne vindem sufletul dracului; tovarășul Hrușciov este aspru criticat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
poeziei despre poezie, pe retorismul picturii despre pictură etc. Pentru că semnificația unui simbol sau a unui mit nu poate fi explicată decât în interiorul unei serii, S. arată că pierderea legăturii cu alteritatea înseamnă o pierdere a libertății, a legăturii interumane eliberatoare. Alt eseu despre culoare, care începe doctoral și tehnic, devine un pasionant excurs în simbolismul cultural al culorii, în cheie comparatistă. În Tradiție, inovație și spirit critic se distinge, în istoria paradigmelor, arta care „face artă despre artă” de arta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
celulele nervoase și cele endocrine) controlează mușchii netezi intestinali. Sistemul nervos enteric cuprinde aproximativ 1 milion de astfel de celule. Ele eliberează nu numai acetilcolină și noradrenalină ci și serotonină, polipeptid intestinal vasoactiv (VIP), substanța P, somatostatin, enkefaline, colecistokinină, peptid eliberator de gastrină (GRP), neurotensină și angiotensină II. Plexurile nervoase sunt responsabile de toate tipurile de mișcări de la nivel intestinal. Intestinul primește o inervație extrinsecă dublă: de la sistemul nervos autonom, cu activitate parasimpatică colinergică care determină o activitate crescută a mușchiului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicînd perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurînd regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și ca factor de Întemeiere a unui alt spațiu, mai autentic-vital, al unei alte realități: un real imaginar sau un imaginar real, ce se constituie tocmai pe direcția tensională trasată mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceea ce Breton numește, În Suprarealism și pictură (1928), „cîmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu În perpetuă efervescență, În care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzînd cantonarea În real, subminîndu-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzînd și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei Întreprinderi”, a „slăbiciunii” funciare a scrisului), poetul caută, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ci opacitate. Conștiința suprarealistă este deci, Înainte de toate, «relație» și se naște Întotdeauna dintr-o punere În relație”. Șocul apropierii unor astfel de elemente distanțate dezvăluie, În „lumina imaginii”, deopotrivă depărtarea față de realul depășit și apropierea de „a doua lumină”, eliberatoare. Într-un articol publicat În revista unu, Benjamin Fondane a numit cu exactitate Înțelesul acestei „beauté convulsive” bretoniene: „Există astăzi un lirism al panicii, și dacă putem dori ca frumusețea să fie convulsivă, e pentru că dorim s-o surprindem În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu disecăm cadavre, ci organe vii”. E ceea ce crede, În fond, și Ilarie Voronca. Dar această concentrare asupra tensiunii procesului imaginativ-scriptural, prin care ia naștere poezia, indică de fapt că gîndirea (poetică) se exprimă - cum subliniază F. Alquié - drept „facultatea eliberatoare ce ne permite să trecem de la real la imaginea Însăși”, la „această iluzie de imanență pe care o numim frumusețe”. A alege „dintre toate NAȚIUNILE... imagi-NAȚIUNEA” devine astfel o opțiune fundamentală În sensul eliberării ființei de opresiunile „realului” Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la Început mai multe filoane ale viziunii, ce se Întretaie și suprapun, Își fac ecou, Într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează În egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări de notații brute sau
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai tîrziu „frumusețea acestei lumi”. „În frunte un stigmat, la dreapta echinoxul” - sună, emblematic, primul vers al cărții, numind cele două mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată de sentimentul vulnerabilității sale, dar, nu mai puțin, către orizontul eliberator al unei lumi promițător Înnoitoare, gata să-și dezvăluie „miracolele” prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atît de despletit al discursului - am identificat-o tocmai În acest dialog sui generis Între poem
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, În atmosfera-i mohorîtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, În ciuda Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea În „mucegaiul birourilor” apare situată În contrast net cu libera mișcare Într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau În opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vînăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” [care] ca o temniță
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a spălat atît de chimic orele”, sau: „Te port În mine ca un registru copier”; și Încă: „Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei /.../ Deschide-mi supapă de siguranță aorta”, contrazice grav obișnuințele, invitînd mai degrabă la un joc eliberator de convenții, nu fără o nuanță, voită sau nu, de umor și ironie. Iar cînd, În schița unor peisaje, drumul e un „dinam bandajat excepțional”, „tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se Împart ca afiș
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
întemeieze obiectiv genealogiile culturale. În mod paradoxal, tocmai aceste genealogii probau inexistența unei istorii a faptelor, fără recurs la interpretări 2. Nietzsche „a ajuns să privească așadar fiecare regim de putere ca necesarmente injust, crezând și mai mult în rolul eliberator al istoriei, care expune această nedreptate. Descoperind injustiția, arbitrarietatea fiecărei constelații a puterii, istoria ne conduce în mod treptat către realizarea faptului că această stare de lucruri proprie «vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
optic (Optisch Unbewußten“) al lumii, unde lucrurile își compun chipul lor istoric, nu pe cel natural. Chemarea memoriei in voluntare, recunoașterea chipului primejduit de uitare al ora șului sunt de regăsit, pentru Benjamin, în instantaneele fragmentare ale spațiului urban. Puterea eliberatoare a discontinuității, despre care am vorbit deja, transformă orașul dintr-un spațiu funcțional, uniform, supus legilor generale ale progresului, în tr-unul traversat de adâncimi mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat să arăt, acest act originar al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre felul în care se cade la pace ori se ajunge la război cu propriul trecut. Există în primul rând o memorie, perversă și, uneori, cu totul indecentă: aceea a vremurilor „mai bune“ de dinainte de căderea Zidului, a „ostașului sovietic eliberator“, cum mi-a fost dat să aud fără să mi vină a crede, și a construcției de bulevarde largi, pe care ți-e frică acum să le traversezi. De asemenea, în aceeași logică a memoriei ideologice, o amintire a tiraniei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vasculari). Tehnicile energice de masaj duc și la activarea acetilcolinei (cu rol de mediator chimic al fibrelor parasimpatice terminale și simpato-parasimpatice ganglionare), responsabilă de o vasodilatație puternică ̀ n prima fază, pentru ca apoi să contribuie la apariția reacțiilor compensatoare adrenosimpatice, eliberatoare de catecolamine. Catecolaminele (în special adrenalina), printr-o acțiune metabolică indirectă intensifică glicoliza, urmată de acumularea de acid lactic, cu efect vasodilatator local, accentuat și de activarea proteazelor tisulare. Datorită interesării sistemului nervos ̀ n reglarea circulației periferice, efectele reflexe
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
turismul balnear din Carpații Meridionali - trebuie să meargă pe utilizarea factorilor naturali de cură, combinați cu noi elemente: hidroterapia, helioterapia, kinetoterapia, electroterapia, ca și gimnastica medicală, acupunctura, presopunctura, masajul care după aprecierile unanime ale specialiștilor determină reacții neuro - endocrino - metabolice eliberatoare de factori biologici activi de tipul mediatorilor chimici, cataboliților acizi, hormonilor locali și organe - deci cu efecte benefice asupra sănătății organismului uman. În mod normal Însă turismul românesc, trebuie să țină seama de oferta concurentă a altor țări și pe
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când firea obosește (dar nu pentru multă vreme), memorialistul contemplă pentru o clipă orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în adâncul făpturii mele. Ca să nu-mi înghețe, și să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]