941 matches
-
de început, sciziunea fundamentală ce stă la baza creării lumii. Evocă magia diviziunii care fecundează și multiplică unitatea. Nașterea arată, spre deosebire de sarcină, că subiectul este pregătit, fie să realizez ceva pozitiv, fie ceva negativ. În toate cazurile, are un efect eliberator. Este antiteza refulării. Aducerea pe lume a unui copil, atât cea reală, cât și cea simbolică, rămâne un proces dureros. În Geneză, din cauză că au mâncat din fructul pomului cunoașterii Binelui și Răului, Dumnezeu o blestemă pe Eva, și prin ea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de mult timp. Dacă cel ce visează aude un strigăt, aceste simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ce se proiectează ca apărător al lumii libere, SUA are o viziune a securității mult mai complexă și mai activă, aproape intruzivă, decât a celorlalte, care au o viziune mai degrabă defensivă. În plus, având În vedere misiunea „civilizatoare” și eliberatoare pe care și-o atribuie, SUA poate considera drept chestiuni de securitate factori care În alte cazuri nu ar intra În această categorie. O schimbare de regim Într-o țară de mărime și importanță secundară pe scena internațională poate fi
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Închisoarea sufletului, iar moartea o vedea ca pe o eliberare a acestuia, care-l proiecta Într-o lume a spiritului liber și pur, capabil de a se manifesta plenar, dincolo de orice fel de constrângeri. Semnificația morții era, prin acest act eliberator, supremul catharsis care conferea valoare absolută sufletului. Moartea nu mai era o angoasă, ci un act de trecere simbolică Într-un registru superior al existenței. Ce trebuie să vedem În aceasta? O convingere sau o consolare? Seneca spune că „moartea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de predică, au un stil oral prolix și o retorică tumultuoasă convențională, sugerând un fel de „neosămănătorism antropologic și etnografic” (I. Negoițescu). Dar când, purificat în asceza gândului întors în sine, aprins de lumina adevărului transcendent, poetul indică drumul mântuirii eliberatoare de propria individualitate inconstantă și efemeră, îndemnul său este profetic imperativ, de o adâncă semnificație existențială, de o înțelepciune originară și etern valabilă: „Eu sunt făcut numai din ochi / Io am Lumină, veșnică vedere. // Toate sunt strânse în acest vas
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
un glas pe care și-l sincroniza cu condeiul. De nenumărate ori, scrisul lui atrăgea atenția într-un sens pe care inflexiunea vocală îl subminează. Opera lui, ieșită din cea mai mare irecuzabilă matrice populară, contaminat și mai cu seamă eliberator optimistă, învață pe oameni îndeosebi dragostea de viață chiar sub forme de care putem râde, sub formele grotescului. Creangă râde din toată inima, dar dintr-o inimă bună, largă și îngăduitoare, râde de semeni, de ființe care îi seamană lui
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
sigur și hotărât, împărțind adjutanților săi, cu gesturi grăitoare ale brațelor, ceea ce probabil erau ultimele directive pentru acțiunea în curs. încercat de vâltoarea întâmplărilor din ultimele zile, îl privea întocmai cum îl priveau și cetățenii Aurelianei: ca pe un înger eliberator, care, asemenea zeilor războinici din străvechile istorisiri, ajungea exact la timp pentru a-i scoate de sub teroare și din disperare. Niciodată nu mai simțise pentru el o asemenea pornire de afecțiune; niciodată nu-l admirase atât de mult; niciodată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea tineri văduvi printre prietenii lui intimi. Și, ca un comentariu final, dar nu foarte nimerit, el însuși era tot atât de departe de a fi văduv ca orice alt tânăr american. Și cu toate că e posibil ca, în unele momente, chinuitoare sau eliberatoare, orice bărbat căsătorit- să ne închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar ieși din scenă (cu implicația că un poet de prima mână ar putea țese o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
au găsit adăpost pe dulcile meleaguri bucovinene. Împărații Austriei i-au luat sub ocrotirea lor. Întorcându-se de pe front, ostașii Patriei Mumă le-au topit clopotele și le-au dărâmat cupolele semețe ale mănăstirii. Iar atunci când, după câteva decenii, armatele eliberatoare au intrat În sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au pus să se lepede de Hristos. Numai bunul Dumnezeu i-a putut salva vii din mâinile eliberatorilor. Dar oricât de crunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și părinții, săraci dând de pomană bogaților, etc. Aceste inversiuni absurde pe de o parte stârnesc râsul, iar pe de altă parte, acționând prin ricoșeu, restabilesc lucrurile în ordinea lor firescă. Într-un cunoscut roman renascentist, râsul capătă un sens eliberator al tuturor forțelor omenești raționale și iraționale, iar absurdul apare la loc de cinste. Romanul lui Rabelais, Gargantua și Pantagruel aduce atmosfera din romanele populare, râsul uriaș fiind dominanta care subordonează personajele și aventurile. Sub pretextul fantasticului și al fabulosului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
urmă. De data asta, îmi încalc promisiunea. Vreau să scap, să-l dau uitării, să vorbesc cu el pentru ultima oară, să-l iubesc pentru ultima dată. În teatru, ar fi scena de adio. Un act care frânge inima, dar eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține. Tot ce simbolizează pentru noi viață modernă, expansiune eliberatoare a omului, pentru ei reprezintă semnul dominației străine: șoselele Înseamnă Rusia, calea ferată, telegraful, banca Înseamnă Anglia, poșta Înseamnă Austro-Ungaria... — ...iar predarea științelor Înseamnă dl Baskerville, de la Misiunea Presbiteriană americană. — Exact. Ce alegere pot face oamenii din Tabriz? Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tihnă și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard după care, ca de obicei, venea și obișnuitul îndemn de Rupeți rândurile! Apoi, sosea și somnul. Somnul lor cel adevărat, cel binecuvântat, dorit, cel dinspre ziuă, profund, odihnitor și eliberator. Alunecându-le binefăcător prin suflet, ca o punte, către casă! Acasă locul acela îndepărtat, către care te întorci mereu, cu trupul sau cu spiritul, numai și numai ca să ai de unde pleca. Apoi, o altă nouă dimineață, în Ultima Thule; și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întrucât nu este sluga nimănui, și deci, că este liberă și suverană. Însă, dincolo de chestiunile de principiu, există o situație de fapt, o contestare căreia trebuie să-i dăm un răspuns, și pentru că uneori, astfel de provocări, pot constitui prilejuri eliberatoare, menite să purifice filosofia însăși de încrustări irelevante, de neînțelegeri și condiții datorate experiențelor din trecut. I. Interogația Noi posibilități de «mirare» Filosofia, după cunoscuta expresie a lui Aristotel, s-a născut din mirare, adică din tresărirea de uimire pe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic, prezintă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în situația practică a aceluia care o trăiește, respinge orice reducționism psihologic sau sociologic. Judecat de la acest nivel, intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut, ca totalitate de sens ce determină depășirea rupturii și transformarea semnelor descurajării în speranță de mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a eliberării fantastice: «galeria» sportivă, spre exemplu, erotismul gratuit, experiența hippy. Acestea sunt, după părerea noastră, forme ale unei religiozități neîmplinite, întrucât privilegiază un aspect al modelului tipic experienței religioase pe care-l încarcă total cu o valoare semantică și eliberatoare specifică experienței religioase. Aria acestor înlocuitori ai religiozității, sau ai religiozității improprii (despre câteva am vorbit deja în paragrafele precedente), poate fi extinsă la toată acea gamă amplă de tensiuni și de experiențe contestatoare, ce caracterizează comportamentul și obiceiurile de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ultrareacționar, ultranaționalist, multinațional, cu o politică forțată de polonizare a ucrainenilor, bielorușilor și lituanienilor. „Din acest motiv, când Armata Roșie a intrat în Polonia, mai exact în Ucraina de Vest și Bielorusia de Vest, a fost întâmpinată cu adevărat ca eliberatoare”. Atunci când Armata Roșie a trecut frontiera, statul polonez nu mai exista de facto și de jure. În fața înaintării armatei germane, guvernul polonez fugise din țară încă din ziua de 16 septembrie, abandonându-și poporul. Încă din anul 1939, Armata Roșie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
într-un timp foarte scurt și sub o mare presiune. Instaurarea sistemului sovietic a condus la etatizarea economiei, la utilizarea terorii manifestată prin arestări, execuții, deportări, chiar masacre în rândul populației românești, la aspre măsuri de deznaționalizare etc. În fața ofensivei eliberatoare a armatei române din iunie-iulie 1941, trupele sovietice în retragere au provocat mari distrugeri. În ședința publică a Academiei Române din 19 septembrie 1941, istoricul și omul politic Ion Nistor insista între altele asupra consecințelor răpirii Basarabiei: „Dar avântul pe care
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
1940. Evenimentele din iunie 1940 au risipit definitiv „pretențiile mitice ale României asupra Basarabiei”. Atacul nedisimulat la adresa României întregite este „susținut” prin afirmații false și grosolane, referitoare la reacția pozitivă, chiar de sărbătoare, cu care populația i-a întâmpinat pe „eliberatori”, lăsând să se înțeleagă că este vorba nu numai de Basarabia, ci și de celelalte teritorii „pierdute” de România în 1940. Nu ne-am propus să prezentăm aici pe larg maniera incalificabilă în care S. Nazaria amestecă lucrurile, inventând fapte
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
poate fi supusă unei departajări conceptuale fundamentată în natura surselor și motivațiilor sale. Astfel, vom sesiza suferințele trupului, cele ale deficiențelor corporalității și cele având doar cauze spirituale. În cazul durerii ce sfredelește mistuitor trupul, survine perspectiva transcendenței ca tărâm eliberator și taumaturg? Situația deficiențelor corporale ce determină o suferință nu ascuțită ci apăsătoare deshide perspectiva unor surprinderi ale transcendenței ascunsă dar activă? În acest sens, spre exemplu, ce vede, într-un mod paradoxal, orbul? Și ce rol ocupă aici amănuntul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
neconsolat, transcendența îi apare a se deschide nu atât prin forța spiritului său de a rezista cât prin capacitatea de a activa speranța lăuntrică, speranța ce dincolo de așteptarea unei vindecări corporale și ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare din fluxul temporalității, o tămăduire întru transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o asemenea tensiune a felului de a-ți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]